Potrivit dispozitiilor art. 274 alin.1Cod pr.civ Partea care cade în pretentii va fi obligata la cerere sa plateasca cheltuielile de judecata iar potrivit art.274 alin.3 Cod procedura civila, judecatorii au dreptul sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatilor, potrivit cu cele prevazute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat ca sunt nepotrivit de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau de îndeplinita de avocat.
Instanta retine ca art.274 alin.3 Cod procedura civila a fost supus cenzurii Curtii Constitutionale, iar din considerentele deciziei nr.401/2005 rezulta ca acest articol este constitutional, astfel încât instanta poate micsora onorariile aparatorilor.
Instanta retine ca art.274 alin.3 Cod procedura civila a fost supus cenzurii Curtii Constitutionale, iar din considerentele deciziei nr.401/2005 rezulta ca acest articol este constitutional, astfel încât instanta poate micsora onorariile aparatorilor.
Prin aplicarea disp.art.274 al.3 Cpc, instanta nu intervine în raportul juridic dintre avocat si clientul sau ( deci contractul de asistenta juridica îsi va produce pe deplin efectele între parti), ci doar se apreciaza în ce masura onorariul stabilit de partea care a avut câstig de cauza trebuie suportat de adversarul sau ( fata de complexitatea spetei si efortul concret depus de avocatul creditorului) – restul acestui onorariu ramânând în mod definitiv în sarcina clientului.
Prin aplicarea disp.art.274 al.3 Cpc, instanta nu intervine în raportul juridic dintre avocat si clientul sau ( deci contractul de asistenta juridica îsi va produce pe deplin efectele între parti), ci doar se apreciaza în ce masura onorariul stabilit de partea care a avut câstig de cauza trebuie suportat de adversarul sau ( fata de complexitatea spetei si efortul concret depus de avocatul creditorului) – restul acestui onorariu ramânând în mod definitiv în sarcina clientului.
În acest sens este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care fiind învestita cu solutionarea pretentiilor la rambursarea cheltuielilor de judecata, în care sunt cuprinse si onorariile avocatiale, a statuat ca acestea urmeaza a fi recuperate numai în masura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real facute în limita unui cuantum rezonabil.
În acest sens este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care fiind învestita cu solutionarea pretentiilor la rambursarea cheltuielilor de judecata, în care sunt cuprinse si onorariile avocatiale, a statuat ca acestea urmeaza a fi recuperate numai în masura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real facute în limita unui cuantum rezonabil.
Fata de complexitatea redusa a prezentei cauze având ca obiect somatie de plata instanta apreciaza ca un onorariu avocatial în cuantum de 1000 este vadit disproportionat fata de miza litigiului care consta în obligarea debitoarei la suma de 2400 lei si dobânda legala aferenta acestei sume. Mai mult instanta are în vedere ca în prezenta au fost acordate doar doua termene de judecata, procedura solutionarii acestui tip de cauze este una relativ simpla ce nu presupune administrarea unor dovezi complexe în acest tip de cauze fiind admisibila doar proba cu înscrisuri.
Fata de complexitatea redusa a prezentei cauze având ca obiect somatie de plata instanta apreciaza ca un onorariu avocatial în cuantum de 1000 este vadit disproportionat fata de miza litigiului care consta în obligarea debitoarei la suma de 2400 lei si dobânda legala aferenta acestei sume. Mai mult instanta are în vedere ca în prezenta au fost acordate doar doua termene de judecata, procedura solutionarii acestui tip de cauze este una relativ simpla ce nu presupune administrarea unor dovezi complexe în acest tip de cauze fiind admisibila doar proba cu înscrisuri.
Fata de considerentele expuse instanta apreciaza ca în cazul concret un onorariu avocatial în cuantum de 500 lei corespunde gradului de complexitate a cauzei precum si eforturilor depuse de catre avocatul creditoarei pentru solutionarea acestei cauze.
Fata de considerentele expuse instanta apreciaza ca în cazul concret un onorariu avocatial în cuantum de 500 lei corespunde gradului de complexitate a cauzei precum si eforturilor depuse de catre avocatul creditoarei pentru solutionarea acestei cauze.
Având în vedere aceste considerente instanta în temeiul art.274 alin. l si 3 obliga debitoarea sa plateasca creditoarei suma de 539,9 lei,cu titlu de cheltuielilor de judecata.
Având în vedere aceste considerente instanta în temeiul art.274 alin. l si 3 obliga debitoarea sa plateasca creditoarei suma de 539,9 lei,cu titlu de cheltuielilor de judecata.
