Prevederea art. 34 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 stabileşte proporţia dintre aportul în numerar şi aportul în natură, în momentul constituirii societăţii cu răspundere limitată şi anume că aportul în natură va reprezenta cel mult 60 % din capitalul social.
Potrivit prevederilor art. 164 din aceeaşi lege, societatea cu răspundere limitată îşi va putea mări capitalul social cu respectarea dispoziţiilor privitoare la constituirea acestor societăţi.
Din interpretarea acestor două dispoziţii legale rezultă că proporţia dintre cele două tipuri de aport este obligatorie numai în momentul constituirii societăţii, cum corect au reţinut cele două instanţe.
în momentul constituirii societăţii, capitalul social este necesar desfăşurării activităţii şi proporţia stabilită de lege este menită tocmai pentru normala începere a activităţii, legiuitorul având în vedere că, în momentul constituirii, n-ar fi posibilă săvârşirea de fapte de comerţ numai cu aport în natură, fiind necesar şi aport în numerar.
Textul art. 164 din Legea nr. 31/1990, atunci când se referă la respectarea dispoziţiilor privind constituirea acestor societăţi nu a avut în vedere şi limita maximă a aportului în natură (60 %), ci numai formalităţile de procedură prevăzute de art. 3, art. 5, art. 22-23 şi art. 26 din lege referitoare la constituirea societăţilor comerciale, care trebuie respectate şi cu ocazia majorării capitalului social al acestora. Or, proporţia de 60 % face parte din condiţiile de fond pe care art. 164 nu le vizează.
Că este aşa, se deduce şi din dispoziţiile art. 155 alin. 2 din aportul în natură şi cel în numerar ce trebuie să existe doar în momentul constituirii. Dimpotrivă, prin. art. 155 alin. 2 se prevede că pentru reducerea capitalului social trebuie să se respecte minimul de capital – atunci când legea fixează un astfel de minim -, deci nu se cere şi condiţia respectării procentului iniţial de la constituire între aportul în natură şi cel în numerar.
Raţiunea economică pentru prevederile din momentul constituirii societăţii rezidă în importanţa pe care o reprezintă mijloacele financiare în momentul începerii activităţii societăţilor comerciale.
Această raţiune nu mai subzistă însă, după ce activitatea societăţilor comerciale a fost declanşată; în cursul desfăşurării activităţii, achiziţionarea de maşini şi utilaje sau bunuri de valoare însemnată ar fi stânjenită, dacă s-ar limita aportul în natură.
în consecinţă, se reţine că textul art. 164 din Legea nr. 31/1990 se referă numai la aspectele formale ale constituirii entităţii colective.
Extinderea condiţiilor de fond din momentul constituirii societăţii comerciale pe toată durata existenţei acesteia, ar avea repercusiuni asupra dotării societăţii cu răspundere limitată cu echipamente şi utilaje; or, atare considerente nu puteau fi în intenţia legiuitorului.
în consecinţă, recursul declarat în cauză este nefondat şi se respinge.
(CSJ, s. com., dec. nr. 1234/1996, Dr. nr. 7/1997, p. 104)
