SENTINŢĂ
Despăgubiri
Salarii compensatorii. Funcţionar public.
Nu se poate reţine incidenţa acordului colectiv de muncă câtă vreme încetarea raporturilor de muncă nu s-a produs prin intervenirea uneia dintre ipotezele legale de încetare din motive neimputabile funcţionarului public (sintagmă utilizată în conţinutul alin. 1 al aceluiaşi art. 13 din acordul colectiv invocat), cum este bunăoară cazul reducerii postului prin reorganizarea instituţiei publice.
Trib. Bistriţa-Năsăud, s. a II-a civ., de cont. adm. şi fisc., sent. nr. 1229/CA/9 decembrie 2011
Prin acţiunea înregistrată reclamanta ŞN a chemat în judecată pârâta Casa Judeţeană de Pensii solicitând admiterea acţiunii, obligarea pârâtei la plata unei compensaţii egale cu cinci salarii lunare, de care reclamanta a beneficiat în perioada de activitate, la data eliberării sale din funcţia publică de execuţie de referent superior.
Analizând actele şi lucrările dosarului, respectiv înscrisurile depuse, instanţa reţine următoarele:
Reclamanta a avut calitatea de angajat al intimatei C.J.P. Bistriţa-Năsăud din data de 02.09.2002 şi până la data de 01.01.20l0 când raportul de serviciu a încetat în conformitate cu prevederile art. 99 alin. l lit. d din L.l88/l999 rep., privind Statutul funcţionarilor publici, respectiv a încetat de drept ca urmare a pensionării (conform Deciziei de anticipată parţială nr. 118375 din 07.06.2010).
Întemeindu-se pe prevederile art. l3 alin. l şi 3 din Acordul colectiv la nivelul Casei Judeţene de Pensii pentru anul 20l0, încheiat, potrivit HG nr.833/25 iulie 2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor paritare şi încheierea acordurilor colective, între C.J.P. Bistriţa-Năsăud şi Sindicatul Liber „Solidaritatea” al şi personalului contractual din C.J.P. Bistriţa-Năsăud, reclamanta a solicitat intimatei C.J.P. Bistriţa-Năsăud la data de 08.l0.20l0 (demers care se constituie într-o plângere prealabilă conform prevederilor art.7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ), să i se acorde drepturile prevăzute de Acordul colectiv de muncă, dar i s-a răspuns de către intimată că deşi s-a adresat forului ierarhic superior – CNPAS pentru alocarea sumelor necesare pentru lichidarea drepturilor salariale ale personalului disponibilizat, aceste demersuri au rămas fără rezultat, cu motivarea că pentru acordarea salariilor compensatorii nu au fost prevăzute fonduri prin Legea asigurărilor sociale pentru anul 20l0.
Este real că potrivit disp. art. l3 alin. 3 din Acordul colectiv la nivelul Casei Judeţene de Pensii, înregistrat sub nr. 233/ll.02.20l0 şi care constituie legea părţilor, la încetarea contractului individual de muncă din motive ce nu ţin de persoana salariată, se poate solicita o compensaţie de cel puţin un salariu lunar şi cel mult cinci salarii lunare.
Totodată, potrivit art.28 din HG nr.833/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor paritare şi încheierea acordurilor colective, emise în baza prev. art. 73(3) din L. nr. l88/l999 rep., privind statutul funcţionarilor publici şi art. VII (l) lit. c din L.25l/2006 pentru modificarea şi completarea legii nr. l88/l999 rep., „executarea acordului colectiv este obligatorie pentru ambele părţi. Neîndeplinirea obligaţiilor asumate atrage răspunderea civilă şi, după caz, disciplinară a părţilor care se fac vinovate de aceasta”.
În speţa de faţă nu se poate reţine însă incidenţa acestor texte câtă vreme încetarea raporturilor de muncă nu s-a produs prin intervenirea uneia dintre ipotezele legale de încetare din motive neimputabile funcţionarului public (sintagmă utilizată în conţinutul alin. 1 al aceluiaşi art. 13 din acordul colectiv invocat), cum este bunăoară cazul reducerii postului prin reorganizarea instituţiei publice, ipoteză la care face trimitere de altfel răspunsul pârâtei în cadrul soluţionării plângerii prealabile (în adresa depusă la fila 6 dosar se face trimitere la drepturile salariale ale personalului disponibilizat).
De altfel, însăşi reclamanta, în cadrul considerentelor prezentate în motivarea cererii de chemare în judecată arată că măsura acordării unor compensaţii are la baza prezumţia înlăturării consecinţelor concedierii şi că fosta instituţie angajatoare s-a angajat că la încetarea raporturilor de muncă din motive ce nu ţin de persoana salariată, să acorde această compensaţie.
Or, încetarea de drept a raportului de muncă nu se subscrie ipotezei prevăzute de acordul colectiv de muncă pentru acordarea compensaţiilor băneşti solicitate de reclamantă.
