Curtea Supremă de Justiţie (C.S.J.), Secţia de administrativ, decizia nr. 397 din 19 februarie 1998 (dosar nr. 2065/1997)
Reclamantul-recurent şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 29/1990, chiar dacă nu a menţionat expres acest act normativ, dar a specificat că adeverinţa a cărei anulare se cere este un act administrativ ce a fost emis ilegal de pârâtă, o societate comercială agricolă.
Instanţa de fond a constatat că actul atacat nu este emis de o autoritate administrativă şi care să reprezinte o manifestare unilaterală de voinţă a acesteia, el fiind un act constatator al unei situaţii de fapt.
De aceea, nu era necesar a se trimite cauza la o altă instanţă pentru că o instanţă de drept comun nu o putea judeca în raport cu obiectul cererii şi cu temeiul juridic invocat iar pe calea contenciosului administrativ acţiunea putea fi primită, deoarece actul atacat nu îmbracă forma unui act administrativ, astfel cum e definit acesta de art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Ca atare, se constată că sentinţa atacată este legală şi temeinică şi, de aceea, se va respinge recursul ca nefondat.