Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna la data de 30.05.2008, reclamantul, D.B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. „P” S.A, obligarea acesteia la perfectarea unui contract de vânzare cumpărare prin care să se răscumpere de la reclamant întregul pachet de acţiuni nominative, în număr de 65.130 acţiuni emise de firma pârâtă la preţul de 0,0942 lei/ acţiune, totalizând suma de 6.135,24 lei, iar în caz contrar pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract prin care pârâta să fie obligată la răscumpărarea acţiunilor deţinute de reclamant la preţul de 0,0942 lei /acţiune , în total să-i plătească pârâta pentru întregul pachet de acţiuni suma de 6.135,246 lei, în temeiul art. 87 alin.(4) pct. d) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, Dispunerea de măsuri CNVM nr. 8 din 15.06.2006, art. 2 pct. I cu aplicarea prin analogie a art. 203 din L. 297/2004.
Prin sentinţa civ. nr. 1586/4.11.2008 Tribunalul Covasna a respins acţiunea comercială formulată de reclamantul, D.B. în contradictoriu cu pârâta SC „P.” SA având ca obiect obligarea acestei societăţi la perfectarea contractului de vânzare cumpărare a pachetului de acţiuni nominative în număr de 65.130, aparţinând reclamantului şi plata preţului total de 6.135,246 lei fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele considerente:
În fapt prin hotărârea AGEA SC „P” SA nr. 6 din 27.08.2007 s-a aprobat retragerea de la tranzacţionare a valorilor mobiliare şi radierea acestora de CNVM, urmând să devină o societate pe acţiuni de tip închis.
Prin cererea, înregistrată la 27.11.2007 acţionarul D.B., proprietarul a 65.130 acţiuni, a solicitat SC Plastico SA Sf. Gheorghe, retragerea din calitatea deţinută şi plata contravalorii acţiunilor.
Prin Hotărârea AGEA nr. 12 din 3.12.2007 s-a revocat hotărârea din 27.08.2007(f. 27), drept urmare s-a revenit la situaţia anterioară, respectiv societatea a rămas de tip deschis.
În drept L. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, modificată şi completată ulterior prin art. 103 alin.(1) instituie interdicţia dobândirii propriilor acţiuni de către o societate emitentă, atât în nume propriu, cât şi prin persoane interpuse, existând şi excepţii.
Situaţia juridică din speţă nu realizează cerinţele normative enumerate limitativ de art. 103/1 şi 104 din L. 31/1990, republicată, deci nu poate să răscumpere acţiunilor emise şi vândute reclamantului acţionar.
Hotărârile AGEA sub aspect juridic au caracterul unor acte de administrare şi sânt supuse regimului revocării ca orice alt act administrativ.
Adevărat că, în raport de art. 132 alin.(2) şi următoarele pe cale judiciară se poate obţine anularea unei astfel de hotărâri, însă această procedură nu exclude aptitudinea organului emitent de a proceda la desfiinţarea propriului act pe cale administrativă.
Pârâta în cauză nu şi-a manifestat acordul de voinţă şi s-a opus categoric încheierii contractului de răscumpărare a acţiunilor reclamantului, deci obligarea pârâtei în acest sens nu se poate accepta, decât cu încălcarea principiului libertăţii contractuale statornicit de art. 969 C. civ., respectiv sânt legale acele convenţii care au fost făcute prin acordul reciproc de voinţă.
În motivarea apelului reclamantul D.B. arată următoarele:
Pârâta este obligată prin lege art. 87 al 4 lit d şi al 9 şi 10 din Regulamentul CNVM 1/2006 care arată că emitentul achită acţionarilor care solicită retragerea , contravaloarea acţiunilor în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la primirea cererii. art. 203 şi urm Legea 297/2004 .
S-au încălcat şi aplicat greşit art. 35-37 C.com şi art. 969 c.civ. care consacră forţa obligatorie a ofertei şi irevocabilitatea ofertei publice de vânzare.
Reclamantul prin cererea sa din 27.11.2007 a acceptat oferta pârâtei , astfel că la această dată cele două voinţe s-au întâlnit, contractul s-a format. Pretinsa anulare a hotărârii 6/27.08.2007 prin hotărârea 12/3.12.2007 nu poate avea nici un efect în privinţa contractului născut la data de 27.11.2007.
S-a aplicat greşit art. 132 al 2 şi 3 din Legea 31/1990.În mod greşit consideră instanţa că hotărârea AGEA constituie un act administrativ, de fapt este un act comercial pentru că acesta s-ar substitui instanţei, ceea ce este inadmisibil faţă de art.132 al 2,3 şi 7 din . Chiar dacă s-ar admite posibilitatea anulării proprie hotărâri de AGEA este de principiu că o hotărâre a adunării generale nu produce efecte decât pentru viitor , deci nu retroactivează, ci produce doar efecte pentru viitor.
Apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Hotărârea AGEA 6/27.08.2007 prin care s-a decis retragerea societăţii de pe piaţa valorilor mobiliare a fost desfiinţată ulterior prin hotărârea AGEA nr. 21 din 3.12.2007. Reclamantul nu a atacat în instanţă hotărârea AGEA 12/3.12.2007 în condiţiile şi termenul prevăzut de , deci societatea a rămas de tip deschis.
La data declanşării acţiunii de faţă nu există nici o hotărâre AGEA de natură să oblige pârâta să-şi achiziţioneze propriile acţiuni emise aparţinând acţionarilor , deci cererea reclamantului a rămas fără obiect întrucât conform art. 87 al 4 lit. d şi al 5-11 din regulamentul CNVM , coroborat cu art. 103 lit. a din Legea 31/1990 interzice SA cumpărarea propriilor acţiuni emise , fără să existe o hotărâre în acest sens .
Faptul ca, în raport de art. 132 alin.(2) pe cale judiciară se poate obţine anularea unei astfel de hotărâri, însă această procedură nu exclude aptitudinea organului emitent de a proceda la desfiinţarea propriului act pe cale administrativă.
Potrivit art. 37 c.com oferta poate fi revocata pana la încheierea contractului Pentru formarea consimţământului trebuie sa coexiste atât oferta cat si acceptarea acesteia .
Susţinerea reclamantului in sensul întâlnirii acordului de voinţe la data de 27.11.2007 este neîntemeiata fata de revocarea ofertei anterior încheierii contractului.
Hotărârea AGEA nr. 21/3.12.2007 nu ar fi putut retroactiva in situaţia încheierii contractului anterior adoptării acestei hotărâri.
În speţă, în lipsa unui acord de voinţă a părţilor cu privire la încheierea actului juridic vizând acţiunile în cauză, instanţă judecătorească nu se poate substitui părţii care refuză încheierea unui asemenea act prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract de vânzare cumpărare.
Pentru aceste considerente Curtea a respins apelul declarat de reclamantul D.B. si a păstrat sentinţa Tribunalului Braşov.
Decizia Nr. 10/Ap din 5 februarie 2009
