Societati comerciale. Modificarea actului constitutiv în cazul unei SRL cu asociat unic. Societăţi comerciale


Societati comerciale. Modificarea actului constitutiv în cazul unei SRL cu asociat unic.

– Art.194 si art.1961 din Legea nr. 31/1990 republicata

În cazul societatii cu raspundere limitata, potrivit Legii nr. 131/1990, vointa sociala se formeaza în adunarea generala, legea prevazând la art. 194 atributiile acesteia, printre care si cea de a modifica actul constitutiv. Pentru cazul societatilor cu raspundere limitata cu asociat unic, la art. 1961 se prevede ca acesta va exercita atributiile adunarii generale, consemnând de îndata, în scris, orice decizie adoptata în conformitate cu cele de mai sus.

În cazul societatii cu raspundere limitata, potrivit Legii nr. 131/1990, vointa sociala se formeaza în adunarea generala, legea prevazând la art. 194 atributiile acesteia, printre care si cea de a modifica actul constitutiv. Pentru cazul societatilor cu raspundere limitata cu asociat unic, la art. 1961 se prevede ca acesta va exercita atributiile adunarii generale, consemnând de îndata, în scris, orice decizie adoptata în conformitate cu cele de mai sus.

Fata de cele de mai sus reiese ca majorarea capitalului social al J A SRL (aceasta fiind de altfel o modificare a actului constitutiv) trebuia sa fie luata prin decizia asociatului unic J A M SRL, în conformitate cu dispozitiile legale precitate.

Fata de cele de mai sus reiese ca majorarea capitalului social al J A SRL (aceasta fiind de altfel o modificare a actului constitutiv) trebuia sa fie luata prin decizia asociatului unic J A M SRL, în conformitate cu dispozitiile legale precitate.

Aceasta nu reprezinta o chestiune de ordin pur formal, fara însemnatate, ci din contra, este o problema esentiala, legata de existenta sau nu a vointei sociale a Jetran Air SRL de modificare a actului constitutiv.

Un aspect semnificativ este faptul ca, Jetran Air SRL având asociat unic, majorarea capitalului social nu putea fi dispusa decât printr-o decizie (iar nu hotarâre a adunarii generale) si, evident, doar cu unanimitate (iar nu cu votul reprezentând 55% din capitalul social).

(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A V-A CIVILA,

DECIZIA CIVILA NR.140 din 20.03.2012)

Deliberând asupra apelului de fata :

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala la data de 16.09.2009, sub nr.36403/3/2009, reclamanta J L.L.C. a chemat în judecata pe pârâta SC J A M SRL, solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna anularea partiala a Hotarârii Adunarii Generale a Asociatilor societatii din data de 31.08.2009, respectiv cu privire la numirea administratorului unic în persoana d-lui Nicolae Petrisor si modificarea corespunzatoare a Actului constitutiv, precum si cu privire la majorarea capitalului social al SC J A SRL, persoana juridica la care societatea J A M detine 100% din capitalul social si la împuternicirea d-lui S C pentru a semna decizia asociatului unic al J A si Actul constitutiv actualizat al J A în sensul majorarii capitalului social, aceasta fiind contrara legii, cu cheltuieli de judecata.

Prin sentinta comerciala nr. 13903 din 07.12.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VI-a Comerciala în dosarul nr. 36403/3/2009, s-a respins ca neîntemeiata actiunea formulata de reclamanta J L.L.C. în contradictoriu cu pârâta SC J A M SRL.

Pentru a hotarî astfel tribunalul a apreciat ca nu poate fi retinut primul motiv de nulitate invocat de reclamanta, deoarece chiar atunci când un asociatul cu interese contrare a încalcat obligatia prevazuta de art. 79 lin 1 din Legea nr. 31/1990, respectiv obligatia de a se abtine de la vot, valabilitatea hotarârii astfel adoptate nu este afectata, sanctiunea aplicabila fiind angajarea raspunderii asociatului conform alin. 2 al aceluiasi articol.

Cât priveste al doilea motiv de nulitate invocat de reclamanta, respectiv adoptarea hotarârii cu încalcarea prevederilor art. 36 si art. 52 din Legea nr. 85/2006, nici acesta nu a putut fi retinut.

