Prin acţiunea formulată reclamantul S G a chemat în judecată pârâtul Consiliul de Administraţie al SC „N” SA solicitând instanţei să dispună autorizarea convocării adunării generale a acţionarilor SC „N” SA de către reclamant, aprobarea ordinii de zi cu următoarele puncte: revocarea administratorilor şi cenzorilor; alegerea administratorilor şi cenzorilor, stabilirea datei de referinţă conform art.123 alin.2 din Legea nr.31/1990, stabilirea datei ţinerii adunării generale, desemnarea reclamantului ca persoană care prezidează adunarea generală şi obligarea societăţii să suporte costurile convocării adunării generale .
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul arată că este acţionar al SC „N” SA având o participare la capitalul social de 57,66% şi că, la data de 30.07.2008, a solicitat convocarea adunării generale a acţionarilor cu ordinea de zi prevăzută în petitele acţiunii fără ca pârâtul să răspundă cererii şi fără să fi convocat adunarea generală.
În drept s-au invocat dispoziţiile 119 din Legea nr.31/1990.
În apărare, pârâtul a depus la dosarul cauzei prin care a invocat excepţia lipsei de interes şi a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civ. nr. 2071/08.10.2008 Tribunalul Braşov a respins excepţia lipsei de interes invocată de pârât, aadmis acţiunea formulată de reclamantul S G în contradictoriu cu pârâtul C A al SC „N” SA şi în consecinţă – a autorizat, convocarea Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor SC „N” SA cu ordinea de zi revocarea administratorilor si cenzorilor ,alegerea administratorilor si cenzorilor, a stabilit ca dată a ţinerii adunării generale data de 25 noiembrie 2008 ora 12 , pentru prima întrunire , respectiv 26 noiembrie 2008 ora 12 , pentru a doua întrunire , iar ca persoană dintre acţionari care va prezida adunarea generală pe reclamant ,a stabilit ca dată de referinţă data de 28 octombrie 2008.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:
Reclamantul, în calitate de acţionar al SC „N” SA cu o participare la capitalul social de 57,66%, a solicitat prin Notificarea nr.126/30.07.2008 convocarea adunării generale ordinare a acţionarilor cu următoarea ordine de zi: revocarea administratorilor şi cenzorilor; alegerea administratorilor şi cenzorilor.
Pârâtul nu a dat curs cererii formulată de reclamant.
Potrivit art.119 alin.1 din Legea nr.31/1990 republicată şi modificată consiliul de administraţie, respectiv directoratul, convoacă de îndată adunarea generală, la cererea acţionarilor reprezentând, individual sau împreună, cel puţin 5% din capitalul social sau o cotă mai mică, dacă în actul constitutiv se prevede astfel şi dacă cererea cuprinde dispoziţii ce intră în atribuţiile adunării şi, în conformitate cu alin.2, adunarea generală va fi convocată în termen de cel mult 30 de zile şi se va întruni în termen de cel mult 60 de zile de la primirea cererii.
Conform art.119 alin.3 din acelaşi act normativ în cazul în care consiliul de administraţie, respectiv directoratul, nu convoacă adunarea generală, instanţa de la sediul societăţii, cu citarea consiliului de administraţie, respectiv a directoratului, va putea autoriza convocarea adunării generale de către acţionarii care au formulat cererea. Prin aceeaşi încheiere instanţa aprobă ordinea de zi, stabileşte data de referinţă prevăzută la art.123 alin.2, data ţinerii adunării generale şi, dintre acţionari, persoana care o va prezida, urmând ca, potrivit alin.4, costurile convocării adunării generale, precum şi cheltuielile de judecată, dacă instanţa aprobă cererea conform alin.3, să fie suportate de societate.
Susţinerile pârâtului în sensul că reclamantul nu are exerciţiul dreptului de vot în cadrul AGA întrucât acţiunile deţinute de acesta sunt grevate de un drept de uzufruct, precum şi că acţiunile acestuia sunt afectate de un sechestru asigurător instituit de către o instanţă de judecată competentă din Italia sunt lipsite de relevanţă în speţă deoarece reclamantul poate, în virtutea calităţii sale de acţionar deţinând 57,66% din capitalul social şi în conformitate cu prevederile art.119 alin.1 din Legea nr.31/1990 mai sus evocate, să convoace adunarea generală. Odată convocată, în adunarea generală poate vota uzufructuarul şi ceilalţi acţionari pentru aprobarea ordinii de zi propuse de reclamant sau împotrivă.
