în materie comercială, inclusiv în procedura somaţiei de plată, competenţa teritorială este alternativă, potrivit art. 10 pct. 4 C.pr.civ., dreptul de a alege instanţa revenind reclamantului, respectiv creditorului, cu ocazia introducerii cererii în emiterea somaţiei de plată.
Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr. 362 din 27 februarie 2003
Prin ordonanţa nr. 1845 din 20 august 2002 pronunţată în dosarul nr. 2707/2002 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud s-a admis în parte cererea creditorului Consiliul Local al Comunei Salva împotriva debitoarei S.C. Keidel S.R.L. Săliştea de Sus, care a fost somată să-i plătească creditorului suma de 195.805.430 lei contravaloare masă lemnoasă şi 303.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această ordonanţă tribunalul a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 5/2001 referitoare la certitudinea, lichiditatea şi exigibilitatea
creanţei pretinse de creditor, care rezultă dintr-un contract şi este constatată printr-un înscris însuşit de părţi, prin care s-a convenit şi asupra modalităţii de plată .
Acţiunea în anulare formulată de debitoare a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 2611 din 26 noiembrie 2002 pronunţată în dosarul nr. 4420/2002 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs debitoarea prin cererea înregistrată la o ianuarie 2003, în termen legal.
în motivarea recursului susţine că hotărârea a fost pronunţată de o instanţă necompetentă din punct de vedere teritorial şi că, în baza rolului activ, instanţa trebuia să pună în discuţia contradictorie a părţilor această excepţie şi să-şi verifice din oficiu competenţa.
Examinând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi a O.G. nr. 5/2001, curtea constată că este nefondat respingându-l ca atare în temeiul art. 312 alin. (2) C.pr.civ.
Referitor la motivul de recurs care vizează necompetenţa materială a instanţei de “fond pentru soluţionarea acţiunii în anularea somaţiei de plată, constată că potrivit art. 10 pct. 1 şi 4 C.pr.civ. competenţa în materie comercială este alternativă, dreptul de a alege instanţa revenind reclamantului.
în speţă, această alegere a fost făcută de către creditor, cu prilejul soluţionării cererii de emitere a somaţiei de plată. Aşa cum rezultă din convenţia încheiată de părţi, debitoarea şi-a asumat obligaţia de plată a preţului la sediu creditoarei, în comuna Salva jud. Bistriţa-Năsăud.
în acest context susţinerile debitoarei referitoare la dispoziţiile art. 1104 alin. 3 C.civ., care ar putea determina competenţa după locul plăţii, sunt lipsite de relevanţă atât timp cât obligaţia de plată s-a născut la sediul creditoarei.
Pe de altă parte, în materie comercială în absenţa unei înţelegeri între părţi, preţul trebuie plătit la locul unde se predă lucrul vândut, potrivit art. 1362 C.civ., plata urmând a se face nu la domiciliul debitorului, aşa cum prevede regula generală, ci ia locul unde se predă lucrul.
în cauză, masa lemnoasă pe picior predată spre exploatare debitoare; se află în localitatea Salauţa, jud. Bistriţa- Năsăud, atrăgând astfel competenţa de soluţionare a Tribunalului
Bistriţa-Năsăud. (Judecător Gheorghe Buta)
Notă. în acelaşi sens, Secţia comercială şi de contencios administrativ, decizia nr. 363 din 27 februarie 2003.
