– Ordinul Preşedintelui ANRE nr. 18/2005: art. 7 alin. (1), art. 12 lit. b), art. 18 lit. b)
în ipoteza solicitării plăţii unui consum determinat după constatarea unor defecţiuni la contorul electric, părţile nu se află in ipoteza clasică a contractului de furnizare a energiei electrice, având ca obiect vânzarea de energie electrică înregistrată de unitatea de măsurare, în care consumatorul avea obligaţia plăţii consumului înregistrat, ci într-o situaţie derogatorie, extracontractuală. în consecinţă, devin aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (1), art. 12 lit. b) şi art. 18 lit. b) din Procedura pentru calculul energiei electrice care se facturează în situaţia defectării grupului de măsurare aprobată prin Ordinul Preşedintelui ANRE nr. 18/2005. Dat fiind faptul că este vorba de măsurile dispuse de SC C.D. SA, extracontractual, aceasta are calitate procesuală pasivă, şi nu SC
C.V. SA, într-o cerere de rebranşare la reţeaua electrica, formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale.
(Decizia nr. 832/R-COM din 10 iunie 2010)
Prin sentinţa nr. 832 din 28 aprilie 2010, Tribunalul Vâlcea, Secţia comercială şi administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta SC S. SRL, în contradictoriu cu SC C. SA Craiova, prin mandatar SC C. Servicii SA Tg. Jiu şi a obligat-o pe pârâtă să reia furnizarea energiei electrice la punctul de consum al reclamantei, până la soluţionarea dosarului de fond (cerere depusă în copie la dosar).
Pentru a se pronunţa în sensul celor de mai sus, instanţa a reţinut că sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 581 C. pr. civ., dată fiind activitatea prestată de reclamantă -irigarea culturilor legumicole în sere ceea ce justifică urgenţa în admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale.
împotriva sentinţei, în termen legal, s-a formulat recurs de către SC C.D. SA Craiova şi SC C.S. SA.
în motivarea recursului său, SC C.D. SA a susţinut că la punctul de lucru al reclamantei nu se înregistra energia electrică datorită arderii unui reductor electric, între recurentă şi intimată nu exista încheiat un contract de furnizare a energiei electrice, dat fiind faptul că, potrivit art. 45 din Legea nr. 13/2007, activitatea de distribuţie energie electrică a fost separată juridic şi de activitatea de furnizare energie electrică, astfel că nu are cum să branşeze în mod legal la reţeaua publică, pentru că nu are calitate procesuală pasivă.
Din moment ce s-a dovedit că a fost defect reductorul de curent de pe faza R, aparenţa dreptului operează în favoarea SC C.D. SA, întrucât, în cazul de faţă, consumul de energie electrică neînregistrat de contor, s-a realizat din instalaţiile de distribuţie proprietate a sa, şi nu de la furnizorul de electricitate SC C V. SA.
S-a mai arătat că măsurile dispuse în speţă nu sunt temporare, iar atunci când contorul se defectează, calculul energiei electrice consumate se stabileşte în mod pauşal, conform art. 142 alin. (2) din H.G. nr. 1007/2004, reclamanta având obligaţia de a plăti marfa. Energia electrică care nu este înregistrată de operatorul de măsură este suportată de către distribuitor, căruia i s-a cauzat un prejudiciu.
S-a mai susţinut că art. 156 din H.G. nr. 1007/2004 statuează asupra modului de contestare asupra unei facturi, comunicând acest fapt furnizorului, şi oricum beneficiarul avea obligaţia să achite suma contestată, ce ar fi putut să fie restituită cu dobânzile aferente în caz de admitere a contestaţiei.
La rândul său, SC C.S. SA a criticat sentinţa prin aceea că, atât la emiterea facturilor pentru recuperarea contravalorii energiei electrice, cât şi în verificarea metrologică a contorului, a respectat prevederile art. 111 din H.G. nr. 1007/2004, neexistând o prejudiciere iminente a unui drept al reclamantei, aparenţa de drept operând în favoarea recurentei.
Examinând sentinţa prin prisma criticilor formulate ce se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. pr. civ., Curtea a constatat că ambele recursuri sunt nefondate.
