Prin cererea înregistrata înregistrata pe rolul instantei la data de 04.02.2008, contestatoarea SC IC Football SRL în contradictoriu cu intimatul BID, a formulat contestatie în anulare împotriva sentintei civile nr. 8316 pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, în dosarul nr. 9666/303/2007 având ca obiect somatie de plata potrivit dispozitiilor OG nr. 5/2001, solicitând, în principal, admiterea contestatiei potrivit art. 317 alin. (1) pct. 2 Cod procedura civila, având în vedere ca instanta învestita cu judecarea cauzei si-a depasit atributiile puterii judecatoresti, interpretând si aplicând gresit dispozitiile legale incidente în cauza, anularea sentintei civile nr. 8316 din data de 19.12.2007 ca netemeinica si nelegala. În subsidiar, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare instantei civile a Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti, întrucât potrivit art. 1 raportat la art. 10 pct. 4 si respectiv art. 12 Cod procedura civila, Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti este competenta sa solutioneze cererea dedusa judecatii.
În motivarea contestatiei în anulare s-a aratat ca, prin actiunea formulata de creditoarea SC IC Football SRL împotriva debitorului BID, s-a solicitat emiterea unei ordonante care sa contina somatie de plata potrivit dispozitiilor OG nr. 5/2001 astfel cum a fost modificata, precum si a prevederilor art. 969, 970,1073 Cod civil. Prin sentinta civila nr. 8316 din data de 19.12.2007, Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti – Sectia civila a fost respinsa cererea formulata de reclamanta creditoare, constatând în mod abuziv, netemeinic si nelegal, necompetenta generala a instantelor de drept comun, motive încadrabile în prevederile art. art. 317 alin. (1) pct. 2. art. 319 alin. (1) Cod procedura civila. Exceptia absoluta de ordine publica constatata de instanta civila a Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti, privind necompetenta generala a instantelor de drept comun în dosarul nr. 9666/303/2007, este sustinuta în dispretul suveran al respectului pentru adevar, dreptate si lege – fiind facuta cu o motivare straina cauzei, contradictorie si oscilanta – prin ignorarea si interpretarea gresita si abuziva a unor texte din Lege, precum si a contractului încheiat de parti, asa cum voi arata în continuare. În legatura cu ignorarea de catre instanta a dispozitiilor legale în vigoare, contestatoarea a aratat ca sustinerile instantei care au stat la baza pronuntarii hotarârii contestate sunt în contradictie flagranta si cu principiile constitutionale de egalitate în drepturi si ne – precum si cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu Pactele si celelalte Tratate la care România este parte. Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt stabilite numai prin lege. În legatura cu interpretarea gresita si abuziva de catre instanta a unor texte de lege sunt de asemenea de remarcat si de retinut urmatoarele: Potrivit dispozitiilor OG nr. 5/2001, instanta de judecata a fost învestita sa judece cauza în baza unei legi speciale. Prin întâmpinarea formulata de intimatul-debitor, s-a solicitat respingerea cererii ca inadmisibila, deoarece aceasta este de competenta comisiilor cu atributii jurisdictionale ale Federatiei Române de Fotbal. Potrivit art. 1. din OG nr. 5/2001, procedura somatiei de plata se desfasoara, la cererea creditorului, în scopul realizarii de bunavoie sau prin silita a creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însusit de parti prin semnatura ori în alt mod admis de lege si care atesta drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari sau orice alte prestatii. Potrivit art. 2. din O.G. nr. 5/2001, cererile privind somatia de plata se depun la instanta competenta pentru judecarea fondului cauzei în prima instanta. Totodata, potrivit art. 1 raportat la art. 10 pct. 4 si respectiv art. 12 toate din Codul de procedura civila, contestatoarea a considerat ca Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti este competenta sa solutioneze cererea dedusa judecatii. De asemenea, debitorul a mai aratat ca reclamanta, în mod eronat, a sesizat Judecatoria Sector 6 Bucuresti în vederea solutionarii cererii, încalcând astfel prevederile Statutelor si regulamentelor FIFA, UEFA, si FRF în vigoare dar si clauzele contractului de reprezentare