În speta de fata nu a fost vorba despre nesocotirea prevederilor art. 36 prin continuarea unei actiuni judiciare de recuperare a creantelor de catre creditor de la debitorul aflat în insolventa si nici de încalcarea art. 52 care face referire la compensarea creantelor reciproce atunci când la data deschiderii procedurii sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege în materie de compensare legala.

În fapt, compensarea unor creante lichide si exigibile asupra societatii cu parti sociale ale acesteia reprezinta o modalitate de majorare a capitalului social, conform prevederilor art. 210 alin 2 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare si în acelasi timp un mod de stingere a pasivului societatii.

Or, în contextul în care SC J A SRL se afla în procedura insolventei, Hotarârea AGA din data de 31.08.2009, nu putea produce nici un efect, câta vreme nu exista acordul administratorului judiciar privind majorarea capitalului social al SC J A SRL în modalitatea mai sus aratata si încuviintarea judecatorului sindic cu privire la un plan de reorganizare al societatii în acest sens.

De altfel pârâta nu a efectuat niciun demers pentru înregistrarea la registrul comertului a mentiunii privind majorarea capitalului social, asociati si cota de participare a acestora la beneficii si pierderi, iar SC T SA s-a înscris la masa creditorilor cu creanta pe care pretinde ca o detine împotriva SC J A SRL.

Împotriva sentintei comerciale nr. 13905 din 07.12.2009 data de Tribunalul Bucuresti- Sectia a VI-a Comerciala în dosarul nr. 36403/3/2009 a formulat apel reclamanta J L.L.C., solicitând admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentintei comerciale nr. 13903/2009 iar pe fondul cauzei sa se dispuna anularea partiala a hotarârii AGA din 31.08.2009, respectiv cu privire la numirea administratorului unic în persoana d-lui N P si modificarea corespunzatoare a Actului constitutiv, precum si cu privire la majorarea capitalului social al SC J A SRL, persoana juridica la care J A M detine 100% din capitalul social si la împuternicirea d-lui S C pentru a semna Decizia asociatului unic al J A si Actul Constitutiv actualizat al J A în sensul majorarii capitalului social, aceasta fiind contrara legii, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor aferente litigiului.

În cadrul motivelor de nelegalitate a aratat ca cererea de chemare în judecata a fost respinsa atât ca neîntemeiata cât si ca lipsita de interes, fara însa ca instanta sa faca vreo mentiune în hotarâre cu privire la invocarea vreunei exceptii a lipsei de interes de catre partea adversa sau de catre instanta din oficiu si fara sa se faca referire la eventualele sustineri ale partilor sub acest aspect.

Apelanta considera ca hotarârea atacata a fost data cu aplicarea gresita articolului 79 din Legea nr. 31/1990 si cu nesocotirea articolului 132 alineat 2 din acelasi act normativ, ignorându-se faptul ca prin dispozitiile alineatului 2 din articolul 79 nu au fost limitate posibilitatile de anulare a hotarârilor AGA contrare legii.

S-a mai sustinut ca hotarârea atacata a fost data cu încalcarea dispozitiilor imperative ale articolului 36 si 52 din Legea nr. 85/2006, ignorându-se faptul ca împotriva debitorilor aflati în insolventa creantele se pot realiza doar potrivit acestei proceduri speciale, chiar si compensarea putându-se realiza doar în anumite conditii speciale neîndeplinite în cauza.

Se arata ca societatea J A SRL, la care societatea J A M detine 100% din capitalul social, se afla în procedura de insolventa prevazuta de Legea nr. 85/2006, împrejurare în care toate formele de realizare a creantelor, ca si modificarile în structura capitalului social, trebuie sa tina cont de situatia speciala a societatii, dar si de dispozitiile imperative ale Legii nr. 85/2006.

Contrar celor retinute de instanta, art. 36 nu este incident doar în cazul actiunilor contencioase deduse judecatii – prin care s-ar urmari recuperarea unor creante de la debitoarea aflata în insolventa, ci în toate cazurile în care, prin orice procedura sau mecanism juridic, altul decât cel reglementat de Legea nr. 85/2006, creditoarea ar urmari un astfel de scop prohibit de lege.