Excepţia lipsei de interes urmează a fi respinsă ca neîntemeiată reţinându-se că, prin calitatea de acţionar al SC „N” SA pe care o are, reclamantul justifică interesul de ordin patrimonial în promovarea prezentei acţiuni în sensul că ordinea de zi propusă poate fi aprobată în adunarea generală, asigurându-şi astfel folosul practic urmare intentării cererii formulate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta C A al SC „N” SA, solicitând schimbarea în tot a acesteia în sensul respingerii acţiunii formulate .
În motivarea apelului pârâta arată următoarele:
Reclamantul nu are calitate procesuală activă şi interes în convocarea unei AGOA la care acţionarul nu poate vota.
Potrivit art. 11 din legea 105/1992 starea , capacitatea persoanei fizice sunt cârmuite de legea sa naţională , afară numai dacă prin dispoziţii speciale nu se prevede altfel.
Măsura instituită de tribunalul italian este de natură a limita capacitatea de exerciţiu a reclamantului .
Reclamantului nu i s-au nesocotit drepturile sale întrucât la o adunare generală anterioară când nu se cunoştea existenţa convenţiei de uzufruct i s-a permis chiar să voteze în conformitate cu interesele sale şi avea posibilitatea de a face propuneri pe ordinea de zi, fără ca acesta să procedeze în acest sens.
Instanţa trebuie să aprecieze în primul rând dacă o cerere întemeiată pe art. 119 din are la bază un refuz nejustificat al CA . Or în speţă dată fiind conjunctura de mai sus refuzul CA nu este nejustificat , el sancţionând însă exercitarea abuzivă a dreptului de convocare a unei AGOA de către un acţionar al societăţi.
Scopul unei astfel de adunări generale este acela de a se prelua conducerea societăţii de către acest acţionar în scopul înstrăinării activelor.
Examinând sentinţa atacată ,în raport cu actele dosarului,cu probele administrate, cu motivele de apel invocate ,Curtea constată că apelul este nefondat .
Calitatea procesuală activă şi interesul reclamantului în promovarea acţiunii derivă din calitatea sa de acţionar , neavând relevanţă cine are dreptul de a vota în adunarea generală .
Faptul că la data judecării apelului data convocării fixată de instanţă 25.11 2008 respectiv 26.11.2008 a expirat nu are relevanţă , aprecierea interesului reclamantului în promovarea acţiunii realizându-se în funcţie de situaţia existentă până la pronunţarea hotărârii instanţei de fond.
Conform art.119 alin.3 din Legea 31/1990 în cazul în care consiliul de administraţie, respectiv directoratul, nu convoacă adunarea generală, instanţa de la sediul societăţii, cu citarea consiliului de administraţie, respectiv a directoratului, va putea autoriza convocarea adunării generale de către acţionarii care au formulat cererea.
Art.124 din Legea 31/1990 prevede că dacă acţiunile sunt grevate de un drept de uzufruct , dreptul de vot conferit de aceste acţiuni aparţine uzufructuarului în AGOA .
Art. 2352 C. civil italian în cazul sechestrării acţiunilor dreptul de vot se va exercita de către custodele acestora, în speţă lichidatorul numit în Italia.
Există o distincţie clară între dreptul de a convoca o adunare generală şi dreptul de a vota în cadrul acelei hotărâri generale. Susţinerea apelantului în sensul că dreptul de vot include şi dreptul de convocare a adunării generale este neîntemeiată , faţă de dispoziţiile mai sus arătate .
În aprecierea calităţii unei persoane de a cere convocarea adunării generale nu interesează dacă acea persoană va putea şi vota în acea adunare generală persoanei , ci exclusiv problema convocării, votarea fiind o altă etapă în procedura de desfăşurare a adunărilor generale.
În mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond faptul că participarea la data de 8.05.2008 a reclamantului la o adunare generală la care nu a făcut propuneri nu conduce la ideea exercitării abuzive a dreptului de a cere convocarea adunării generale conferit de art. 119 din legea 31/1990 .
Susţinerile pârâtului în sensul că intenţia reclamantului este aceea de a utiliza societatea în scopuri personale şi că încearcă să se sustragă de la urmărirea începută de către creditori în Italia nu sunt dovedite şi oricum fără relevanţă în prezenta acţiune.
Pentru aceste considerente, apelul declarat de pârâtă a fost respins.
Decizia Nr. 4/Ap din 22 ianuarie 2009