încheiat la data de 21.06.2005 între parti. Instanta a retinut în mod netemeinic si nelegal prevederile art. 57 alin. 1 din Statutul Federatiei Române de Fotbal, motivând aceasta prin faptul ca acesta nu a fost contestat în vreun fel de reclamanta ca arie de aplicabilitate, opozabilitate sau continut al normelor procedurale adoptate, litigiile izvorâte din sau în legatura cu activitatea fotbalistica din România în care sunt angrenate cluburi afiliate si oficiali ai acestora, respectiv oficiali ai FRF,LPF,AJF, jucatori, agenti de jucatori sau agenti de meciuri se solutioneaza în mod exclusiv de instantele competente prevazute de art. 56 din Statutul FRF, respectiv de Comisia pentru Statutul jucatorului a FRF ca instanta de fond, Comisia de Apel ca instanta de Apel si Curtea de Arbitraj pentru Fotbal ca instanta de recurs, toate aceste organe având rolul unui Tribunal Arbitral. Potrivit alin. 2 al aceluiasi articol, recurgerea la jurisdictia instantelor de drept comun este interzisa, cu exceptia litigiilor de dintre cluburi si jucatori sau dintre cluburi si antrenori, în aceste cazuri hotarârile date de instantele de drept comun urmând a fi puse în executare potrivit legislatiei muncii în vigoare. Instanta a apreciat gresit prevederile Statutelor si regulamentelor FRF, neaplicabile cazului în speta, întrucât aceste prevederi statutare se supun legilor, iar în cazul în care s-ar face aplicarea lor în sensul prevazut de instanta, regulamentele depasindu-si sfera de incidenta si aplicabilitate acordata FRF prin lege, fapt ce contravine legii fundamentale si a Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca si care atrage nulitatea absoluta a Statutelor si a regulamentelor invocate.
Totodata, instanta a apreciat gresit ca “prin inserarea clauzei la art. 6.2, din contractul de reprezentare, partile au încheiat conventie arbitrala în sensul art. 343 C. proc. civ., motiv pentru care în conformitate cu prevederile art. 343 ind. 3 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea depusa la dosar la data de 21.02.2008, intimatul BID a invocat exceptia necompetentei generale a instantei, aratând ca Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti nu este competenta sa solutioneze prezenta cauza, sesizând în mod eronat instanta, cu desconsiderarea prevederilor Statutelor si Regulamentelor FIFA, UEFA si FRF, dar si a clauzelor contractului de reprezentare încheiat între parti. Prin urmare, potrivit art.57.1 din Statutul FRF, litigiile dintre jucatori si agentii de jucatori se solutioneaza în mod exclusiv de organismele jurisdictionale ale FRF, recurgerea la jurisdictia instantelor de drept comun fiind permisa doar în situatia litigiilor de munca dintre jucatori si cluburi.
Pe fondul cauzei, intimatul a solicitat respingerea contestatiei în anulare formulata de contestatoare, ca inadmisibila.
La data de 10.04.2008, prin serviciul registratura, contestatoarea a depus la dosar o cerere prin care a invocat exceptia de nelegalitate a art.57 din Statutul Federatiei Române de Fotbal, având în vedere ca potrivit art. 35 alin. 1 si 2 din Legea educatiei fizice si sportului nr.69/2000, astfel cum a fost modificata si completata, lege prin care a fost înfiintata FRF si în conformitate cu care la art.1 se prevede ca federatiile sportive nationale sunt structuri sportive de interes national, constituite prin asocierea cluburilor sportive si asociatiilor judetene si ale municipiului Bucuresti, pe ramuri de sport. Alineatul 2 din acelasi act normativ prevede ca potrivit prezentei legi federatiile sportive nationale sunt persoane juridice de drept privat, de utilitate publica, autonome, neguvernamentale, apolitice si fara scop lucrativ.
Prin încheierea de la termenul din 05.05.2008 instanta a admis cererea reclamantei cu privire la sesizarea instantei de administrativ pentru solutionarea exceptiei de nelegalitate a art. 57 din Statutul Federatiei Române de Fotbal si a dispus suspendarea cauzei pâna la solutionarea exceptiei. Prin sentinta civila nr.3296/27.11.2008 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti Sectia a VIII –a Contencios Administrativ si Fiscal s-a respins ca inadmisibila exceptia de nelegalitate, apreciindu-se ca Federatia Româna de Fotbal este o persoana juridica de drept privat si actele juridice de constituire a acesteea sunt guvernate de legea civila.
