Sechestru asigurător. Obligativitatea plăţii cauţiunii. Condiţii de admisibilitate a cererii. Aprecierea caracterului de creanţă constatată prin act scris. Facturi neacceptate la plată


În materie comercială, când se cere instituirea sechestrului asigurător asupra unor bunuri imobile, este obligatorie plata cauţiunii, conform dispoziţiilor art. 908 C.com. Aprecierea caracterului de creanţă constatată prin act scris, potrivit art. 591 alin. (1) C.proc.civ., presupune prevederea expresă a sumei datorate în virtutea unui contract. În lipsa acesteia sau a unor facturi acceptate la plată, nu poate fi reţinut caracterul de act constatator al creanţei, întrucât doar asemenea facturi pot constitui mijloace eficiente de probare a operaţiunilor comerciale, conform dispoziţiilor art. 46 C.com.

Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 996 din 15 octombrie 2007

Prin cererea formulată și înregistrată sub nr. 1944/90/2007 pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanta – creditoare SC R.I.I. SA Spania a chemat în judecată pe pârâta SC A.H. SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună înființarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile aparținând pârâtei – debitoare situate în Hotelul F.B. din Mamaia, jud. Constanța până la concurența sumei 213.298,84 EURO.

în motivarea cererii s-a arătat că la data de 1 decembrie 2004 între părți s-a încheiat un contract de prestări servicii în baza căruia reclamanta a prestat servicii de asistență tehnică în beneficiul pârâtei, din care a rămas neachitate sumele de 75.000 EURO – servicii de consultanță, 92.933,65 EURO – servicii de management, 36.582,9 EURO – servicii de asistență și 2000 EURO – contravaloare materiale de publicitate, la care se adaugă dobânda de 1448,75 EURO.

Reclamanta a mai arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 591 alin. (1) C.proc.civ., în sensul că deține o creanță exigibilă constatată prin act scris, respectiv contractul de management și facturile fiscale depuse la dosar și în prezent a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea cerere de chemare în judecată, înregistrată sub numărul 1529/90/2007.

în drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 591 alin. (1) C.proc.civ.

Prin încheierea nr. 62/C din 2 mai 2007, Tribunalul Vâlcea a admis cererea și a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile ale pârâtei: stocuri de marfă ( alimente, băuturi), aparatură computerizată aflată în dotarea hotelului (monitoare calculato, hard-diskuri), mobilier camere de hotel, mobilier recepție, mobilier bar și restaurant, echipament specific bucătărie (aparatură electrocasnică: aragazuri,cuptoare, frigidere, congelatoare, cuptoare cu microunde, expressoare), veselă de servire bar și bucătărie, aparatură întreținere și curățenie (aspiratoare, mașini de spălat), aflate în Hotelul F.B., până la concurența sumei de 213.298,84 EURO în echivalent în lei.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că, potrivit art. 591 alin. (1) C.proc.civ., creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă poate solicita înființarea unui sechestru asigurător, dacă dovedește că a intentat acțiune.

Instanța a apreciat că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 591 alin. (1) C.proc.civ., în sensul că reclamanta are o creanță ce este constatată prin act scris, este exigibilă și a făcut dovada că a intentat acțiune.

S-a reținut că reclamanta deține contract de management încheiat cu pârâta, în baza căruia a prestat servicii de asistență tehnică și de management, pentru care s-au emis facturi fiscale, aceasta neachitând contravaloarea serviciilor cuprinse în facturile emise în perioada septembrie-noiembrie 2005 și respectiv iunie-noiembrie 2006 și că reclamanta a depus la dosar copie de pe acțiunea înregistrată la Tribunalul Vâlcea la data de 21 martie 2007, care are ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei 213.298,84 EURO.

împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul este fondat.

Astfel, potrivit art. 591 alin. (1) C.proc.civ., creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea sechestrului asigurator, dacă dovedește că a intentat acțiune.

Având în vedere caracterul comercial al creanței, plata unei cauțiuni este obligatorie, în raport de dispozițiile art. 908 C.com.

Același drept îl are și creditorul a cărui creanță nu este constatată în scris, dacă dovedește că a depus o cauțiune de jumătate din valoarea reclamată.

în concluzie, potrivit art. 591 alin. (1) C.proc.civ., instituirea măsurii asiguratorii este admisibilă, în două ipoteze:

1. creanța este constatată prin act scris și este exigibilă, iar creditorul dovedește că a intentat acțiune și achită cauțiunea pusă în vedere de instanță, conform art. 908 C.com.

2. creanța nu este constatată în scris, dar creditorul dovedește că a intentat acțiune și că a depus jumătate din valoarea reclamată.

în speță, s-a apreciat că nu sunt întrunite condițiile pentru niciuna din cele două ipoteze legale care permit instituirea măsurii asiguratorii.

Astfel, trebuia observat că nu s-a achitat nici o cauțiune, ceea ce face ca încheierea pronunțată să fie nelegală.

Mai mult, nici unul dintre înscrisurile prezentate de reclamantă nu poate fi considerat drept act scris constatator al creanței, în sensul art. 591 alin. (1) C.proc.civ.

Contractul de management încheiat cu pârâta, în baza căruia reclamanta pretinde că a prestat servicii de asistență tehnică și de management, nu cuprinde nici o sumă, ci doar o referire la un comision de management exprimat procentual [art. III, pct. 3.2.2 lit. a)], neputând fi considerat înscris constatator al creanței.

Nici facturile fiscale emise nu întrunesc condiția de act scris, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 46 C.com., numai factura acceptată face proba în contra debitorului, în speță condiția acceptării nefiind întrunită.

Pentru aceste motive, în baza art. 312 alin. (2) C.proc.civ., recursul a fost admis, iar încheierea modificată în sensul respingerii cererii ca neîntemeiată.