S.C. “G.” – S.A. a solicitat autorizarea funcţionării în baza Legii nr. 31/1991 şi Legii nr. 58/1991.
Instanţa de fond a constatat legalitatea şi oportunitatea înfiinţării societăţii comerciale pe acţiuni şi a dispus înregistrarea acesteia ca persoană juridică.
împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat apel acţionarul G.N.
Instanţa de apel a confirmat sentinţa tribunalului care, admiţând cererea de autorizare, a reţinut că transformarea societăţii cu răspundere limitată în societate pe acţiuni a avut loc în condiţiile prevăzute prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 232/1994 încheiat cu F.P.S., conform proceselor-verbale ale acţionarilor din 17 iunie 1994 şi 14 octombrie 1994, iar actele de constituire nu conţin elemente de nelegalitate.
în recurs, acţionarul G.N. a criticat soluţia curţii de apel susţinând că în contractul de societate nu s-au înscris clauzele obligatorii impuse de lege şi că acesta nu este semnat de acţionari; că transformarea societăţii s-a făcut fără aprobarea adunării generale, procesele verbale din 17 iunie şi 14 octombrie 1994 fiind fără valoare juridică; că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra procesului-verbal din data de 2 noiembrie 1994, din care rezultă că, la această dată, acţionarii nu aveau cunoştinţă de transformarea societăţii comerciale.
Recursul a fost admis.
S-a reţinut că, pentru a obţine autorizarea transformării unei societăţi cu răspundere limitată în societate pe acţiuni, intimata a autentificat
contractul de societate şi statutul, înscrisuri ce au stat la baza cererii de autorizare.
Potrivit prevederilor art. 8 din Legea nr. 31/1990, contractul unei societăţi pe acţiuni se semnează de toţi asociaţii.
în speţă, din conţinutul încheierii de autentificare rezultă că acest contract a fost semnat numai de către un singur asociat, contrar prevederilor imperative ale textului sus-indicat.
Cât priveşte obiecţiunea privind hotărârea adunării generale de constituire a societăţii comerciale pe acţiuni, s-a constatat că este întemeiată, întrucât din procesul-verbal din 17 iunie 1994 nu rezultă că s-a făcut convocarea adunării generale, care a fost numărul participanţilor şi situaţia voturilor.
Este cunoscut că, pentru schimbarea formei societăţii, hotărârea se ia în adunarea generală extraordinară, aşa cum impun prevederile art. 75 lit. d din Legea nr. 31/1990.
Pentru validarea deliberărilor adunării extraordinare, când contractul de societate sau statutul nu dispun astfel, sunt necesare îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 76 din aceeaşi lege; astfel, la prima convocare este necesară prezenţa acţionarilor reprezentând 3/4 din capitalul social, iar hotărârile se iau cu votul unui număr de acţionari care să reprezinte cel puţin jumătate din capitalul social.
Or, în speţă, în lipsa dovezii convocării adunării generale, cât şi a precizărilor obligatorii referitoare Ia prezenţă şi la modalitatea votării, deliberările adunării generale din 17 iunie 1994 au fost lipsite de validitate, întrucât nu au întrunit condiţiile art. 75-76 din Legea nr. 31/1990. Procesele-verbale din 14 octombrie 1994 şi din 2 noiembrie 1994, întocmite ulterior pronunţării hotărârii de autorizare a societăţii comerciale, nu pot suplini omisiunile menţionate, comise cu încălcarea dispoziţiilor obligatorii ale art. 75-76 din Legea nr. 31/1990.
Nefiind deci îndeplinite condiţiile de formă prevăzute de lege, în mod eronat s-a dispus autorizarea. Soluţiile pronunţate nefiind legale, s-a admis recursul, s-au casat hotărârile atacate şi s-a respins cererea de autorizare.
(CSJ, s. com., dec. nr. 157/1996, Dr. nr. 8/1996, p. 137)