Cauza a fost repusa pe rol la 20.01.2009, ca urmare a solutionarii exceptiei de nelegalitate si a restituirii dosarului de fond.
Prin sentinta civila nr. 1403/23.02.2009 instanta a admis contestatia în anulare formulata de contestatoarea SC I C Football SRL, a dispus anularea sentintei civile nr. 8316/19.12.2007 pronuntata în dosarul nr. 9666/303/2007 al Judecatoriei Sector 6 Bucuresti si, rejudecând:a admis actiunea formulata de creditoarea SC I C Football SRL si a obligat debitorul BID la plata catre creditoare a sumei de 34.111,20 lei reprezentând: debit principal – 20.425,87 lei si penalitati de întârziere calculate pentru perioada 13.09.2007 – 19.11.2007 – 13.685,33 lei, în termen de 30 de zile de la data comunicarii sentintei. Pentru a dispune în acest sens instanta a avut în vedere ca, prin sentinta civila nr. 8316/19.12.2007 data în dosarul nr. 9666/303/2007 al Judecatoriei Sector 6 Bucuresti s-a respins somatia de plata formulata de SC IC Football SRL în contradictoriu cu BID, constatându-se necompetenta generala a instantelor de drept comun. În acest sens s-au avut în vedere dispozitiile art. 57 alin. 1 din Statutul Federatiei Române de Fotbal, potrivit carora litigiile izvorâte din sau în legatura cu activitatea fotbalistica din România, în care sunt angrenate cluburi afiliate si oficiali ai acestora, respectiv oficiali ai FRF/LPF/AJF, jucatori, agenti de jucatori sau agenti de meciuri se solutioneaza în mod exclusiv de instantele competente prevazute de art. 56 din Statutul FRF, respectiv de catre Comisia pentru Statutul jucatorului a FRF ca instanta de fond, Comisia de Apel ca instanta de apel si Curtea de Arbitraj pentru fotbal, ca instanta de recurs, toate aceste instante având rolul unui tribunal arbitral. Potrivit alin. 2 al aceluiasi articol recurgerea la jurisdictia instantelor de drept comun este interzisa, cu exceptia litigiilor de munca dintre cluburi si jucatori sau dintre cluburi si antrenori. Instanta a apreciat ca prin inserarea clauzei continuta la art. 6.2 partile au încheiat o conventie arbitrala, în sensul art. 343 c.p.civ., care, în conformitatea cu prevederile art. 343 ind. 3 c.p.civ., exclude, pentru litigiul ce face obiectul ei, competenta instantelor judecatoresti.
Împotriva acestei sentinte SC IC Football SRL (creditoare în cauza) a formulat, în termen legal (sentinta i-a fost comunicata la 28.01.2008 si cererea a fost înregistrata pe rolul Judecatoriei Sector 6 la 04.02.2008) contestatie în anulare, întemeiata pe dispozitiile art. 317 alin. 1 pct. 2 si art. 319 alin. 1 c.p.civ., criticata pentru motivele prezentate pe larg în precedent, contestatie apreciata de instanta ca întemeiata, pentru urmatoarele motive:
Între contestatoarea SC ICF SRL, în calitate de agent de jucatori si intimatul BID, în calitate de client s-a încheiat contractul de reprezentare nr. 08/21.06.2005, având ca obiect drepturile si obligatiile partilor legate de reprezentarea clientului (jucatorului) de catre agentul de jucatori, în vederea negocierii clauzelor contractuale precum si încheierea si semnarea contractului clientului cu un club de fotbal. S-a stabilit ca drepturile de reprezentare sa fie acordate agentului de jucatori în exclusivitate, clientul împuternicindu-l pe agentul de jucatori (art. 3) sa fie legitimul sau reprezentant care sa negocieze toate conditiile de participare, sustinere a probelor de joc si toate contractele încheiate de jucator cu un club de fotbal în perioada valabilitatii contractului, agentul semnând alaturat de client respectivele contracte. Potrivit art. 4.2 din contract clientul s-a obligat sa achite agentului de jucatori un comision de 10% din contravaloarea totala a contractului încheiat cu un club de fotbal, comision ce urma sa se achite lunar, pâna la data de 20 a fiecarei luni. Pentru întârzierea în îndeplinirea obligatiei de plata astfel asumata, clientul urma sa plateasca o penalitate de 1% pe zi de întârziere (art. 5.2.3). S-a mai aratat în contract ca legea aplicabila este cea româna, contractul completându-se cu prevederile legislatiei sportive în general si a regulamentelor din activitatea fotbalistica în special (Statutul FRF, Regulamentul pentru activitatea agentilor de jucatori, Regulamentul FRF privind statutul si transferul jucatorilor de fotbal, Regulamentul FIFA revizuit privind statutul si transferul jucatorilor de fotbal) – art. 6, partile convenind ca solutionarea litigiilor sa se realizeze pe cale amiabila iar în caz contrar acestea se vor solutiona conform codului comercial.
