Tribunalul a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de S.R.O. împotriva pârâţilor SA. şi S.C. “C.H.H.” – S.R.L., prin care s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a actului adiţional, reţinând că, în urma decesului asociatului S.C., pârâta a solicitat şi i s-a admis de către Oficiul Registrului Comerţului, înscrierea menţiunii privind continuarea funcţionării societăţii, de către pârâtă, ca asociat unic. întrucât prin actele constitutive ale societăţii nu s-a prevăzut o clauză de continuare a activităţii societăţii cu moştenitorii asociatului decedat, instanţa a considerat că actul adiţional este în conformitate cu art. 210 şi 211 din Legea nr. 31/1990, nefiind lovit de nulitate şi, drept urmare, a respins acţiunea.
Apelul reclamantei S.R.O. a fost respins ca nefondat.
Reclamanta a declarat recurs susţinând că în statutul şi contractul societăţii nu se prevede că în cazul decesului unuia dintre asociaţi, celălalt asociat poate continua activitatea ca asociat unic, după cum nu se prevede nici continuarea societăţii cu moştenitorii asociatului decedat. Sub acest aspect, actul adiţional prin care intimata s-a declarat asociat unic este lovit de nulitate prin încălcarea dispoziţiilor art. 1526 C. civ. şi art. 170 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, deoarece societatea trebuia dizolvată. Ca urmare, decizia instanţei de apel prin care se apreciază că s-au respectat şi dispoziţiile art. 210 şi 211 din Legea nr. 31/1990, de altfel, neaplicabile cauzei, este lipsită de temei legal, întrucât societatea în nume colectiv trebuie dizolvată şi lichidată.
Recursul nu este fondat.
Instanţele au reţinut corect că S.C. “C.H.C.” – S.R.L. a funcţionat ca o societate în nume colectiv, până la decesul asociatului S.C., când intimata S.A. a solicitat şi i s-a admis de către Oficiul Registrului Comerţului înscrierea menţiunii privind continuarea funcţionării societăţii cu asociat unic, întrucât în contractul de societate nu s-a prevăzut o clauză de continuare a activităţii cu erezii defunctului.
Actul adiţional întocmit de intimată nu încalcă nici o dispoziţie imperativă a Legii nr. 31/1990 şi nici dispoziţiile art. 1526 C. civ., pentru a fi anulat şi societatea dizolvată.
Potrivit art. 169 din Legea nr. 31/1990, dizolvarea societăţilor comerciale cu răspundere limitată se realizează fie voluntar prin hotărârea asociaţilor, fie pe cale judecătorească, la sesizarea oricăruia dintre asociaţi.
în situaţia în care nici una din părţi nu a solicitat dizolvarea societăţii şi prin decesul unui asociat, asociatul rămas singular avea posibilitatea, în temeiul art. 170 din Legea nr. 31/1990, să opteze pentru dizolvarea societăţii sau constituirea unei societăţi cu răspundere limitată cu asociat unic sau chiar continuarea activităţii cu moştenitorii asociatului decedat, actul adiţional este legal şi nu există nici un motiv de nulitate absolută care să ducă la desfiinţarea lui.
De altfel, art. 170 din Legea nr. 31/1990 trebuie interpretat în sensul că activităţile economice profitabile desfăşurate de societăţile comerciale să continue şi nu ca aceste societăţi să intre obligatoriu în dizolvare şi lichidare dacă părţile nu o solicită.
Recurenta, moştenitoarea asociatului decedat, are dreptul, dacă se consideră prejudiciată, să acţioneze în judecată societatea cu răspundere limitată pentru a i se plăti partea ce i se cuvine, în condiţiile în care se continuă activitatea societăţii şi aceasta nu a intrat în dizolvare pe căile prevăzute de lege.
(CSJ, s. com., dec. nr. 2737/1997, Dr. nr. 6/1998, p. 138J Notă. 1. Modificările aduse art. 169 şi art. 170 din Legea nr. 31/1990, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/1997 nu sunt de natură să influenţeze soluţia şi motivarea deciziei rezumate mai sus.
2. în urma republicării Legii nr. 31/1990 (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 29 ianuarie 1998), art. 169 şi art. 170 au devenit, prin renumerotare, art. 222-223.
