Necesitatea avizului asociaţiei de locatari.
Dispoziţiile legale care au permis solicitarea avizului Asociaţiei de locatari în privinţa sediului social sunt cele prevăzute în art. 129 Cod procedură civilă, care prevăd că: “judecătorul poate să ordone dovezile pe care Ie va găsi de cuviinţă”.
Sub aspectul dreptului substanţial, sunt aplicabile dispoziţiile în privinţa dreptului de proprietate indiviză, drept stabilit asupra părţilor şi dependinţelor comune ale întregului imobil.
(Secţia comercială, decizia nr. 619/5.06.1997).
Prin sentinţa civilă nr. 643 din 8.04.1997, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti respinge cererea formulată de petiţionara N, E, prin care aceasta a solicitat instanţei autorizarea funcţionării societăţii “N. S. N. C.” – S.R.L. în motivare, s-au considerat neîndeplinite cerinţele Legii nr. 31/1990, în sensul că petenta nu a depus avizul asociaţiei de locatari de care aparţinea sediul viitoarei societăţi.
împotriva sentinţei, petenta N. E. formulează apel, criticând soluţia sub aspectul că la dosarul instanţei de fond se afla avizul asociaţiei de locatari şi contractul de închiriere înregistrat la Administraţia Financiară.
Examinând motivul de apel, tribunalul constată următoarele:
Este adevărat că la fila 19 din dosarul instanţei de fond există o adeverinţă eliberată de Asociaţia de locatari, prin care se atestă că la adresa respectivă au sediul mai multe firme. în susţinerea apelului, petenta prezintă o altă adeverinţă, prin care se atestă că are închiriat apartamentul pentru societatea comercială “N.S.N.C.” – S.R.L, în suprafaţă de 100 mp, fără alte menţiuni cu privire la celelalte două societăţi, iar motivul eliberării adeverinţei este pentru a servi la organele competente. Din menţiunile adreselor enunţate, instanţa prezumă că petenta nu a prezentat Asociaţiei de locatari nici o cerere prin care să solicite avizul expres pentru cea de a treia societate.
Din conţinutul actului de proprietate privind apartamentul în cauză, rezultă că acesta este compus din două camere şi dependinţe, pentru cea de a treia societate rămânând ca sediul dependinţele, pentru că celelalte două camere erau deja ocupate de societăţile anterior autorizate.
Este adevărat că avizul prevăzut de art. 23 din Legea nr. 31/1990, referitor la acordul Camerei de Comerţ şi Industrie, este consultativ pentru instanţă, sub aspectul conţinutului, dar prezentarea lui ca probă este obligatorie. Chiar dacă legea nu prevede expres necesitatea avizului Asociaţiei de locatari privind sediul societăţii, lacună a legii explicată prin faptul că începutul economiei de piaţă se greva pe infrastructura unui tip de societate incapabil să satisfacă cerinţele specifice iniţiativei private, lege care nici nu dorea să stopeze această iniţiativă, nu trebuie să lase loc unor practici de natură a deturna natura legii. Aşa se face că în practica autorizării societăţilor comerciale cu răspundere limitată s-a statornicit necesitatea avizului asociaţiilor de locatari, în privinţa sediului.
Această practică îşi are izvorul în dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 31/1990, care prevăd expres criteriile de identificare ale unei societăţi comerciale, printre care şi sediul societăţii. Dicţionarul de drept civil defineşte sediul persoanei juridice ca fiind un atribut de identificare al acesteia. Dispoziţiile legale care au permis instanţelor să solicite, în privinţa sediului social, avizul Asociaţiei de locatari, sunt cele prevăzute de art. 129 Cod proc. civilă, care prevăd că: “judecătorul poate să ordone dovezile pe care le va găsi de cuviinţă”.
Sub aspectul dreptului substanţial, sunt aplicabile dispoziţiile Codului civil în privinţa dreptului de proprietate indiviză, drept stabilit asupra părţilor şi dependinţelor comune ale întregului imobil. Această coproprietate reclamă acceptul expres al proprietarilor coindivizari în privinţa modului de folosinţă pe care unul dintre ei doreşte să-1 modifice.
în speţă, numita N. E. nu a produs un astfel de act nici în faţa instanţei de fond şi nici în faţa instanţei de apel, iar din motivarea cererilor pentru eliberarea adeverinţelor respective, instanţa deduce că petiţionara a ascuns adevăratul motiv pentru care a solicitat eliberarea lor (în caz contrar, pe cele două adeverinţe eliberate de Asociaţia de locatari s-ar fi specificat expres că avizul urmează a fi folosit în faţa instanţei de judecată).
Aşa fiind, instanţa de fond a apreciat corect că avizul Asociaţiei de locatari lipseşte, considerând că, cerinţa sediului societăţii a fost parţial dovedită.
în spiritul celor de mai sus, tribunalul apreciază că soluţia intanţei de fond este temeinică şi legală, iar motivul de apel este nefondat.
Notă: Cu privire la Legea nr. 31/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 23.