La 10.07.2005 BID a încheiat un contract cu Clubul de Fotbal „Z”, obiectul contractului constituindu-l angajarea primului în calitatea de fotbalist non-amator, contractul si anexa la contract (prin care se stabileste obligatia clubului de a plati jucatorului 1500 USD net lunar, începând cu luna iulie 2005 pâna în octombrie 2005 si suma de 3500 USD începând cu noiembrie 2005 si pâna în 30.07.2007) fiind semnate si de reprezentantul agentului de jucatori.
Ca urmare a neachitarii de catre client a comisionul de 10% stabilit prin contractul de reprezentare, contestatoarea a promovat actiunea ce a format obiectul dosarului nr. 9666/303/2007, dedusa judecatii pe calea somatiei de plata. Potrivit art. 2 alin.1 din OG nr. 5/2001 modificata, cererile privind somatia de plata se depun la instanta competenta pentru judecarea fondului cauzei în prima instanta, iar în cauza, având în vedere ca cererea contestatoarei este una personala patrimoniala, prin care aceasta urmareste valorificarea unui drept de creanta, ca valoarea acesteea este de 34.111,209 lei, competenta de solutionare revine judecatoriei, conform art. 1 corob. cu art. 2 c.p.civ., ca instanta de drept comun.
Potrivit art. 340 c.p.civ. persoanele care au capacitatea deplina de exercitiu al drepturilor pot conveni sa solutioneze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele, în afara de acelea care privesc drepturi asupra carora legea nu permite a se face tranzactie (conventia arbitrala sub forma de compromis trebuie încheiata pentru fiecare litigiu în parte, fiind un atribut al dreptului de dispozitie asupra cailor procedurale legale pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor). Arbitrajul poate fi încredintat (art. 340 ind. 1), prin conventia arbitrala, uneia sau mai multor persoane, învestite de parti sau în conformitate cu acea conventie sa judece litigiul si sa pronunte o hotarâre definitiva si obligatorie pentru ele. Potrivit art. 343 c.p.civ., conventia arbitrala se încheie, în scris, sub sanctiunea nulitatii. Ea se poate încheia fie sub forma unei clauze compromisorii, înscrisa în contractul principal, fie sub forma unei întelegeri de sine statatoare, denumita compromis. Prin clauza compromisorie (art. 343 ind.1) partile convin ca litigiile ce se vor naste din contractul în care este inserata sau în legatura cu acesta sa fie solutionate pe calea arbitrajului, aratându-se numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor.
Prin raportare la aceste dispozitii legale rezulta ca niciuna dintre prevederile contractului de reprezentare nu întruneste conditiile legale pentru a constitui o clauza compromisorie, mentiunea potrivit careea contractul se completeaza cu prevederile legislatiei sportive în general si a regulamentelor din activitatea fotbalistica în special, prevazuta de art. 6.2 fiind o prevedere generala, referitoare la dreptul aplicabil raporturilor dintre parti, acestea reglementând la un alt articol (7) modul de solutionare a litigiilor. Chiar daca s-a aratat astfel ca solutionarea litigiilor se va realiza pe cale amiabila, iar în caz contrar acestea se vor solutiona conform codului comercial, nici aceasta clauza nu întruneste elementele unei conventii arbitrale. Pe de alta parte procedura somatiei de plata este o procedura speciala, cu reguli specifice, conditii speciale de admisibilitate, de administrare a probelor si de exercitare a cailor de atac, care sunt incompatibile cu cele ce reglementeaza procedura arbitrajului, astfel încât, chiar daca s-a încheiat o clauza compromisorie valabila, o cerere dedusa judecatii pe calea somatiei de plata nu va putea fi solutionata în cadrul arbitrajului, partile urmând sa opteze pentru una dintre cele doua proceduri.
