Art. 20 alin. ultim din Legea nr. 15/1990 prevede că bunurile din patrimoniul societăţii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu.
Legea nu prevede că primăriile trebuie să elibereze “titlu de proprietate” pentru bunurile imobiliare ce fac parte din patrimoniul societăţilor comerciale înfiinţate prin reorganizarea unor unităţi economice de stat, iar identificarea lor (descriere, vecinătăţi, componente etc.) urmează să se facă cu ocazia preluării activului şi pasivului, nu printr-un act al primăriei sau o hotărâre judecătorească.
(Secţia comercială, decizia nr.560/11.12.1991)
Prin acţiunea înregistrată la data de 27.03.1991, la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, reclamanta S.C. “L” – S.A. Bucureşti a solicitat ca, în contradictoriu cu Primăria sectorului 1 Bucureşti, să se constate şi să se individualizeze dreptul său de proprietate asupra imobilului în care se află complexul hotelier “Casa L.” din Bucureşti, în vederea obţinerii titlului de proprietate asupra acestuia.
în şedinţa de judecată de la 22.04.1991, instanţa a dispus citarea în cauză, în calitate de pârâtă, şi a Primăriei Municipiului Bucureşti.
în motivarea acţiunii sale, reclamanta a arătat, în esenţă, că în conformitate cu art. 20 din Legea nr.15/1990, a devenit proprietara bunurilor din patrimoniul său, însă, neavând un titlu de proprietate, nu are identificat şi nominalizat conţinutul dreptului său de proprietate asupra imobilului în litigiu şi, ca atare, nu poate emite titluri valorice, conform Legii nr.15/1990, nu poate intra în relaţii de cooperare cu investitorii străini şi nu poate dispune de imobilul respectiv. ;m
Prin sentinţa civilă nr. 4.220 din 5.08.1991, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a respins acţiunea, reţinând că, prin Hotărârea Guvernului au fost nominalizate unităţile din patrimoniul reclamantei şi nu mai este necesară pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să confirme acestă situaţie.
în recursul pe care l-a declarat împotriva sentinţei civile menţionată mai sus, reclamanta a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond trebuia să aibă în vedere că nu este suficientă realizarea dreptului de proprietate prin Hotărârea Guvernului şi Ordinul Ministrului Comerţului şi Turismului, atâta timp cât nu s-a emis titlul de proprietate care să ducă la individualizarea obiectului proprietăţii (descriere, vecinătăţi, componente etc.), respectiv un act care să confere fiecărui imobil din patrimoniul societăţii posibilitatea de a intra în circuitul civil şi în relaţii cu cu capital străin.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 17, 18 şi 19 din Legea nr.15/1990, unităţile economice de stat de interes republican se reorganizează prin Hotărâre a Guvernului, în societăţi comerciale pe acţiuni sau cu răspundere limitată. Prin Hotărâre a Guvernului se stabilesc bunurile care fac parte din patrimoniul societăţii comerciale şi modalitatea de inventariere, evaluare şi preluare a activului şi pasivului unităţii economice de stat care se constituie în societăţi comerciale.
Art.20 al. ultim din legea menţionată mai sus dispune că bunurile din patrimoniul societăţii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu.
Prin urmare, societatea comercială, prin efectul legii, devine proprietara bunurilor care, prin Hotărârea Guvernului de reorganizare a unităţii economice de stat, au fost incluse în patrimoniul său, astfel că, în mod corect, a reţinut instanţa de fond că nu mai poate fi vorba de emiterea unei hotărâri judecătoreşti care să confirme această situaţie.
în cauza de faţă, prin Hotărârea Guvernului nr.1041 din 25.09.1990 a fost înfiinţată societatea comercială pe acţiuni L. şi i s-au stabilit sediul, obiectul de activitate şi structura capitalului social (100,9 milioane lei, din care 81 milioane lei mijloace fixe şi 19,9 milioane lei mijloace circulante), iar prin Ordinul Ministrului Comerţului şi Turismului nr.154 din 26.04.1991 s-a prevăzut care sunt imobilele care au devenit proprietatea S.C. “L” – S.A, printre acestea fiind menţionată şi “Casa L.”.
Legea nu prevede că primăriile trebuie să elibereze “titlu de proprietate” pentru bunurile imobiliare ce fac parte din patrimoniul societăţilor comerciale înfiinţate prin reorganizarea unor unităţi economice de stat, iar identificarea lor (descriere, vecinătăţi, componente etc.) urmează să se facă cu ocazia preluării activului şi pasivului unităţii economice de stat care se contituie în societate comercială, deci, în orice caz, nu printr-un act al primăriei sau prin hotărâre judecătorească.
în afară de aceasta, este necesar, desigur, ca, prin ordinul ministrului, să se identifice, în toate detaliile necesare, imobilele incluse în patrimoniul societăţii comerciale, şi dacă în cauza de faţă nu s-a făcut acest lucru, nimic nu împiedică organul administrativ competent să completeze această lacună, pentru ca, în adevăr, societatea comercială să aibă un document care să identifice cu exactitate fiecare bun imobiliar din patrimoniul său.
în raport de cele arătate mai sus, hotărârea instanţei de fond apare ca fiind legală şi temeinică, şi urmează a fi menţinută, prin respingerea recursului.
Notă: în legătură cu Legea nr. 15/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 5.
Referitor la H.G. nr. 1.041/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 59.