Prin Sentinţa comercială nr. 602 din 27.05.2010 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în temeiul art. 54 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenţei, s-a aprobat raportul întocmit de administratorul judiciar privitor la intrarea în faliment prin procedura simplificată a debitorului S.C. D. S.R.L. şi în consecinţă:
S-a admis cererea administratorului judiciar C.M. Bistriţa şi în temeiul art. 107 alineatul 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, s-a dispus începerea procedurii simplificate a falimentului în ce priveşte pe debitorul S.C. D. S.R.L.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin sentinţa comercială nr.1238 din 8 decembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud s-a dispus deschiderea procedurii generale de împotriva debitorului SC D. SRL Şieu Măgheruş, fiind numit administrator judiciar practicianul în insolvenţă SCP C.M.
Sentinţa privind deschiderea procedurii generale de insolvenţă a devenit irevocabilă, nefiind atacată cu recurs şi prin Raportul prevăzut de art.54 din Legea nr.85/2006, administratorul judiciar a arătat că a notificat administratorul statutar al debitorului, prin adresa nr. 07/ 05.01.2010, să depună actele şi documentele prevăzute de art.28 din lege, iar prin adresa nr.06/05.01.2010, a convocat adunarea generală extraordinară a asociaţilor pentru data de 14.01.2010, ora 13, în vederea numirii unui administrator special, însă actele solicitate şi nici documentele contabile ale societăţii nu au fost depuse şi la adunarea generală nu s-a prezentat nimeni, astfel că, debitorul se încadrează în prevederile art. 1 alin. 2 lit. c pct. 2-4 şi lit. g din lege, în considerarea cărora propune deschiderea procedurii simplificate de faliment împotriva debitorului.
Debitorul şi creditorii debitorului nu şi-au exprimat poziţia faţă de propunerea administratorului judiciar, aceea de deschiderea procedurii simplificate a falimentului împotriva debitorului, deşi, anterior termenelor de judecată din 11 mai 2010 şi înregistrată în data de 11 mai 2010 a solicitat, amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător, iar judecata s-a amânat la termenul din 27 mai 2010, când debitorul nu s-a prezentat în instanţă nici printr-un reprezentant al societăţi şi nici prin avocat şi nici nu a formulat vreo cerere în scris.
Având în vedere conţinutul raportului întocmit de administratorul judiciar şi ţinând seama de actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat că debitorul nu a depus,în termenul prev. de art.35 din Legea nr.85/2006, la dosar actele prevăzute de art.28 alin.1 din lege(de altfel,actele nu au fost prezentate nici până la data prezentei sentinţe), iar actele constitutive şi documentele contabile ale societăţii nu au fost depuse la dosar şi nici nu au fost prezentate administratorului judiciar, în condiţiile în care administratorul societăţii nu poate fi găsit, deşi a depus o cerere de amânare a cauzei, dar nu s-a prezentat în instanţă. S-a mai reţinut că debitorul nu şi-a manifestat intenţia de reorganizare, respectiv nu a depus declaraţia prev. de art.28 alin.1 lit. h din lege,iar pe de altă parte, nici una din celelalte persoane îndreptăţite nu a propus un plan de reorganizare a debitorului, în condiţiile art.94 din Legea nr.85/2006.
Aşa fiind, instanţa a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.1 alin.2, lit. c, pct.2-4 şi lit. d din Legea nr.85/2006 pentru deschiderea procedurii simplificate de faliment şi astfel, în temeiul art.54 alin.4 din lege, raportul administratorului judiciar va fi aprobat, iar în baza art..107 alin.1 lit. D din lege, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului împotriva debitorului, dizolvarea debitorului şi ridicarea dreptului de administrare a acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs debitoarea SC D. SRL Şieu Măgheruş, prin adm. P.M.J., şi P.M.J., solicitând admiterea recursului în baza disp. art. 312 cod proc., civ., casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare instanţei de fond.
În motivare s-a arătat că prin sentinţa atacată s-a dispus începerea procedurii simplificate a debitoarei, la cererea administratorului judiciar, reţinându-se că debitoarea nu a depus în termenul legal actele constitutive şi documentele contabile ale societăţii, nu şi-a manifestat intenţia de reorganizare, nici debitoarea şi nici creditorii.
Actele constitutive şi documentele contabile nu au fost depuse dintr-o împrejurare mai presus de voinţa debitoarei, respectiv datorită faptului că acestea au fost ridicate de organele de cercetare penală în baza procesului verbal de percheziţie domiciliară din 10.11.2009 întocmit în dosar 24D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud. Conform acestui proces verbal de percheziţie, au fost ridicate de la de către organele de poliţie toate actele ce în conformitate cu art. 28 al. 1 din legea 8512006 trebuiau depuse la dosarul cauzei sau la administratorul judiciar. Evident că orice plan de reorganizare trebuia să pornească de la stabilirea situaţiei economico-financiare actuale a debitoarei şi prin urmare, datorită imposibilităţii stabilirii acesteia, debitoarea a fost pusă în imposibilitatea depunerii unui plan de reorganizare.
Prin urmare, apreciază că instanţa de fond nu a cercetat suficient fondul cauzei şi solicită casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de fond. Cum regula în materia insolvenţei este reorganizarea iar falimentul este o excepţie, solicită a se pune în vedere instanţei de rejudecare să efectueze o adresă la organul de cercetare penală pentru a comunica copia actelor ridicate cu ocazia percheziţiei, acte pe baza cărora să se stabilească dacă este posibilă ŞI sustenabilă reorganizarea sau se impune declararea falimentului.
Analizând recursul declarat, Curtea reţine următoarele:
La termenul din data de 14.12.2010 instanţa din oficiu a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a debitoarei în persoana fostului administrator statutar P.M.J. şi în conformitate cu dispoziţiile art. 161 alin. 1 C.p.c. a acordat un termen pentru dovedirea calităţii de reprezentant a debitoarei în persoana fostului administrator statutar P.M.J.. La termenul din data de 25.01.2010 apărătorul ales al recurentei a declarat expres, aspect consemnat în practicaua sentinţei care face corp comun cu hotărârea faptul că nu poate face dovada calităţii de administrator special al recurentei în persoana fostului administrator statutar deoarece calitatea de administrator special a fost atribuită unei alte persoane.
Conform art. 18 alin. 1 din ,,dupa deschiderea procedurii, adunarea generala a actionarilor/asociatilor debitorului, persoana juridica, va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoana fizica sau juridica, administrator special, care sa reprezinte interesele societatii si ale acestora si sa participe la procedura, pe seama debitorului. După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care îi conduce si activitatea comerciala, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele actionarilor/asociatilor.,,
În consecinţă, rezultă într-un mod lipsit de echivoc faptul că, prezentul demers judiciar constând în exercitarea unei căi de atac împotriva sentinţei de trecere a debitoarei în faliment poate fi exercitat în numele debitoarei doar de către administratorul special, în nici un caz de către fostul administrator statutar care în prezenta etapă procedurală nu mai are nici o calitate de a reprezenta debitoarea.
Fiind în prezenţa unui demers judiciar care trebuia realizat intr-un anumit termen sub sancţiunea decăderii, recursul formulat de către o persoana lipsită de calitatea de reprezentant putea fi înşusită de către reprezentantul legal al debitoarei (administratorul special in speţă) numai inainte de expirarea termenului de declarare şi motivare a căii de atac.
Pentru toate aceste argumente, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. 1 C.p.c. excepţia lipsei calităţii de reprezentant a fostului administrator statutar P.M.J. va fi admisă şi recursul declarat de către acesta va fi respins cu această motivare.