Astfel, în ceea ce priveşte lipsa calităţii procesuale pasive a SC C.D. SA se constată că aceasta este neîntemeiată, dat fiind următoarele argumente:
în speţa de faţă, părţile nu se află în ipoteza clasică a contractului de furnizare a energiei electrice, având ca obiect vânzarea de energie electrică înregistrată de unitatea de măsurare, în care consumatorul avea obligaţia plăţii consumului înregistrat, ci în situaţia derogatorie, extracontractuală, în care se solicită de către distribuitor plata consumului neînregistrat de unitatea de măsurare. în consecinţă, devin aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (1), art. 12 lit. b) şi art. 18 lit. b) din Procedura pentru calculul energiei electrice care se facturează în situaţia defectării grupului de măsurare aprobată prin Ordinul Preşedintelui ANRE nr. 18/2005. Recurenta SC C.D. SA a procedat la emiterea facturilor nr. 1061118743 şi 1061118741 din 29 ianuarie 2010, pentru sumele de 209.653,57 lei şi 1.651,54 lei, reprezentând recuperare energie electrică agenţi economici, urmare a constatării arderii unui reductor electric de la unitatea de măsurare, după care s-a recalculat consumul retroactiv şi, concomitent, a dispus sistarea furnizării energiei electrice.
Dat fiind faptul că este vorba de măsurile dispuse de SC C.D. SA. extracontractual, aceasta are calitate procesuală pasivă, şi nu SC C.V. SA, cum s-a susţinut. Raportat la aceasta, acţiunea este admisibilă, nefiind necesară chemarea în judecată a SC C.V. SA (excepţie invocată în şedinţa publică din 9 iunie 2010).
în contextul celor arătate, aparenţa de drept nu mai este în favoarea SC C.D. SA. întrucât facturarea sumelor nu are corespondent în măsurile tehnice stabilite contractual, consumatorul fiind îndreptăţit să conteste sumele stabilite în temeiul unei stări de fapt incerte, pe baza unor prezumţii născute după constatarea arderii unei componente a contorului electric.
Mai mult, în ceea ce priveşte admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale, art. 581 C pr. civ. impune îndeplinirea unor anumite condiţii legate de urgenţa şi iminenţa prejudiciului, condiţii care în speţă sunt întrunite cumulativ, dat fiind specificul activităţi reclamantei ce constă în cultivarea răsadurilor în sere. în absenţa energiei electrice utilă pentru irigarea suprafeţelor cultivate a serelor, cu valoare estimată de peste 1.000.000 lei, interesele sale ar fi iremediabil vătămate, prin compromiterea integrală a producţiei şi imposibilitatea aducerii la îndeplinire a obiectului său de activitate.
Există urgenţă în admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale, derivată din necesitatea asigurării condiţiilor necesare activităţii în sere
Neprejudecarea fondului este de asemenea îndeplinită, în ordonanţa preşedinţială făcându-se verificări ce ţin doar de aparenţa dreptului, iar vremelnicia rezidă în împrejurarea existenţei pe rolul Tribunalului Vâlcea a unei acţiuni pe fond, având ca obiect obligarea la furnizarea energiei electrice, precum şi constatarea inexistenţei de creanţă a pârâtei pentru sumele pretinse în baza facturilor menţionate anterior.
în concluzie, s-a constatat că în speţă sunt îndeplinite cerinţele art. 581 C. pr. civ. dată fiind urgenţa şi prejudiciul iminent pe care reclamanta-intimată le-ar încerca prin sistarea furnizării de energie electrică şi care s-ar putea transforma într-o modalitate nejustificată de constrângere în achitarea unor facturi faţă de care există suspiciuni privind lipsa de corespondenţă cu realitatea. Această posibilă lipsă de suport este determinată de diferenţa mare între consumul contorizat şi consumul stabilit în sistem pauşal.
în ceea ce priveşte recursul SC C. Servicii SA, acesta a primit rezolvare prin prisma celor redate mai sus, cu prilejul examinării celuilalt recurs, cu precizarea că această societate comercială a fost chemată în judecată ca mandatar al SC C.D. SA. în privinţa reprezentării în relaţiile cu consumatorii de energie electrică. Exercitarea recursului s-a făcut în considerarea acestei calităţi, ce decurge din legea specială urmând astfel a fi apreciată ca nefondată excepţia lipsei calităţii sale procesuale invocată la 9 iunie 2010.
Sintetizând considerentele de fapt expuse, Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) C pr. civ., a respins ambele recursuri ca nefondate.
