Facturile invocate de creditoare şi înregistrate în contabilitatea acesteia poartă semnătura de primire a delegatului debitoarei şi deci îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 5/2001 pentru a dovedi caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei.
Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr. 356 din 27 februarie 2003
Prin încheierea civilă nr.1845 din 30 mai 2002, pronunţată în dosar nr. 3401/2002 al Tribunalului Maramureş, s-a admis cererea creditoarei S.C. Arterior Impex S.RL Baia Mare, împotriva debitoarei S.C. Mapagral Products S.RL. Baia Mare, care a fost somată ca în termen de 10 zile de la primirea încheierii să plătească creditoarei suma de 190.890.714 lei, reprezentând contravaloarea mărfii livrate, cu dobânzile legale actualizate în raport cu rata inflaţiei aplicabile la data efectuării efective a plăţii, precum şi suma de 303.000 lei cheltuieli de judecată.
împotriva acestei încheieri, debitoarea a formulat acţiune în anulare, care a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 2919 din 18 noiembrie 2002, pronunţată în dosarul nr. 4760/2002 al Tribunalului Maramureş.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs debitoarea, prin cererea înregistrată la data de 24 ianuarie 2003, în termen legal.
în motivarea recursului său, debitoarea susţine că sentinţa recurată este neîntemeiată deoarece creanţa invocată de către creditoare nu este certă şi lichidă, în condiţiile în care raporturile comerciale dintre părţi nu au îmbrăcat forma scrisă, ci livrările de carburanţi s-au făcut pe baza unei înţelegeri verbale. Livrările erau făcute cu o cisternă tractată sau direct în rezervoarele unor autoturisme, iar plata se făcea periodic, cu file CEC. De asemenea, debitoarea susţine că în luna decembrie 2001 a constatat o diferenţă considerabilă a cantităţilor de carburanţi livrate şi a solicitat creditoarei dovada expedierii carburantului, ocazie cu care aceasta a întocmit în fals 3 avize de expediţie a mărfii.
Examinând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi a probelor administrate în cauză, constată următoarele: Temeiul de drept al acţiunii în anulare este O.G. nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată. Pentru ca o astfel de acţiune să fie admisibilă , este necesar ca creanţa datorată de debitor să aibă caracter cert, lichid şi exigibil.
Prin facturile depuse la dosar creditoarea a făcut dovada că, creanţa ca este certă, lichidă şi exigibilă şi că sunt îndeplinite
cerinţele prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 5/2001 astfel că instanţa de fond în mod legal a respins acţiunea debitoarei.
în mod legal instanţa de fond a reţinut faptul că, în măsura în care ar fi fost diferenţe de cantitate de combustibil livrată, acestea trebuiau refuzate la plată, iar dacă debitoarea a sesizat că s-au întocmit documente false , trebuia să sesizeze organele de poliţie. Din adresa depusă la dosar de creditoare, cu nr. 4617/2002 emisă de Garda Financiară rezultă că facturile invocate de aceasta sunt înregistrate în contabilitatea acesteia şi ele poartă semnătura de primire a delegatului debitoarei, astfel că aceasta avea obligaţia achitării lor în termen de 7 zile. Aşa fiind, recursul debitoarei va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C.pr.civ., cu consecinţa menţinerii în întregime a hotărârii atacate. (Judecător Gheorghe Buta).