Fata de aceste considerente, instanta a apreciat ca nu se poate retine incidenta dispozitiilor art. 343 ind.4 alin. 3 c.p.civ., care prevad ca, instanta judecatoreasca, la cererea uneia dintre parti, se va declara necompetenta, daca va constata ca exista conventie arbitrala.
Conform art. 57 alin. 1 paragraful 1 din Statutul Federatiei Române de Fotbal, text la care s-a raportat prima instanta pentru a pronunta solutia de respingere a actiunii, litigiile izvorâte din sau în legatura cu activitatea fotbalistica din România, în care sunt angrenate cluburi afiliate si oficiali ai acestora, respectiv oficiali ai FRF/LPF/AJF, jucatori, agenti de jucatori sau agenti de meciuri se solutioneaza în mod exclusiv de instantele competente prevazute de art. 56 din Statutul FRF, respectiv de catre Comisia pentru Statutul jucatorului a FRF ca instanta de fond, Comisia de Apel ca instanta de apel si Curtea de Arbitraj pentru fotbal, ca instanta de recurs, toate aceste instante având rolul unui tribunal arbitral. Potrivit art. 57 alin. 1 paragraful 2 recurgerea la jurisdictia instantelor de drept comun este interzisa, cu exceptia litigiilor de munca dintre cluburi si jucatori sau dintre cluburi si antrenori. Aceste dispozitii, chiar integrate în statutul unei asociatii ce este asimilata unei autoritati publice, întrucât restrâng si anuleaza dreptul de acces la instanta de judecata a persoanelor enumerate în articol, pentru litigiile de natura celor anterior precizate, nu pot produce efecte decât în situatia în care partile, de comun acord si în mod expres stabilesc ca litigiile dintre acestea sa fie deduse instantelor sportive, neputându-se considera implicita o astfel de clauza restrictiva si derogatorie de la dreptul comun, cu consecinte grave asupra drepturilor fundamentale ale persoanelor implicate. Chiar si în situatia unei clauze exprese, prin care partile accepta jurisdictia instantelor sportive, aceasta nu poate sa excluda litigiul respectiv din competenta instantelor de judecata.
Astfel, potrivit 21 din Constitutie, orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si intereselor sale legitime. Nicio lege nu poate îngradi exercitarea acestui drept. Se mai prevede ca partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil si ca jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite. Ori, conform art. 126 din Constitutie, justitia se realizeaza prin Înalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege, competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata fiind prevazute numai prin lege. Per a contrario, justitia nu se poate realiza prin intermediul instantelor sportive si Statutul FIFA nu poate acorda acestora competente si impune reguli care sa vina în contradictie cu prevederile legii fundamentale anterior mentionate. Acestea contravin si dispozitiilor art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care prevad ca orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotarî fie asupra încalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala îndreptate împotriva sa. Printre garantiile procesului echitabil instituite de aceasta prevedere conventionala se numara dreptul la un tribunal independent, impartial, stabilit prin lege, principiul egalitatii armelor, principiul contradictorialitatii, motivarea hotarârilor, procesului, garantii ce nu sunt respectate de instantele sportive.
Solutia care se impune (si în ce priveste exceptia invocata de contestatoare la termenul din 09.02.2009) este aceea a înlaturarii de la aplicare a prevederilor art. 57 alin. 1 din Statutul Federatiei Române de Fotbal, liberul acces la justitie impunând ca în toate cazurile (inclusiv în situatia din speta, când Statutul FRF reglementeaza anumite o anumita procedura de solutionare a litigiilor în legatura cu activitatea fotbalistica) sa existe posibilitatea sesizarii instantelor judecatoresti).