Or, compensarea, astfel cum este reglementata de articolului 1143 si urm. si definita de practica si literatura de specialitate, este o forma de plata, o forma de stingere a obligatiilor si intra astfel în categoria formelor de realizare a creantelor în acceptiunea articolului 36 din Legea nr. 85/2006.

De asemenea, din interpretarea per a contrario a dispozitiilor articolului 52 din Lege se deduce fara putinta de tagada ca deschiderea procedurii insolventei afecteaza dreptul unui creditor de a invoca compensarea creantei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când conditiile prevazute de lege în materie de compensare legala nu sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii, adica fie cele doua creante nu exista deopotriva, fie una sau amândoua nu sunt certe, lichide sau exigibile.

Compensarea dupa deschiderea procedurii nu poate avea ca obiect creante nascute dupa aceasta data, ci numai creante care îndeplineau conditiile de certitudine, lichiditate si exigibilitate la data deschiderii procedurii.

Din informarile facute de asociatul T SA cu prilejul tinerii sedintei Adunarii Generale, în marea lor parte, creantele cu care se doreste majorarea capitalului social al societatii aflate în insolventa sunt înregistrate deja la masa credala a acestei societati si evident nu pot fi valorificate nici de doua ori si nici pe cale separata.

Contrar celor sustinute de instanta, Hotarârea Adunarii Generale din 31.08.2009 a fost deja depusa spre înregistrare la Oficiul Registrul Comertului si a devenit aplicabila si opozabila partilor de la data adoptarii sale iar fata de terti de la data la care le-a fost adusa la cunostinta.

Sub acest aspect trebuia observat ca, astfel cum rezulta din planul de reorganizare al SC J A SRL, a fost adus la cunostinta judecatorului sindic aspectul majorarii capitalului social al societatii ca efect al compensarii aprobate prin Hotarârea AGA contestata, iar de la data aducerii la cunostinta publica a acestei operatiuni, prin publicarea Planului de reorganizare si prin depunerea acestuia în fata judecatorului sindic, Hotarârea AGA contestata a devenit aplicabila.

Intimata SC J A M SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului formulat de J L.L.C. si mentinerea hotarârii apelate ca fiind temeinica si legala.

Prin decizia comerciala nr. 311 din 18 mai 2010 Curtea de Apel Bucuresti Sectia a V-a Comerciala a admis apelul formulat de reclamanta J L.L.C. împotriva sentintei comerciale nr. 13903/07.12.2009, a desfiintat sentinta apelata si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.

Împotriva deciziei nr. 311 din 18 mai 2010 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti- Sectia a V-a Comerciala în dosarul nr. 36403/3/2009 a formulat recurs pârâta J A M SRL, iar prin decizia nr. 4043 din 23.11.2010 Înalta Curte de Casatie si Justitie a dispus admiterea recursului declarat de recurenta pârâta, a casat decizia recurata si a trimis cauza pentru rejudecare aceleiasi instante.

În rejudecarea cauzei în apel dupa casare, prin decizia comerciala nr. 179 din 19 aprilie 2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti- Sectia a V-a Comerciala în dosarul nr. 445/2/2011, s-a dispus respingerea apelului formulat de apelanta reclamanta J L.L.C. împotriva sentintei comerciale nr. 13903/07.12.2009 ca nefondat, împotriva acestei decizii formulând recurs reclamanta J L.L.C SUA.

Prin decizia nr. 3645 din 16 noiembrie 2011 Înalta Curte de Casatie si Justitie a dispus admiterea recursului declarat de recurenta reclamanta J LLC SUA împotriva deciziei comerciale nr. 179 din 19 aprilie 2009 a Curtii de Apel Bucuresti- Sectia a V-a Comerciala, a casat decizia recurata si a trimis cauza pentru rejudecare aceleiasi instante.

