Sechestrul judiciar. Condiţii privind instituirea acestuia


– Cod procedură civilă: art. 598

Condiţia principală pentru instituirea sechestrului judiciar este existenţa unui proces asupra proprietăţii sau altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil ori asupra folosinţei sau administrării unui bun proprietate comună.

însă simpla existenţă a litigiului nu justifică, prin ea însăşi, luarea măsurii, ci trebuie instanţei să-i fie probată necesitatea sechestrului.

(Decizia nr. 533R din 07.04.2009, Secţia a Vl-a comercială)

Prin cererea înregistrată la data de 11 09.2009 pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta SC N T. SA a solicitat înfiinţarea unui sechestru judiciar asupra unui număr de 361920 acţiuni emise de SC U.V.I.G. SA şi deţinute de U.V. AG.

Prin încheierea pronunţată la 8.10.2008, Tribunalul Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, a respins cererea, reţinând că litigiul nu poartă asupra proprietăţii acţiunilor şi nu este întrunită condiţia prev. de art. 598 C. pr. civ. în ceea ce priveşte obiectul procesului care are a justifica înfiinţarea sechestrului judiciar.

împotriva acestei încheieri, a declarat recurs SC N.T. SA, solicitând admiterea recursului, modificarea încheierii, în sensul admiterii cererii de înfiinţare a sechestrului judiciar.

Recurenta a invocat următoarele critici:

1. în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 7 C. pr. civ., hotărârea pronunţată nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

Instanţa de fond a trecut cu uşurinţă peste dovezile pe care le-a adus în legătură cu temeiul dreptului reclamantului de a cumpăra pachetul de 50% din acţiunile achiziţionate de pârâtele U.I.B.-V. GMBK şi U.G. în legătură cu încălcarea cu rea-credinţă a obligaţiei de cooperare, care constă în achiziţionarea de societatea de existente sau noi proiecte pe piaţa serviciilor pe care activează societatea de asigurare reasigurare A. doar împreună ca parteneri egal îndreptăţiţi şi nu a motivat lipsa dovezilor privind necesitatea instituirii măsurii sechestrului judiciar.

2. în conformitate cu art. 304 pct. 9 C. pr. civ., hotărârea atacată este lipsită de temei legal.

■WBj —_ÎL__

în mod netemeinic, instanţa de fond a reţinut că nu a făcut dovada existenţei unui contract de vânzare-cumpărare de acţiuni prin care aceasta din urmă a cumpărat 100% din acţiunile societăţii comerciale de asigurări SC U.V.I.G. SA România de la W.S.V. Ag – V.I.G. Singura dovadă pe care o putea aduce este comunicatul de presă, ca poziţie oficială a pârâtei de informare a publicului.

Argumentul principal pentru necesitatea instituirii sechestrului judiciar este acela de a împiedica ca, ulterior tranzacţiei privind achiziţionarea de către pârâta U.G. a 100% din acţiuni SC U.V.I.G. SA şi până la finalizarea litigiului dintre reclamantă şi pârâte, pârâta U.G., fără să-şi îndeplinească obligaţia de cooperare stipulată în convenţia de cooperare şi concurenţă, în care este considerată a fi parte, să înstrăineze cota de 50% din acţiuni care trebuie să revină societăţii, situaţie în care reclamanta ar fi în imposibilitate de a pune în hotărârea judecătorească ce se va pronunţa în dosarul nr. 33804/3/2008.

Pârâta, în calitate de proprietară şi a pachetului de acţiuni care revine societăţii reclamante, este oricând în măsură să greveze cu sarcini pachetul de acţiuni, ceea ce ar avea ca efect imposibilitatea pentru reclamantă să-şi realizeze dreptul obţinut prin hotărârea pronunţată în dosarul nr. 33804/3/2008.

Faptul că pârâta a achiziţionat singură 100% din acţiunile SC U.V.I.G. SA, în ciuda existenţei convenţiei de cooperare şi concurenţă, dovedeşte încălcarea cu rea-credinţă a unei obligaţii valabile stabilite printr-un contract în sarcina pârâtei şi constituie o dovadă suficientă pentru considerarea oportunităţii instituirii sechestrului judiciar.

Intimatele, legal citate, au depus extras din sistemul informatic Ecris care atestă că, în dosarul nr. 33804/3/2008, care a avut ca obiect acţiunea care tranşa pe fond raporturile juridice dintre părţi, a fost admisă excepţia de necompetenţă generală şi s-a respins cererea ca nefiind de competenţa instanţelor române.

Asupra recursului:

în ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. pr. civ., Curtea constată critica nefondată având în vedere că motivarea instanţei de fond este clară, precisă, răspunde în fapt şi drept la pretenţiile formulate şi conduce în mod logic şi convingător la soluţia pronunţată.

în ceea ce priveşte motivul reţinut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ., Curtea reţine următoarele:

Conform art. 598 C. pr. civ., „Ori de câte ori există un proces asupra proprietăţii sau altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil, ori asupra folosinţei sau administrării unui bun proprietate comună, instanţa competentă pentru judecarea cererii principale va putea să încuviinţeze, la cererea celui interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, dacă această măsură este necesară pentru conservarea dreptului respectiv”.

Prin urmare, condiţia principală pentru instituirea sechestrului judiciar este existenţa unui proces asupra proprietăţii sau altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil ori asupra folosinţei sau administrării unui bun proprietate comună.

Or, în speţă, astfel cum susţine în mod corect intimata, recurenta nu poate invoca un drept de proprietate asupra 50% din acţiunile U. achiziţionate de intimate, ci doar un drept de creanţă născut în temeiul convenţiei.

Mai mult, nici condiţia esenţială pentru instituirea sechestrului judiciar nu este îndeplinită, şi anume existenţa unui proces în curs, întrucât nu mai există un litigiu pe

rolul instanţelor judecătoreşti având ca obiect o pretenţie a recurentei asupra proprietăţii sau altui drept real principal, deoarece în dosarul nr. 33804/3/2008, invocat ca probă în sensul dovedirii acţiunii de fond, litigiul ce viza fondul raporturilor juridice dintre părţi a fost soluţionat. în sensul respingerii cererii de fond a recurentei ca nefiind de competenţa instanţelor române.

Pe de altă parte, se reţine că, pentru a justifica necesitatea înfiinţării sechestrului judiciar, recurenta a avea obligaţia de a proba iminenţa înstrăinării sau grevării cu sarcini a pachetului de acţiuni deţinut de intimate în U. Astfel, simpla existenţă a litigiului nu justifică, prin ea însăşi, luarea măsurii, ci trebuie instanţei să-i fie probată necesitatea sechestrului.

în consecinţă, pentru aceste motive, Curtea a constatat recursul nefondat şi l-a respins, conform art, 312 alin. 1 C. pr. civ.