Trimiterea la patrimoniul social, făcută de art. 224 din Legea nr. 31/1990, definit ca totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economică aparţinând societăţii, precum şi bunurile acesteia (noţiune distinctă de capitalul social, acesta din urmă reprezentând expresia valorică a aporturilor asociaţilor), are consecinţe directe şi nemijlocite asupra stabilirii drepturilor asociatului retras, care, în virtutea contractului, participă atât la beneficii, cât şi la pierderi, cuvenindu-i-se pentru părţile sale sociale o sumă de bani echivalent al cotei sale de participare la capitalul social al societăţii raportat la valoarea activului net deţinut de societate, calculată după ultimul bilanţ aprobat.
Astfel, drepturile patrimoniale ale asociatului retras din societate se calculează în raport de valoarea reală a activelor de la data retragerii. Pentru aceasta, nu era nevoie de formularea unei cereri reconvenţionale în vederea suportării de către asociatul retras a cotei-părţi din datoriile şi pierderile societăţii, fiind de esenţa contractului de societate participarea atât la beneficii, cât şi la pierderi.
Secţia comercială şi administrativ şi fiscal, Decizia nr. 589 din 6 iunie 2008
Prin sentința nr. 110/C/05.02.2008, Tribunalul Comercial Argeș a admis acțiunea, dispunând retragerea reclamantului din societatea comercială pârâtă, obligarea acestuia la plata sumei de 6.924,50 lei datorie către societate, precum și obligarea societății pârâte să-i plătească reclamantului ½ din valoarea activelor (respectiv contravaloarea utilajelor și a mijloacelor fixe), plus 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a reținut că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părțile sale sociale fiind stabilite în conformitate cu dispozițiile art. 226 alin. (3) din aceeași lege.
împotriva sentinței, în termen legal a formulat recurs reclamantul, care a criticat-o sub următorul aspect:
Prin acțiunea introductivă a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună retragerea sa din societatea pârâtă SC S.G. SRL, cu stabilirea drepturilor ce i se cuvin pentru părțile sociale deținute în cuantum de 50% și obligarea pârâților la plata acestora.
Instanța a admis acțiunea, dispunând retragerea reclamantului din societatea pârâtă și obligând societatea pârâtă să-i plătească ½ din valoarea activelor, respectiv contravaloarea utilajelor și a mijloacelor fixe.
Se impută instanței de fond faptul că greșit l-a obligat la plata sumei de 6.924,50 lei datorie către societate, în condițiile în care, în cauză pârâta nu a formulat cerere reconvențională pentru obligarea sa în sensul celor dispuse prin sentință.
Procedând în sensul celor arătate, instanța a încălcat grav principiul disponibilității, extinzând cadrul procesual și dispunând asupra unui capăt de cerere dintr-o cerere ce nu a fost formulată.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 6 și pct. 9 C.proc.civ., cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C.proc.civ., curtea constată următoarele:
Recursul este nefondat.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 226 din Legea nr. 31/1990, asociatul în societatea cu răspundere limitata se poate retrage din societate (…) pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri a tribunalului, supusă numai recursului, în termen de 15 zile de la comunicare.
Tot în cuprinsul acestui articol se stipulează că pentru situația prevăzută mai sus, instanța judecătorească va dispune și cu privire la structura participării la capitalul social al celorlalți asociați, cât și asupra drepturilor asociatului retras, cuvenite pentru părțile sociale.
Or, potrivit dispozițiilor legii, efectele retragerii din societate sunt similare excluderii asociatului, pentru care, la art. 224 din Legea nr. 31/1990 s-a prevăzut că răspunde de pierderi și are dreptul la beneficii până în ziua excluderii sale, însă nu va putea cere lichidarea lor până ce acestea nu sunt repartizate conform prevederilor actului constitutiv, fără a avea dreptul la o parte proporțională din patrimonial social, ci doar la o sumă de bani care să reprezinte valoarea acesteia.
Trimiterea la patrimonial social, definit ca totalitatea drepturilor și obligațiilor cu valoare economică aparținând societății, precum și bunurile acesteia (noțiune distinctă de capitalul social, acesta din urmă reprezentând expresia valorică a aporturilor asociaților), are consecințe directe și nemijlocite asupra stabilirii drepturilor asociatului retras, care, în virtutea contractului, participă atât la beneficii, cât și la pierderi, cuvenindu-i-se pentru părțile sale sociale o sumă de bani echivalent al cotei sale de participare la capitalul social al societății raportat la valoarea activului net deținut de societate, calculată după ultimul bilanț aprobat.
Astfel, drepturile patrimoniale ale asociatului retras din societate se calculează în raport de valoarea reală a activelor de la data retragerii. Pentru aceasta, nu era nevoie de formularea unei cereri reconvenționale în vederea suportării de către asociatul retras a cotei-părți din datoriile și pierderile societății, fiind de esența contractului de societate participarea atât la beneficii, cât și la pierderi.
Nu se poate vorbi despre depășirea principiului disponibilității, în condițiile în care reclamantul a solicitat să i se stabilească drepturile bănești ce i se cuvin ca efect al retragerii din societate, legea fiind aceea care a statuat asupra întinderii acestora.
Dat fiind faptul că în stabilirea sumei de bani echivalent al părții proporționale din patrimoniul social au fost avute în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul B.G., care a evidențiat înregistrarea unui activ net negativ în sumă de 13.849 lei, în mod legal și temeinic a fost obligat reclamantul la suportarea sumei de 6.924,50 lei, proporțional cu cota parte pe care o deține în societate.
Constatându-se că sentința s-a pronunțat cu respectarea dispozițiilor art. 226 alin. (3) coroborate cu art. 224 din Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale, curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ., va respinge recursul ca nefondat.
