Pentru fuzionarea societăţilor comerciale se cer îndeplinite cumulativ condiţiile art. 174 şi 175 din privind societăţile comerciale, precum şi ale art. 153 din aceeaşi lege.
Secţia Comercială, decizia nr. 500 din 11 februarie 1998 (dosar nr. 3220/1997)
Tribunalul a admis acţiunea reclamantei R.A.I. IMPRIMERIA CORESI şi a obligat Societatea Comercială “VRANI CO” S.A. la plata sumei datorate, totodată constatând contractul de locaţie a gestiunii.
Instanţa a reţinut că pârâta a preluat ca efect al fuziunii şi executarea obligaţiilor din contractul de locaţie a gestiunii (încheiat iniţial între reclamantă şi societatea comercială “NEW WAVE S.R.L.) astfel că faţă de debitele înregistrate privind plata preţului locaţiei de gestiune, datorează reclamantei sumele pretinse.
Hotărârea a fost confirmată ca urmare a respingerii apelului pârâtei, de Curtea de Apel.
Curtea de Apel a reţinut că pârâta a înregistrat pe perioada în litigiu debite restante la contractele de locaţie a gestiunii, ea având calitate procesuală pasivă, întrucât renunţarea la fuziunea cu Societatea Comercială “NEW WAVE” S.R.L. nu s-a concretizat într-un act autentic, astfel că în raporturile obligaţionale cu reclamanta aceasta este unicul ei debitor.
Pârâta a declarat recurs susţinând că instanţa nu s-a pronunţat dacă în condiţiile speţei s-a realizat legal fuziunea dintre cele două societăţi, adică între pârâtă şi Societatea Comercială “NEW WAVE” S.R.L. având în vedere dispoziţiile art. 174 şi 175 din Legea nr. 31/1990, privind societăţile comerciale, cu referire şi la art. 153 din aceeaşi lege, care prevăd îndeplinirea unor condiţii de fond şi formă pentru concretizarea unei astfel de măsuri.
în consecinţă se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor şi pe fond respingerea acţiunii, urmând totodată a se constata şi lipsa calităţii procesuale a Societăţii Comerciale “NEW WAVE” S.R.L
Recursul nu este fondat.
Expertiza efectuată în apel a stabilit că pârâta a achitat integral sumele datorate cu titlu de locaţie de gestiune, însă aceste concluzii au fost înlăturate întrucât a rezultat că pârâta datora în raport de plăţile efectuate şi suma pretinsă ca urmare a majorării pretenţiilor.
Referitor la fuziunea celor două societăti comerciale “NEW WAVE” S.R.L. cu Societatea Comercială “VRANY CO” S.A. s-a stabilit că această măsură este rezultatul voinţei concordante a celor două societăţi concretizată într-un act adiţional autentificat care a constituit temeiul încheierii convenţiei prin care partea a preluat în calitate de succesoare a Societăţii Comerciale “NEW WAVE” S.R.L. toate drepturile şi obligaţiile pe care aceasta şi le asumase faţă de reclamantă prin contractul de locaţie a gestiunii.
Este adevărat că pentru fuzionarea societăţilor comerciale se cer îndeplinite cumulativ condiţiile art. 174 şi 175 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, precum şi cele ale art. 153 din această lege, însă în condiţiile speţei, se constată că acestea au fost îndeplinite, întrucât faţă de împrejurarea că aceleaşi persoane fizice cumulau calitatea de asociaţi în cele două societăţi comerciale, întocmirea formelor de publicitate privind modificarea actelor constitutive nu mai era necesară, întrucât dispoziţiile art. 153 din Legea nr. 31/1990, au fost adoptate pentru protejarea drepturilor creditorilor care sunt terţi faţă de societatea intrată în reorganizare şi care urmează a fi lichidată, şi nicidecum a persoanelor care au fost angrenate nemijlocit în realizarea fuziunii celor două societăţi comerciale.
Or, chiar dacă ulterior, cele două societăţi au revenit asupra fuziunii, această situaţie nu are relevanţă asupra litigiului, din moment ce această măsură nu a făcut obiectul mutatis mutandis unui act adiţional autentificat, în funcţie de care să se readapteze corespunzător convenţia prin care pârâta şi-a asumat calitatea de succesoare a Societăţii Comerciale “NEW WAVE” S.R.L. preluând toate drepturile şi obligaţiile pe care le-a avut faţă de reclamantă, potrivit contractului de locaţie a gestiunii.
în consecinţă, corect instanţele au considerat că pârâta are calitate procesuală pasivă pentru pretenţiile formulate pe baza celor două contracte de locaţie a gestiunii şi în consecinţă a reţinut că în raporturile cu reclamanta aceasta este unicul debitor, astfel că nu se poate pune problema unei răspunderi în solidar a celor două societăţi.
Ca urmare recursul a fost respins ca nefondat.
