Somaţie de plată – admitere în parte a cererii Societăţi comerciale

Este adevarat ca prin Legea nr.246/2009, a fost abrogata Legea nr.469/2002 privind unele masuri pentru întarirea disciplinei contractuale prin care se limita penalitatile de întârziere la valoarea debitului initial,însa,clauza privind plata penalitatilor de întârziere trebuie analizata prin prisma art.1 alin 3 din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive.Astfel, potrivit art.4 din lege, orice prevedere contractuala care nu a fost negociata direct,în sensul acordarii posibilitatii de a negocia,de pe pozitii de egalitate clauzele contractuale este considerata abuziva.Astfel, instanta a considerat clauza inserata de catre creditoare prin care era stabilita rata dobanzii într-un procent de 0,15% pe zi de întarziere, nelimitând în timp sau cuantum valoarea penalitatilor aferente debitului principal calculate de la data de 30.10.2006, pâna la data de 31.07.2009, ca reprezinta o clauza abuziva, deoarece, pe de o parte, ca aceasta nu a fost expresia manifestarii reale efective a libertatii de vointa, în ceea ce îl priveste pe debitor, fiind asimilat notiunii de ,,consumator” în acceptiunea art.2 alin.1 din Legea 193/2000, care nu s-a aflat pe pozitie de egalitate, fiind în ipoteza unui contract tip si, pe de alta parte, a permis creditorului sa ramâna în pasivitate pâna la împlinirea termenului de prescriptie, încalcându-se în acest fel principiul bunei credinte.