De altfel, prin sentinta civila nr. 141/20.01.2009 data în dosarul nr. 5097/2/2008 al Curtii de Apel Bucuresti Sectia a VIII Contencios Administrativ si Fiscal (definitiva, nu si irevocabila) s-a dispus anularea dispozitiilor art. 57 alin 1 din Statutul Federatiei Române de Fotbal, retinându-se ca acestea sunt contrare Legii nr. 554/2004 si Constitutiei României, astfel încât nu se mai impune ca instanta sa se pronunte pe exceptia nulitatii dispozitiilor art. 57 alin.1.
Pentru aceste considerente, vazând si dispozitiile art. 317 alin. 1 pct. 2 c.p.civ., instanta va admite contestatia în anulare si va anula sentinta civila nr. 8316/19.12.2007 data în dosarul nr. 9666/303/2007 al Judecatoriei Sector 6 Bucuresti. Se impune si precizarea ca, în situatia prezentei cauze este admisibila calea extraordinara de atac a contestatiei în anulare, având în vedere caracterul special al procedurii somatiei de plata, solutia pronuntata de prima instanta, aceea a admiterii exceptiei de necompetenta generala a instantelor de judecata si caracterul hotarârii astfel pronuntata, aceasta fiind irevocabila.
Procedând la judecarea pe fond a somatiei de plata instanta a avut are în vedere, în primul rând ca, pentru emiterea ordonantei care sa contina somatia de plata este necesara îndeplinirea cerintelor prevazute de art. 1 alin. 1 din OG nr. 5/2001, astfel cum a fost modificata. Astfel, în primul rând creditoarea trebuie sa aiba o creanta a carei obligatie corelativa consta în plata unei sume de bani, fiind totodata necesar ca aceasta obligatie sa fie asumata prin contract constatat printr-un înscris sau determinata potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însusit de parti prin semnatura sau în alt mod admis de lege.
În ceea ce priveste debitul principal, în cuantum de 20.425,87 lei, reprezentând comisionul de 10% din valoarea contractului încheiat de debitor cu Clubul de Fotbal Z, aferent perioadei iulie 2005 – iunie 2007, având în vedere contractul de reprezentare nr. 8/21.06.2005, semnat de ambele parti, dispozitiile art. 4.2 si 4.3 din contract, factura fiscala nr. 2/25.07.2007 si dovada comunicarii catre debitor la momentul convocarii la concilierii directe, contractul încheiat de debitor cu Clubul de Fotbal Z si anexa la acest contract, instanta a apreciat ca fiind îndeplinita aceasta conditie.
În ce priveste debitul în suma de 13.685,33 lei, reprezentând penalitati de întârziere calculate pentru perioada 13.09.2007 – 19.11.2007, având în vedere prevederile aceluiasi contract de reprezentare, ce stipuleaza, la art. 4.3, ca plata comisionului se va face lunar, pâna la data de 20 a fiecarei luni si la art. 5.2.3 ca, pentru întârzierea în îndeplinirea obligatiei de plata asumata, clientul urma sa plateasca o penalitate de 1% pe zi de întârziere, instanta a constatat, de asemenea, îndeplinita aceasta conditie.
În al doilea rând, creanta trebuie sa fie certa, lichida si exigibila, conditii care de asemenea, sunt îndeplinite în cauza, întrucât existenta creantei rezulta din contract, debitul rezulta din cele doua contracte anterior mentionate si din factura emisa pe numele debitorului si acesta a devenit scadent la data prevazuta în contract, data ce este anterioara prezentei actiuni.
Având în vedere aceste considerente, instanta a apreciat ca în cauza s-a facut dovada unei creante certe lichide si exigibile, pe care contestatoarea o are împotriva intimatului, astfel încât sunt îndeplinite conditiile prev. de art. 1 din OG nr. 5/2001, modificata, pentru emiterea somatiei de plata. Vazând si dispoz. art. 6 din acelasi act normativ, instanta a admite actiunea si a dispus obligarea intimatului la plata catre contestatoare a sumei de 34.111,20 lei, în termen de 30 zile de la data comunicarii sentintei. Aceasta a devenit irevocabila prin respingerea actiunii în anulare promovata de debitor.