Deliberând asupra cauzei comerciale de fata, constata urmatoarele:
Prin actiunea formulata si înregistrata pe rolul Judecatoriei Caracal la 5.03.2010 sub nr. 1378/207/2010, creditoarea S.C.,,A. P. G. ” S.R.L., cu sediul în Draganesti Olt a chemat în judecata pe debitoarea Primaria, solicitând instantei ca prin hotarârea ce se va pronunta, sa dispuna admiterea cererii si emiterea unei somatii de plata catre debitoare pentru suma de 24.522,28 lei, reprezentând pretul neachitat pentru marfa, penalitati de întârziere si dobânda legala, calculate de la data scadentei facturilor si pâna la plata efectiva a debitului, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii s-a aratat ca la solicitarea debitoarei creditoarea i-a livrat acesteia în perioada ianuarie 2008-august 2009, diverse cantitati de carburanti ,respectiv motorina,benzina, ulei si diverse alte produse auto..
Initial, debitoarea, cu diferite instrumente de plata a achitat contravaloarea marfii livrate,pentru care s-au emis facturi fiscale si care reprezinta actele de baza ale operatiunilor comerciale, dupa care, in mod nejustificat a încetat plata contravalorii marfurilor livrate.
Societatea creditoare si-a îndeplinit obligatia de a livra cantitati de marfuri solicitate, însa debitoarea nu si-a îndeplinit obligatia de plata a contravalorii marfurilor livrate.
Întrucât sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. l din OG 5/200l, respectiv creanta este certa,lichida si exigibila, fiind recunoscuta de catre parti, prin facturile fiscale acceptate la plata, creditoarea solicita admiterea cererii si în consecinta somarea debitoarei, sa achite debitul de 24.522,28 lei.
În drept au fost invocate dispozitiile OG 5/2001, art. 969, 1073, 1101 si 1111 C.civ.
În dovedirea cererii, în conformitate cu dispozitiile art.112 C.pr.civ., au fost depuse la dosar copii de pe urmatoarele acte: taxa judiciara de timbru, împuternicire avocatiala,certificat de înregistrare, facturi fiscale (filele 7-14) fise calcul dobânda legala, dobânda de referinta, fisa client.
În sustinerea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Actiunea a fost legal timbrata în conformitate cu art. 3 lit. o ind. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare, cu suma de 30 RON, la dosar fiind depusa chitanta aferenta.
Desi legal citata cu aceasta mentiune, debitoarea nu a formulat întâmpinare si nici nu s-a prezentat în fata instantei pentru a-si formula aparari.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine ca s-a livrat de catre creditoare debitoarei diverse cantitati de carburanti asa cum reiese din facturile fiscale depuse la dosarul cauzei filele 7-14 respectiv motorina,benzina, ulei si diverse alte produse auto, marfuri livrate si neachitate
Dispozitiile art. 1 din O.G. nr. 5/2001 prevad ca procedura somatiei de plata se desfasoara la cererea creditorului în scopul realizarii de bunavoie sau prin silita a creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatia de plata a unor sume de bani asumate prin contract, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însusit de parti prin semnatura ori alt mod admis de lege si care atesta drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari sau orice prestatie.
Conform dispozitiilor art.379 alin. 3 Cod pr.civ., creanta este certa atunci când existenta ei rezulta din chiar înscrisul constatator al creantei, deci când existenta acesteia este neîndoielnica.
Instanta observa ca potrivit art.46 C.com factura acceptata de catre debitor probeaza obligatiile comerciale. Astfel în acceptiunea dispozitiei legale anterior mentionate factura este înteleasa ca un înscris sub semnatura privata ce face proba contractului pe care îl constata.
Pentru a avea forta probanta pentru persoana care nu a redactat-o în speta fata de debitoare, factura trebuie sa fie semnata sau acceptata de catre aceasta. Fata de emitenta creditoare factura este asimilata prin continut, unei marturisiri judiciare, iar fata de destinatarul debitor numai daca este acceptata. Factura poate fi acceptata expres, în scris sau verbal sau tacit prin fapte concludente.
Instanta constata astfel ca, facturile anexate la filele 7-l4 fiind acceptate la plata prin semnatura de catre debitoare, fac dovada împotriva acesteia, atât cu privire la executarea prestatiei de catre creditoare, cât si cu privire la termenul de plata.
Facturile fiscale anexate la dosarul cauzei filele 7-14 fiind emise pe numele debitoarei reprezinta un mijloc de proba a raporturilor juridice dintre parti, fiind acceptate de catre debitoare inclusiv în ceea ce priveste contravaloare marfurilor.
Astfel, creanta creditorului care consta într-o suma de bani si care reprezinta o obligatie constatata printr-un înscris, este certa, existenta ei rezultând din facturile fiscale nr.1947/2.02.2009,948/02.04.2009,2013/0l.05.2009,2073/09.06.2009,l38l/0l.07.2008,2l56/0l.08.2009, si 2l09/02.07.2009, depuse la dosar, acceptate de catre debitoare prin semnare.
Potrivit art.379 alin.4 Cod pr.civ. creanta este lichida atunci când cuantumul acesteia este determinat prin înscrisul care o constata sau cel putin este determinabil prin înscrisul respectiv ori prin alte înscrisuri care emana, sunt recunoscute sau sunt opozabile debitorului.
