în cazul constatării unor abateri şi neînţelegeri grave imputabile ambilor asociaţi ai unei societăţi cu răspundere limitată, singura soluţie posibilă este excluderea lor, însoţită de dizolvarea şi lichidarea societăţii.
Secţia Comercială, decizia nr. 2167 din 26 mai 1998.
Tribunalul a admis acţiunile conexe ale reclamanţilor S.S.D. şi S.D.M. şi, drept consecinţă, a dispus excluderea ambilor din Societatea Comercială „FAST” SRL Galaţi, precum şi dizolvarea acestei societăţi, cu efectuarea cuvenitelor menţiuni în şi publicarea hotărârii în Monitorul Oficial.
Apelul declarat de asociatul reclamant S.S.D. a fost respins ca nefondat.
Reclamantul S.S.D., în nume propriu şi în numele S.C. „FAST” SRL a declarat recurs susţinând că Tribunalul trebuia să administreze probele cu interogatoriu şi martori pe care le-a încuviinţat, să ceară expertului să răspundă la obiecţiunile formulate şi să scoată în evidenţă ilegalităţile făcute de asociata S.D.M., ce justifică doar excluderea acesteia în temeiul art. 165 lit. d din Legea nr. 51/1990.
De asemenea, recurentul a susţinut că instanţa de apel, fără să-i analizeze obiecţiunile şi, practic, fără să intre in cercetarea fondului, a confirmat hotărârea tribunalului, care era întemeiată pe greşeli grave de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că iniţial S.C. “FAST”, înfiinţată în anul 1992 de S.D.M. şi S.D.S., a avut forma juridică de societate în nume colectiv, însă, ulterior, la 15 aprilie 1994, cei doi asociaţi au transformat-o în societate cu răspundere limitată, ambii având şi calitatea de administrator.
Prin acţiunile înregistrate la 16 iunie şi 14 iulie 1994 şi apoi conexate, fiecare din cei doi asociaţi îl acuză pe celălalt de fraude în dauna societăţii şi abateri de la prevederile contractului de societate şi statutului.
Actele aflate în dosarul cauzei, coroborate cu expertiza contabilă confirmă că de la 16 mai 1994, cei doi asociaţi şi-au separat gestiunile şi ţin separat evidenţa încasărilor şi plăţilor, iar de la 1 iunie 1994, fiecare a întocmit balanţa de verificare proprie.
Totodată, probele au confirmat că în trimestrul I 1994, când asociaţii au lucrat împreună, au existat grave abateri de la normele legale privind evidenţele financiar-contabile imputabile ambilor, care au influenţat negativ rentabilitatea societăţii, înregistrată la sfârşitul anului 1994 cu pierderi ce se ridică la cca. 14,5 milioane lei.
Referitor la raportul de expertiză, instanţa de fond a considerat în mod justificat că obiecţiunile formulate de părţi constituie doar comentarii la constatările şi concluziile expertului şi, deci, nu se impune refacerea lucrării, existând
suficiente elemente pentru a stabili situaţia reală de fapt.
Instanţa de fond a mai apreciat că, faţă de probele cu acte şi expertiză contabilă, audierea unor martori nu este utilă şi concludentă, iar recurentul S.S.D. nu a stăruit în luarea interogatoriului părţii adverse, probă încuviinţată în şedinţa publică din 24 august 1994.
Cât priveşte fondul pricinii, instanţele în mod corect au apreciat că ambii asociaţi au avut abateri în administrarea societăţii şi că datorită neînţelegerilor grave existente între ei singura soluţie posibilă este excluderea lor, dizolvarea şi lichidarea societăţii.
