Imposibilitatea realizării obiectului societăţii, datorită culpei asociatului, are drept efect dizolvarea societăţii, conform art. 169 lit. b din Legea nr. 31/1990.
(Secţia comercială, decizia nr. 558/30.09.1994)
Prin sentinţa civilă nr. 3.793, pronunţată la 7.04.1993, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti admite acţiunea formulată de reclamanta L.S.I. împotriva pârâtului P.L, în contradictoriu cu S.C. “P.L.” – S.R.L, declară dizolvată S.C. “P.L.” – S.R.L, dispune ca, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a sentinţei, dizolvarea să fie înscrisă în Registrul Comerţului, şi publicată în Monitorul Oficial.
în motivare, instanţa de fond are în vedere faptul că, prin înscrisurile existente la dosar, se face dovada că obiectul pentru care s-a constituit S.C. “P.L.” – S.R.L. a devenit imposibil de realizat, datorită atitudinii pârâtului, că, datorită acestui lucru, s-a ajuns şi la rezilierea contractului de locaţiune pentru magazinul care a constituit sediul social, apreciind astfel că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 169 lit. b din Legea nr. 31/1990 şi art. 24 – 60 din statutul S.C. “P.L.” – S.R.L.
împotriva acestei sentinţe formulează recurs S.C. „P.L.” – S.R.L. (considerat apel, în condiţiile Legii i*. 59/1993).
Prin recurs se aduc critici sentinţei, în sensul că pe rolul Judecătoriei sectorului 1 a mai existat un dosar, având ca obiect dizolvarea societăţii, soluţia fiind de respingere a acţiunii, prin sentinţa civilă nr. 1.530, rămasă definitivă, astfel fiind vorba de autoritate de lucru judecat, şi că reclamanta ar fi trebuit să solicite numirea lichidatorilor, lucru care nu s-a făcut. O altă critică este şi aceea că pârâtul a adoptat o conduită pasivă, necombătând, prin probe, susţinerile reclamantei. Or, reclamanta avea obligaţia să dovedească cele susţinute prin acţiune, lucru pe care nu l-a făcut.
Apelul este nefondat.
Corect a reţinut instanţa de fond că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute art. 169 lit. b din Legea nr. 31/1990 şi anume imposibilitatea realizării obiectului societăţii, datorită culpei pârâtului, ceea ce a dus de fapt şi la rezilierea contractului de locaţiune pentru magazinul T., care a constituit sediul social al societăţii în cauză.
Pârâtul nu a depus la dosar acte din care să rezulte contrariul, şi anume că s-ar fi executat obiectul de activitate prevăzut de contractul şi statutul societăţii.
Faţă de cele de mai sus, tribunalul va respinge apelul, ca nefondat.
Notă: Referitor la Legea nr. 31/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 23.