Instanta constata îndeplinita si aceasta conditie, creanta creditorului este lichida, câtimea ei fiind determinata prin facturile fiscale depuse la dosar si care privesc suma datorata de debitor pentru produsele livrate.
Creanta este exigibila, deoarece termenul în care debitorul trebuia sa îsi achite obligatiile a expirat. Astfel executarea obligatiei de catre debitor se face atunci când datoria a ajuns la scadenta. În cazul obligatiilor cu executie imediata plata trebuie efectuata în momentul nasterii raportului juridic obligational deoarece chiar la acel moment obligatia a devenit exigibila. Din facturile depuse la dosarul cauzei instanta observa ca partile nu au stabilit un termen pentru executarea obligatiei în consecinta obligatia a devenit exigibila chiar la momentul nasterii raportului juridic obligational prin semnarea facturilor de catre debitoare. Ori având în vedere ca facturile fiscale au fost emise 2.02.2009, 02.04.2009, 0l.05.2009, 09.06.2009, 0l.07.2008, 0l.08.2009 si 02.07.2009, creanta îndeplineste cerinta exigibilitatii prevazuta de lege.
În ceea ce priveste solicitarea creditoarei de obligare a debitoarei la plata dobânzilor legale instanta retine ca potrivit art. 43 C.com. Datoriile comerciale lichide si platibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile iar potrivit art. 4 – Se socotesc.. ca fapte de comert celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant, daca nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din însusi actul. Fata de situatia de fapt si de drept mentionata instanta apreciaza ca natura obligatiei intervenite între partile din prezenta cauza este comerciala si în consecinta debitoarea datoreaza creditoarei dobânda legala din momentul în care obligatia a devenit exigibila.
Dobânda legala datorata de catre debitoare reprezinta o obligatie certa, lichida exigibila.
În ceea ce priveste caracterul cert al obligatie instanta apreciaza ca obligatia debitorului de a plati creditoarei dobânda legala nu poate fi pusa la îndoiala. Astfel pe de o parte instanta a constatat creanta creditorului care consta într-o suma de bani si care reprezinta o obligatie constatata printr-un înscris, ca fiind certa, lichida si exigibila existenta si cuantumul ei rezultând din facturile fiscale nr.1947/2.02.2009,l948/02.04.2009,2013/0l.05.2009,2073/09.06.2009,l38l/0l.07.2008,2l56/0l.08.2009, si 2l09/02.07.2009. având în vedere ca potrivit art. 43 C.com. Datoriile comerciale lichide si platibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile instanta constata existenta obligatiei debitorului de a plati creditorului dobânda legala.
Referitor la caracterul lichid al obligatie debitorului de a plati creditoarei dobânda legala instanta apreciaza ca si aceasta conditie este îndeplinita. Astfel obligatia debitoarei de a plati creditoarei dobânda legala este determinabila deoarece potrivit art. 3 din Ordonanta 9/ 2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligatii banesti:Dobânda legala se stabileste, în materie comerciala, la nivelul dobânzii de referinta a Bancii Nationale a României. Instanta apreciaza asadar ca exista suficiente criterii pentru determinarea cuantumului dobânzi legale datorate de catre debitoare creditoarei.
În ceea ce priveste caracterul exigibil al creantei având ca obiect plata dobânzii legale instanta observa ca potrivit 43 C.com. Datoriile comerciale lichide si platibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile. Având în vedere faptul ca instanta a apreciat ca obligatia principala produce dobânda înca din momentul nasterii ei în masura în care nu a fost achitata si nu s-a stipulat un termen pentru executarea obligatiei instanta apreciaza ca din acest moment ia nastere si dreptul creditoarei de a solicita dobânda legala.
Având în vedere ca în cauza sunt îndeplinite conditiile de admisibilitate ale somatiei de plata pentru debitul din facturile fiscale nr.1947/2.02.2009, l948/02.04.2009,2013/0l.05.2009,2073/09.06.2009,l38l/0l.07.2008,2l56/0l.08.2009, si 2l09/02.07.2009, instanta urmeaza ca în baza art. 1 din OG 5/2001 sa admita prezenta cerere si va soma debitoarea , ca în termen de 20 zile, sa plateasca creditoarei suma de 24.522,28 lei, reprezentând debit principal precum si dobânda legala aferenta acestei sume pâna la data platii efective.
În ceea ce priveste solicitarea creditoarei privind obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecata instanta retine urmatoarele.
Potrivit dispozitiilor art. 274 alin.1Cod pr.civ Partea care cade în pretentii va fi obligata la cerere sa plateasca cheltuielile de judecata iar potrivit art.274 alin.3 Cod procedura civila, judecatorii au dreptul sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatilor, potrivit cu cele prevazute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat ca sunt nepotrivit de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau de munca îndeplinita de avocat.
Postat 28.05.2010