Pentru a hotarî astfel Înalta Curte de Casatie si Justitie a retinut ca maniera în care instanta de apel a procedat la solutionarea apelului atrage incidenta dispozitiilor articolului 315 alineat 3 Cod procedura civila, în contextul în care parte din motivele de apel nu au fost cercetate în concret, iar altele au fost omise.

S-a mai retinut ca, în plus, instanta avea de lamurit si anumite particularitati ale cauzei, legate de faptul ca hotarârea de majorare a capitalului social al SC J A si de compensare a creantei detinute împotriva acesteia de SC T SA aflate în insolventa a fost emisa de reclamanta în cadrul adunarii generale a actionarilor acesteia), reclamanta fiind actionar cu 100% al SC J A SRL, aflata la rândul ei în insolventa.

Ca urmare a deciziei de casare cu rejudecare cauza a fost din nou înregistrata pe rolul acestei instante la data de 01.03.2012 sub nr. 445/2/2011*.

Deliberând asupra apelului prin prisma criticilor formulate de apelanta si fata de dispozitiile art. 294 si urm. C.proc.civ., Curtea apreciaza ca apelul nu este fondat si îl va respinge.

În primul rând, se impune observatia ca fata de faptul ca prezenta cauza a trecut prin mai multe cicluri procesuale si ca problema de drept referitoare la presupusa încalcare a prevederilor art. 79 din Legea nr. 31/1990 a fost rezolvata deja cu putere de lucru judecat, ca si fata de precizarile apelantei formulate anterior casarii cu rejudecare, astfel cum s-a retinut de altfel si în decizia de casare nr. 3645/16.11.2011, în prezent Curtea are a analiza doar criticile referitoare la încalcarea dispozitiilor art. 36 si 52 din prin raportare la art. 1143 Cod civil si la efectele hotarârii de deschidere a procedurii generale a insolventei împotriva SC J A M SRL.

Curtea retine ca la data de 31.08.2009 a avut loc sedinta Adunarii Generale a Asociatilor SC J A M SRL, sedinta la care au participat asociatii reprezentând 100% din capitalul social, în cadrul careia s-au discutat o serie de puncte înscrise pe ordinea de zi, printre care si majorarea capitalului social al S.C. J A S.R.L. la care S.C. J A M SRL detinea 100% din capitalul social, prin compensarea creantelor certe, lichide si exigibile detinute de SC T SA împotriva SC J A SRL si emiterea unui nr. de 78.538 parti sociale noi.

Ca urmare a votului asociatilor reprezentând 55% din capitalul social al J A M SRL, prin Hotarârea AGA din 31.08.2009 a acestei societati, s-a decis majorarea capitalului social al SC J A SRL prin compensarea creantelor certe, lichide si exigibile în valoare de 1.963.450 lei pe care SC T SA le are împotriva SC J A si emiterea unui nr. de 78.538 parti sociale noi, în conformitate cu disp. art. 201 alin 2 coroborate cu art. 221 din Legea nr. 31/1990 modificata si republicata. Totodata s-a decis împuternicirea numitului C S pentru a semna Decizia asociatului unic al J A si Actul constitutiv actualizat cu privire la majorarea capitalului social si pentru a lua toate masurile necesare în legatura cu înregistrarea si publicarea deciziei asociatului unic si a actului constitutiv actualizat.

Mai retine Curtea ca, anterior acestei Hotarâri AGA, prin sentinta comerciala nr. 5548/16.12.2008 a Tribunalului Bucuresti Sectia a VII-a Comerciala s-a dispus deschiderea procedurii insolventei împotriva SC J A SRL, în raport de aceasta situatie sustinându-se de catre apelanta-reclamanta încalcarea dispozitiilor art. 36 si 52 din Legea nr. 85/2006 prin hotarârea atacata.

Curtea considera ca un aspect deosebit de important ce se impune a fi analizat (si la care chiar Înalta Curte prin decizia de casare a facut referire) îl reprezinta faptul ca hotarârea de majorare a capitalului social a SC J A SRL nu a fost luata în adunarea generala a acestei societati, ci în cea a J A M SRL (acesta fiind asociatul unic al J A SRL).

