Legea nr. 85/2006, art. 116 alin. (1), art. 149
C. proc. civ., art. 581(1)
Având în vedere că valorificarea bunurilor intimatei aflate în se face de către administratorul judiciar sub controlul judecătorului-sindic, existând, aşadar, o reglementare specială, cuprinsă într-o lege derogatorie de la dreptul comun, curtea reţine că partea interesată este ţinută să urmeze procedura derogatorie, care, în măsura compatibilităţii, se completează cu dispoziţiile de drept comun, respectiv dispoziţiile Codului de procedură civilă, astfel cum este reglementat de art. 149 din Legea nr. 85/2006.
C.A. Ploieşti, s. a ll-a civ., de cont. adm. şi fisc., dec. nr. 3382 din 6 decembrie 2011, nepublicată
Art. 996 NCPC.
Reclamanta S. SA a chemat în judecată pe pârâta SC C. SA, solicitând, pe calea ordonanţei preşedinţiale, să dispună sistarea proccdurii de vânzare a bunurilor sale aflate în administrarea pârâtei, procedură de vânzare ce se
derulează în dosarul de insolvenţă aflat pe rolul tribunalului. In motivarea cererii s-a arătat că ambele părţi se află în insolvenţă, iar pârâta, în cadrul procedurii generale, scoate la vânzare bunuri asupra cărora nu are decât un drept de administrare şi care, de fapt, sunt ale reclamantei. Termenul până la care se va face vânzarea este 9 noiembrie 2011, termen fixat în dosarul de insolvenţă, reclamanta apreciind că sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 581 C. proc. civ., dcoarece prin vânzare s-ar pierde un drept al său şi i se produce o pagubă. Reclamanta arată că administratorul judiciar al pârâtei, sub acoperirea adunării creditorilor, a luat măsura vânzării abuzive a bunurilor pe care pârâta le-a primit în administrare, pe bază de proces-verbal de predare-primire, deşi vânzarea nu se justifică în stadiul actual al proccdurii. în drept au fost invocate dispoziţiile art. 581 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată şi, de asemenea, a invocat excepţia necompetenţei funcţionale şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei. A mai arătat că decizia de vânzare a bunurilor a fost adoptată de comitetul creditorilor, deci administratorul judiciar are obligaţia de a pune în această decizie până la momentul suspendării deciziei respective. Totodată, nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor impuse de art. 581 C. proc. civ., iar prejudiciul ar surveni tocmai prin oprirea vânzării.
Prin sentinţa nr. 620 din 21 octombrie 2011 tribunalul a admis excepţia inadmisibilităţii cererii, excepţie invocată din oficiu şi a respins ca inadmisibilă cererea de ordonanţă preşedinţială. Instanţa de fond a reţinut că reclamanta urmăreşte să oprească vânzarea unor bunuri pe care nu le individualizează şi despre care afirmă că sunt proprietatea sa. „Blocarea” unei vânzări de către un terţ la operaţiunea respectivă de vânzare-cumpărare înseamnă o imixtiune în circulaţia bunurilor respective, imixtiune care are ca efect indisponibilizarea (temporară) a bunurilor respective. Instanţa a reţinut aceste aspecte chiar dacă reclamanta a negat în şedinţă că doreşte indisponibilizarea bunurilor, considerând că este evident că dacă ar fi admisă cererea s-ar produce tocmai acest efect al indisponibilizării temporare a bunurilor. Această indisponibilizare ar fi menită să „asigure1‘ reclamanta în contra producerii unui prejudiciu, conservând astfel dreptul de proprietate al acesteia. Tribunalul a reţinut că acest scop şi aceste circumstanţe sunt, însă, expres prevăzute ca ipoteză de introducere a unei cereri de sechestru judiciar, conform art. 598 C. proc. civ. Problema care se pune este dacă pentru ipoteza descrisă de art. 598 C. proc. civ. partea interesată poate utiliza la alegere, alternativ, procedura sechestrului judiciar sau ordonanţa preşedinţială. Având în vedere modul de reglementare tribunalul a reţinut că procedura sechestrului judiciar exclude procedura ordonanţei preşedinţiale.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S., prin administrator judiciar. In motivarea recursului s-a arătat că instanţa a admis propria excepţie referitoare la inadmisibilitatea ordonanţei preşedinţiale, prin prisma posibilităţii de a se solicita instituirea unui sechestru judiciar. Sentinţa este apreciată ca nelegală, întrucât admisibilitatea cererii trebuie apreciată prin prisma condiţiilor prevăzute de art. 581 C. proc. civ. şi nu prin raportare la alte posibilităţi judiciare. Recurenta precizează condiţiile ordonanţei ca fiind interesul, urgenţa, vremelnicia şi neprejudecarea fondului, aspecte pe care le consideră îndeplinite atunci când o terţă persoană vinde bunurile ce îi aparţin reclamantei, iar licitaţia a fost anunţată online, printr-un anunţ cu valabilitate de o zi.
Curtea a respins recursul ca nefondat. Astfel, a reţinut că recu-renta-reclamantă a solicitat, pe calea procedurii ordonanţei preşedinţiale adresată tribunalului, sistarea procedurii de vânzare a bunurilor deţinute de intimata-pârâtă SC C. SA, vânzare efectuată în cadrul procedurii generale de insolvenţă deschise împotriva intimatei şi încuviinţată de adunarea creditorilor intimatei. Curtea a constatat că modalitatea de valorificare prin vânzare a bunurilor intimatei este reglementată de dispoziţiile Legii nr. 85/2006, legalitatea măsurilor dispuse de administratorul judiciar în cadrul procedurii fiind supusă verificării judecătorului-sindic care, potrivit dispoziţiilor art. 21 din lege, soluţionează contestaţiile împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar, putând, la cererea contestatorului, să suspende executarea măsurii contestate. Având în vedere că valorificarea bunurilor intimatei aflate în insolvenţă se face de administratorul judiciar sub controlul judecătorului-sindic, existând, aşadar, o reglementare specială, cuprinsă într-o lege derogatorie de la dreptul comun, curtea a reţinut că partea interesată este ţinută să urmeze procedura derogatorie care, în măsura compatibilităţii, se completează cu dispoziţiile de drept comun, respectiv dispoziţiile Codului de procedură civilă, astfel cum este reglementat de art. 149 din Legea nr. 85/2006.
In aceste condiţii curtea a constatat că, în mod legal, tribunalul a respins ca inadmisibilă cererea formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale, în cauză nemaianalizând condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale reglementate de dispoziţiile art. 581 C. proc. civ.
