Noţiunea de „fraudă în dauna societăţii” presupune prejudicierea conştientă, intenţionată, de către administrator, a intereselor societăţii, prin acte sau fapte juridice de natură a micşora substanţial patrimoniul acesteia.
Lipsa unor sume de bani şi a unor ambalaje, în valoare totală de 16.559 lei, chiar dacă ar fi reală, nu poate constituie o „fraudă în dauna societăţii”, săvârşită de administrator, în sensul prevederilor art. 165 lit. d din Legea nr.31/1990, care să justifice măsura excluderii din societatea comercială.
(Secţia comercială, decizia nr.449/21.04.1993)
Prin sentinţa civilă nr. 6.596 din 7.12.1992, Judecătoria sectorului 4 Bucureşti a admis cererea reclamanţilor P.E. şi P.N. şi a dispus excluderea pârâtului H.A. din S.C. “U.N.A.” – S.R.L. şi repartizarea către ceilalţi asociaţi a celor 9 părţi sociale, în valoare de 5.000 lei fiecare, pe care le deţinea pârâtul. Separat, acesta a fost obligat să plătească reclamanţilor şi 23.630 lei. Prin aceeaşi sentinţă a fost admisă, în parte, cererea reconvenţională formulată de pârâtul H.A, reclamanţii P.E. şi P.N. fiind obligaţi să-i plătească 80.345 lei, ce reprezintă 45% din beneficiul societăţii. Cheltuielile de judecată au fost compensate între părţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii au împrumutat pe pârât cu 49.531 lei, care însă nu le-a restituit suma, că la domiciliul pârâtului s-au efectuat lucrări de canalizare şi instalaţii sanitare, în valoare de 138.770 lei, că pârâtul a împrumutat la diverse persoane ambalaje în valoare de 34.262 lei, însă nu i-au fost restituite, şi el trebuie să suporte 55% din valoarea lor, adică 18.840 lei, şi că, prin însuşirea unor sume de bani, pârâtul a adus daune societăţii, în sumă de 16.559 lei, astfel că, în privinţa pârâtului, sunt aplicabile prevederile art. 165 lit.d din Legea nr.31/1990.
Potrivit art. 167 din Legea nr.31/1990, instanţa de fond a stabilit că pârâtul are dreptul la 80.345 lei, care reprezintă 45% din beneficiul de 178.546 lei realizat de societate.
Prin recursul de faţă, pârâtul-reclamant critică hotărârea instanţei de fond pentru netemeinicie şi nelegalitate, şi susţine, în esenţă, că instanţa nu a avut dovezi că a produs fraudă în paguba societăţii şi nici că ar datora acesteia 23.630 lei. Recurentul mai susţine că magazinul societăţii funcţionează în imobilul proprietatea sa, din str. Alunişului, că plata instalaţiilor de apă şi canalizare nu s-a făcut din fondurile societăţii, ci din fondurile sale şi ale fratelui său, că reclamanţii cer de două ori suma de 30.000 lei, care reprezintă contravaloarea a 3.000 buc. cărămizi, că, în mod greşit, reclamanţii au fost obligaţi să-i plătească 14.499 lei, pe care i-a cheltuit pentru îndeplinirea formalităţilor de înfiinţare a societăţii şi cheltuielile pe care le-a efectuat pentru repararea autoturismului proprietatea sa, folosit în interesul societăţii.
Recursul este întemeiat şi va fi admis, în sensul celor arătate în continuare.
Potrivit contractului de societate şi a actelor adiţionale, soţii PN. şi P.E., şi H.A, fratele acestuia din urmă, s-au asociat şi au înfiinţat societatea “U.N.A.” – S.R.L, cu sediul în str. Ghimpaţi, la domiciliul lui P.E, cu o filială în str Alunişului, la domiciliul lui H. A. Societatea este înmatriculată în registrul comerţului, are un capital social de 100.000 lei, împărţit în 20 părţi sociale a câte 5.000 lei, din care P.E. deţine o parte socială, P.N. 10 părţi sociale, H.A. 9 părţi sociale, iar administratorii societăţii sunt P.N. şi H.A, care trebuie să lucreze în consens.
