In raport cu prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990, este întemeiată cererea reclamantului de anulare a unor adrese prin care pârâta Primăria Municipiului Bucureşti îl soma pe reclamant să achite chiria pentru perioada ulterioară întocmirii formalităţilor de cumpărare.
însă, cererea de obligare a pârâtei să elibereze contract de vânzare-cumpărare este neîntemeiată, întrucât acesta nu constituie act administrativ în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990 şi, mai mult, obligaţia eliberării contractului nu revine pârâtei, ci societăţii care efectuează vânzarea conform Legii nr. 112/1995.
Prin acţiunea înregistrată la 31.10.2000, reclamantul L.A., a chemat în judecată Primăria Municipiului Bucureşti – D.G.A.F.I., solicitând anularea actelor administrative nr. 2442/3.10.2000 şi 112/17.10.2000, precum şi obligarea pârâtei de a soluţiona cererea înregistrată sub nr. 30428/8.02.2000 referitoare la drepturile sale de cumpărător al apartamentului nr. 19, din Str. F. nr. 52, în sensul de a i se elibera actul de vânzare-cumpărare.
în motivarea acţiunii, reclamantul arată că este uri cumpărător al apartamentului de la adresa de mai sus, din fondul de stat, iar prin adresa nr. 24422/3.10.2000, pârâta l-a somat să plătească chiria restantă pentru acest apartament, deşi efectele contractului de închiriere încetaseră la data cumpărării, 1.11.1999.
Totodată, pârâta refuză să-i predea contractul vânzare-cumpărare având ca obiect apartamentul menţionat.
Alăturat acţiunii s-au depus în copie: răspunsul la cererea înregistrată cu nr. 30428&26.05.2000, cererea administrativă prealabilă nr. 25112/9.10.2000, adresa nr. 2442/3.10.2000 a DGAFI adresa 1967/14.06.2000 a R. SA.
La data de 16.11.2000, pârâta a formulat întâmpinare arătând că este de acord cu anularea adreselor nr. 24422/3.10.2000 şi 25112/17.10.2000, dar solicită respingerea, ca fiind neîntemeiat, a celui de al doilea capăt de cerere, întrucât obligaţia eliberării contractului de vânzare-cumpărare revine societăţii comerciale specializate, respectiv SC R. SA.
Analizând actele dosarului, instanţa reţine în fapt că reclamantul a efectuat formalităţile de cumpărarea a apartamentului nr. 19 din str. F., nr. 52 la SC R. SA, achitând în acest sens şi avansul cuvenit, dar din motive care exced prezentei cauze (existenţa unei plângeri penale legate de vânzarea acestui apartament), societatea refuză eliberarea contractului în forma scrisă.
în drept, în raport cu prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990, instanţa consideră întemeiată cererea de anulare a unor adrese prin care pârâta îl soma pe reclamant să achite chiria pentru perioada ulterioară întocmirii formalităţilor de cumpărare. De altfel, pârâta a fost de acord cu acest capăt de cerere.
în ceea ce priveşte al doilea capăt de cerere, respectiv obligarea pârâtei să elibereze contractul în formă scrisă, nu numai că nu constituie un act administrativ în sensul art. 1, Legea 29/1990, ci o obligaţie de a face, de natură civilă, dar ea nici nu revine P.M.B.-DGAFI, ci societăţii care efectuează vânzarea conform Legii 112/1995.
Faţă de cele de mai sus, instanţa va admite în parte acţiunea, respectiv pentru primul capăt de cerere, urmând să respingă ca neîntemeiat cel de al doilea capăt – privind refuzul ca rezolvare a unei cereri referitoare la un drept.(Judecator Carmen Frumuselu)
(Secţia Administrativ, sentinţa civilă nr. 16/2001)
