Constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 23.06.2005 debitoarea S.C. TC S.R.L. prin administratorul PR a solicitat recuzarea Cabinetului de ACM din calitatea da de lichidator judiciar şi numirea altui practician în insolvenţă.
În motivare se arată că în dos. nr. 11757/211/2008 aflat pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca S.C. A. S.R.L. a cerut obligarea sa la plata sumei de 45.695, 38 lei, creditoarea fiind reprezentată de Cab. Ind. Av. ASL.
Aceeaşi creditoare a formulat o acţiune oblică împotriva sa şi a administratorului său ce face obiectul dos. nr. 7668/271/2008 aflat pe rolul Judecătoriei Oradea în care reprezentarea avocaţială a fost asigurată de acelaşi cabinet de avocatură. Cererea de deschidere a procedurii insolvenţei nu a fost semnată de acest avocat, însă creditoarea a solicitat desemnarea în calitate de administrator judiciar a Cabinetului de Insolvenţă ACM.
După deschiderea procedurii a formulat recurs împotriva hotărârii pronunţate de judecătorul sindic şi cu 9 zile înainte de termenul fixat în recurs administratorul judiciar a notificat denunţarea contractului de asistenţă juridică justificat de faptul că acesta nu a fost executat în întregime. Denunţarea la care s-a recurs nu corespunde dispoziţiilor art. 86 alin. 1 din întrucât acesta vizează exclusiv contractele care ar produce efecte vătămătoare asupra patrimoniului debitoarei. Mai mult, onorariul avocaţial aferent acestui contract a fost achitat în întregime, astfel încât s-ar putea reţine eventual creşterea averii fam. Albu.
Comparând întâmpinările depuse în recurs de lichidatorul judiciar şi creditoare se poate trage concluzia certă că au fost redactate de aceeaşi persoană, retragerea mandatului ce a fost acordat avocatului ales urmărind anihilarea caracterului contradictoriu al procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006.
Toată atitudinea manifestată în prezenta procedură conduce la concluzia că au fost încălcate prevederile art. 11 şi 12 din Codul privind Conduita Etică profesională şi disciplină al U.N.P.I.R., precum şi dispoziţiile art. 31 din OUG nr. 86/2006, astfel încât se impune admiterea cererii.
Prin întâmpinarea depusă lichidatorul judiciar a solicitat în principal anularea cererii de recuzare, iar în subsidiar respingerea ei ca neîntemeiate arătând că prin sent. com. nr. 974/F/22.04.2009 s-a dispus de către judecătorul sindic deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă şi începerea falimentului debitoarei S.C. TC S.R.L. Din acest moment numai lichidatorul judiciar are calitatea de reprezentant legal al societăţii, astfel încât nu susţine cererea de recuzare.
În exercitarea atribuţiilor sale a şi denunţat contractul de asistenţă juridică încheiat cu Cab. de Avocat TA, „reprezentanţii” debitoarei creând în mod fals reprezentarea asupra stării reale a acesteia. Desemnarea sa în calitate de administrator judiciar s-a făcut prin hotărârea de deschidere a procedurii, astfel încât cererea de recuzare trebuia făcută de îndată şi nu după trecerea mai multor şedinţe de judecată.
Ea a fost depusă abia după ce a fost formulată cererea de antrenare a răspunderii şi de anulare a transferului patrimonial, prestaţiile efectuate de avocatul ales iniţial nefiind solicitate de către debitoare.
În ceea ce priveşte fondul cauzei s-a precizat că nu a avut vreuna dintre calităţile la care face trimitere art. 30 alin. 1-3 din O.U.G. nr. 86/2006 şi nu se află în conflicte de interese şi nu are vreun interes personal în modul de soluţionare a prezentului litigiu.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine în fapt că prin sent. com. nr. 184/F/2009 pronunţată de Tribunalul Bihor a fost deschisă procedura generală de insolvenţă faţă de debitoarea S.C. TC S.R.L., iar prin sent. com. nr. 974/F/2009 s-a dispus trecerea acesteia în procedura simplificată şi intrarea în faliment. Prin ambele hotărâri a fost desemnat în calitate de administrator, respectiv lichidator judiciar Cabinetul de Insolvenţă ACM. În exercitarea atribuţiilor sale lichidatorul judiciar a procedat la denunţarea contractului de asistenţă juridică încheiat de debitoare cu Cabinetul de Avocatură TA.
Deschiderea procedurii falimentului produce o serie de consecinţe juridice asupra debitorului între care şi ridicarea dreptului său de administrare ( art. 107 alin. 2 lit. a ) din Legea nr. 85/2006 ). Din acest moment în raport cu debitorul se mai pot desfăşura doar activităţi necesare derulării operaţiunilor lichidării, sub conducerea, reprezentarea lichidatorului judiciar inclusiv în ceea ce priveşte reprezentarea debitorului în cadrul procedurii sau în afara acesteia.
Mandatul administratorului statutar încetează de drept cel mai târziu la acest moment, astfel încât el nu mai poate reprezenta în mod legal debitorul falit. Cu alte cuvinte, în faliment debitorul nu mai poate fi reprezentat decât prin lichidatorul judiciar, iar nu prin administratorul special sau statutar.
În calitatea sa de unic reprezentant legal al debitorului, lichidatorul judiciar poate efectua toate actele pe care le consideră necesare în vederea atingerii scopului instituit de art. 2 din Legea nr. 85/2006, administratorul statutar neputând influenţa în vreun fel activitatea sa. Din această poziţie lichidatorul judiciar poate proceda la denunţarea contractelor aflate în curs de potrivit art. 86 şi să stabilească persoanele cărora le delegă anumite atribuţii de reprezentare convenţională.
Nimic nu îl împiedică însă să revoce contractele de mandat încheiate anterior intrării în procedura falimentului întrucât din acest moment legea în conferă numai lui calitatea de reprezentant legal al debitorului cu excepţia acţiunilor la care face trimitere art. 3 pct. 26 din Legea nr. 85/2006 în forma primită prin Legea nr. 277/2009.
Aşa fiind, instanţa reţine că lichidatorul judiciar ACM era îndreptăţit să procedeze la revocarea ad nutuum a mandatului convenţional acordat Cabinetului de avocatură TA, manifestarea de voinţă a administratorului statutar neavând nici o importanţă atâta timp cât nu mai reprezintă legal debitorul. Tocmai de aceea, consideră întemeiată excepţia lipsei calităţii de reprezentant invocate de către lichidatorul judiciar pe care o va admite şi va anula cererea de recuzare.