în acţiunea introductivă de instanţă, întemeiată pe art. 165 din Legea nr.31/1990, reclamanţii au solicitat excluderea asociatului H.A. pentru că a depus capitalul social, după ce la 3.05.1992, i-au împrumutat cu bani şi, prin sustrageri din gestiune şi înstrăinarea unor ambalaje, a păgubit societatea cu suma de 16.559 lei. Reclamanţii au mai arătat că, la 18.08.1992, adunarea generală a societăţii a hotărât excluderea pârâtului, însă acesta refuză să le cedeze cele 9 părţi sociale pe care Ie deţine.
Prin concluziile scrise, reclamanţii oscilează în susţinerile lor şi anume menţionează sustrageri din gestiune de 5.554 lei, ambalaje de 11.005 lei şi investiţii de 135.000 lei, sau sustrageri de 16.539 lei, ambalaje de 18.844 Iei, investiţii 138.770 lei, împrumuturi de 49.358 lei şi 45.000 lei pentru depunerea capitalului, etc.
Motivele de excludere ale asociaţilor din societăţile cu răspundere limitată sunt prevăzute în art. 165 lit.a-d din Legea nr.31/1990, în mod limitativ, şi, în raport de probele din dosar şi susţinerile reclamanţilor, instanţa de fond a reţinut că pârâtul a comis fraude şi şi-a întemeiat hotărârea de excludere pe prevederile art. 165 lit.d din legea citată mai sus.
Noţiunea de „fraudă în dauna societăţii”, care, potrivit textului de lege menţionat, poate justifica excluderea din societate, presupune însă prejudicierea conştientă, intenţionată, de către administrator, a intereselor societăţii, prin acte sau fapte juridice de natură a micşora substanţial patrimoniul acesteia, or, în cauza de faţă, lipsa unor sume de bani şi ambalaje, în valoare totală de 16.559 lei, valoare stabilită de către cei doi reclamanţi, chiar dacă ar fi reală, nu poate constitui o fraudă în dauna societăţii, săvârşită de administrator, în sensul prevederilor art. 165 lit.d din Legea nr. 31/1990, care să justifice măsura excluderii. Cu atât mai puţin, constituie motive de excludere celelealte împrejurări de fapt reţinute de instanţa de fond şi anume că pârâtul ar fi împrumutat ambalaje unei alte persoane, că la domiciliul pârâtului s-au efectuat lucrări de instalaţii de apă şi canalizare şi că pârâtul nu ar fi restituit reclamanţilor suma de bani împrumutată de aceştia.
Din actele şi lucrările dosarului şi din cererile şi susţinerile părţilor rezultă că, între cei trei asociaţi există disensiuni, că nu mai există încrederea reciprocă şi cooperarea care stau la baza activităţii oricărei forme de societate, însă rezolvarea acestei situaţii, în lipsa motivelor expres prevăzute de lege pentru excludere, nu se poate face decât fie prin transmiterea voluntară a părţilor sociale între asociaţi, în cadrul prevederilor art. 150 din Legea nr.31/1990, fie prin dizolvarea şi lichidarea societăţii, în cadrul prevederilor art. 169 şi 185 din aceiaşi lege, situaţie în care se va face şi bilanţul societăţii şi repartizarea între asociaţi a activului şi pasivului acesteia.
în consecinţă, se va admite recursul şi se va modifica sentinţa, în sensul respingerii cererii de excludere a pârâtului H.A. din societate, situaţie în care problemele financiare dintre asociaţi urmează să fie rezolvate, conform statutului societăţii şi a prevederilor Legii nr. 31/1990.
Notă: Cu privire la Legea nr. 31/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 23.