Are în vedere Curtea ca, având personalitate juridica, societatea comerciala are o vointa de sine-statatoare, care nu se confunda cu vointele asociatilor sai, iar vointele individuale ale asociatilor, prin manifestarea în adunarea generala, devin o vointa colectiva, care constituie vointa sociala, adica a societatii ca persoana juridica.

Aceasta deoarece din înscrisurile aflate la dosar reiese (aceeasi situatie de fapt fiind de altfel sustinuta si de parti) ca J A SRL avea la data respectiva ca asociat unic pe J A M SRL.

Fata de cele de mai sus, Curtea considera ca Hotarârea Adunarii generale a asociatilor J A M SRL din data de 31.08.2009 nu a fost de natura sa aiba ca efecte juridice modificarea actului constitutiv al J A SRL cu privire la majorarea capitalului social si cresterea numarului de parti sociale, câta vreme o asemenea hotarâre nu era de competenta adunarii generale a asociatilor J A M SRL, ci trebuia dispusa prin decizia asociatului unic al J A SRL.

Aceasta nu reprezinta o chestiune de ordin pur formal, fara însemnatate, ci din contra, este o problema esentiala, legata de existenta sau nu a vointei sociale a J A SRL de modificare a actului constitutiv.

Un aspect semnificativ este faptul ca, J A SRL având asociat unic, majorarea capitalului social nu putea fi dispusa decât printr-o decizie (iar nu hotarâre a adunarii generale) si, evident, doar cu unanimitate (iar nu cu votul reprezentând 55% din capitalul social).

Mai mult, se constata ca persoanele care au participat la adunarea generala si care au votat sunt J LLC, T SA, D M, M C G, V G si D B, în conditiile în care potrivit art. 191 si urm. din legea nr. 31/1990 doar detinatorii de parti sociale au drept de vot iar cei enumerati mai sus nu aveau nici o parte sociala la J A SRL.

Faptul ca Hotarârea Adunarii generale a asociatilor J A M SRL din data de 31.08.2009 nu a produs modificarea actului constitutiv al J A SRL este subliniat, o data mai mult, de faptul ca înregistrarea în registrul comertului a majorarii capitalului social s-a produs abia ulterior si în temeiul unui alt act juridic.

Reiese astfel, din înscrisurile depuse la filele 15 si urm. dosar 445/2/2011 al Curtii de Apel Bucuresti ca înregistrarea în registrul comertului a mentiunii privind capitalul social a fost efectuata prin mentiunea nr. 108487/11.03.2010 în baza Hotarârii Adunarii generale a asociatilor J A SRL din data de 10.03.2010, prin care s-a decis totodata si modificarea corespunzatoare a actului constitutiv al societatii.

Cât priveste sustinerile din apel în sensul ca în planul de reorganizare al J A SRL întocmit de administratorul judiciar si adus la cunostinta judecatorului sindic s-a facut referire la Hotarârea din 31.08.2009, acestea nu sunt de natura a conduce la concluzia ca aceasta hotarâre a putut majora capitalul social, câta vreme înregistrarea în registrul comertului a acestei modificari s-a facut în baza unei alte hotarâri, respectiv cea din 10.03.2010.

Mai apreciaza Curtea, ca fata de faptul ca din cele de mai sus reiese ca Hotarârea Adunarii generale a asociatilor J A M SRL din data de 31.08.2009 nu a avut ca efect majorarea capitalului social al J A, nu se mai pune nici problema încalcarii prin aceasta hotarâre a prevederilor art. 36 si 52 din Legea nr. 85/2006 sau a analizarii tipului si conditiilor compensarii.

Altfel spus, fata de faptul ca apelanta a sustinut prin motivele de apel încalcarea acestor dispozitii legale la adoptarea hotarârii din 31.08.2009 în considerarea premisei ca prin aceasta hotarâre s-a majorat capitalul social al J A, câta vreme situatia premisa avuta în vedere în cererea de chemare în judecata si în motivele de apel (respectiv faptul ca hotarârea a avut ca efect juridic majorarea) nu exista, reiese ca nici încalcarile invocate nu pot exista, criticile formulate fiind astfel neîntemeiate.