Numai faptul că pârâta ar fi constituit o nouă societate comercială, nu poate forma convingerea că aceasta a comis acte de fraudă în detrimentul reclamantei sau în paguba persoanei juridice constituită cu aceasta.
Ţinând seama că societatea a fost constituită din doi asociaţi, existând clauza de continuare a activităţii cu asociat unic şi reclamanta, neformulând o cerere în acest sens, ca efect al încuviinţării retragerii pârâtei, se va dispune dizolvarea societăţii.
(Secţia comercială, decizia nr. 566/18.02.1997)
Prin cererea înregistrată la data de 20.09.1994 s-a solicitat excluderea din S.C. „A.C.” – S.R.L. a pârâtei P.V. şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea acţiunii s-a învederat că după constituirea, împreună cu reclamanta, a S.C. „A.C.” – S.R.L., pârâta, în mod abuziv, a constituit o a doua societate, împreună cu soţul ei, folosind capitalul şi bunurile primei societăţi, pentru desfăşurarea activităţii celei de a doua persoane juridice.
Acţiunea principală a fost precizată la data de 31.01.1995, reclamanta solicitând obligarea pârâtei la plata daunelor pe care aceasta le-a produs prin activitatea sa, pe care le-a evaluat la suma de 100.000 lei. A motivat, arătând că reprezintă prejudiciul produs de pârâtă, generat de contravaloarea unor bunuri cuprinse în bilanţul contabil, capital social, materii prime, mărfuri, ambalaje, bani lichizi şi pierderea suferită prin nefuncţionarea societăţii.
în drept, reclamanta a indicat dispoziţiile art. 165 lit. d din Legea nr. 31/ 1990 şi art. 167 din acelaşi act normativ.
La 14.03.1995, pârâta a solicitat, prin întâmpinare, respingerea acţiunii, arătând că nu se face vinovată de producerea unei pagube în detrimentul acesteia sau al societăţii comerciale înfiinţate.
La aceeaşi dată a formulat cerere reconvenţională, prin care a cerut să se încuviinţeze retragerea sa din societate, urmare înrăutăţirii raporturilor cu reclamanta, şi dizolvarea societăţii comerciale, în temeiul art. 170 din Legea nr.31/1990.
Analizând actele şi lucrările cauzei, instanţa urmează să respingă acţiunea principală precizată şi să admită cererea reconvenţională, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Se reţine că reclamanta nu a putut dovedi, în nici un mod, faptul că pârâta ar fi comis o fraudă în dauna societăţii, folosind capitalul social al acesteia în folosul său sau al altora, nefiind întrunite prevederile art. 165 alin 1 lit. d din Legea nr. 31/1990.
Numai faptul că pârâta ar fi constituit o nouă societate comercială, nu poate forma convingerea că aceasta a comis acte de fraudă în detrimentul reclamantei sau în paguba persoanei juridice constituită cu aceasta. Rezultă că, cererea de excludere a pârâtei este nefondată, şi, pe cale de consecinţă, urmând a se respinge şi cererea de daune.
Prin raportul de expertiză contabilă s-a stabilit cuantumul dividendelor cuvenite reclamantei, însă aceasta nu a formulat atare cerere, care să fie supusă judecăţii.
Rezultă cu certitudine că relaţiile dintre cele două asociate s-au înrăutăţit, nemaiputând fi vorba de o colaborare pentru funcţionarea societăţii comerciale, fiind deci aplicabile dispoziţiile art. 169 alin 1 lit. b, care îngăduie solicitarea lichidării, datorită imposibilităţii realizării obiectului societăţii.
Urmare acestei situaţii, faţă de poziţia pârâtei, se va încuviinţa retragerea acesteia din societate, precum şi dizolvarea persoanei juridice, în speţă fiind aplicabile şi prevederile art. 170 din Legea nr. 31/1990, ţinând seama că persoana juridică a fost constituită numai din 2 asociaţi, neexistând clauză de continuare a activităţii cu asociat unic, iar reclamanta neformulând o cerere în acest sens.
Notă: Cu privire la Legea nr. 31/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 23.
