Locurile de muncă pentru care s-a aprobat sporul de ecran şi categoriile de personal care au beneficiat de acest spor nu se regăsesc în anexele la Regulamentul comun MS si MMPS nr. LV/1132/6366/1993.
Locurile de muncă pentru care s-a aprobat sporul de ecran şi categoriile de personal care au beneficiat de acest spor nu se regăsesc în anexele la Regulamentul comun MS si MMPS nr. LV/1132/6366/1993.
Regulamentul menţionat mai sus nu prevede acordarea de spor pentru personalul care lucrează pe calculator.
Regulamentul menţionat mai sus nu prevede acordarea de spor pentru personalul care lucrează pe calculator.
Trib. Bistriţa-Năsăud, s. com, de cont. adm. şi fisc., sent. nr. 408/26 aprilie 2011
Prin cererea înregistrată la tribunal sub nr. de mai sus, reclamantul CT I Bistriţa a chemat în judecată pe pârâţii CCR, CC BN solicitând admiterea contestaţiei împotriva Deciziei nr. 10/2010 a Curţii de Conturi a României – Camera de Conturi a Judeţului Bistriţa-Năsăud.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:
In perioada 15 februarie 2010 – 12 martie 2010 o echipă de auditori publici externi ai Camerei de Conturi a Judeţului Bistriţa-Năsăud, a desfăşurat acţiunea privind auditul financiar asupra contului anual de execuţie pe anul 2008 la reclamantul CT I Bistriţa, în urma căruia s-au constatat abateri de la legalitate şi regularitate, ce au fost consemnate în Procesul-verbal de constatare, înregistrat la entitatea audiată, sub nr. 246/12 martie 2010.
Apreciind ca aceste deficienţe au determinat producerea de prejudicii, pentru recuperarea lor, s-au dispus măsuri prin Decizia nr. 10/2010 a Camerei de Conturi a Judeţului Bistriţa-Năsăud.
În urma controlului efectuat s-au constatat abateri de la legalitate care în esenţă au costat în închirierea nelegală a unor spaţii aflate în incinta CT I Bistriţa, acordarea ilegală a sporului pentru condiţii vătămătoare de 15%, efectuarea de cheltuieli de capital cu încălcarea prevederilor legale.
În ceea ce priveşte închirierea nelegală a unor spaţii aflate în incinta CT I Bistriţa, instanţa retine următoarele:
Conform evidenţei operative, în anul 2009, la nivelul Colegiului Tehnic INFOEL Bistriţa, erau în derulare 5 (cinci) contracte de închiriere a unor spaţii de învăţământ, iar dintre acestea s-a constatat ca, contractul cu nr. 1272/21.10.2008/2381/24.10.2008 nu respecta prevederile HCL nr. 2/24.04.2008.
Potrivit art. 5 din HCL 82/2008 contractele de închiriere pentru activităţi ocazionale desfăşurate in incinta unităţilor de învăţământ preuniversitar se încheie de către Consiliul de Administraţie al acestora. Potrivit art. 4 al.2 din HCL contractul de închiriere de încheiere pe o perioadă de 5 ani cu drept de prelungire.
Analizând disp. art.4 al.2 ale contractului cadru aprobat prin HCL, ale regulamentului aprobat prin HCL si a caietului se sarcini se constata ca toate prevăd durata minima a contractului de 5 ani “contractul se încheie pe o durata de 5 ani cu drept de prelungire”. Următorul articol al hotărârii, respectiv art.5 prevede posibilitatea încheierii de către CA a contractelor ocazionale.
Din analiza acestor texte rezultă că pentru contractele de minim 5 ani închirierea se face de către Serviciu municipal, iar cele sub 5 ani de către Consiliul de Administraţie. Termenul de „ocazionale” folosit de către textul din hotărârea de consiliu nu se analizează din punct de vedere gramatical, ci din punct de vedere juridic, raportat la toate reglementările pe care le cuprinde HCL, interpretare din care rezulta ca toate contractele cu o durata mai mica de 5 ani sunt considerate de către HCL ca fiind „ocazionale”.
Prin HCL s-a aprobat caietul de sarcini si forma de contract ambele impunând termenul de 5 ani. Astfel licitaţia pentru închiriere nu se poate face decât pentru 5 ani, deoarece caietul de sarcini este document obligatoriu în cadrul licitaţiei, pe cale de consecinţă, orice ofertă sub 5 ani trebuie respinsă ca neconformă. Rezultă că toate contractele mai mici de 5 ani nu sunt supuse acestor condiţii raportat la forma actuala a HCL.
Încheierea contractului s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale inclusiv ale HCL 82/2008 si a fost aprobat de către Consiliul de Administraţie al unităţii, astfel că nu se pot înregistra în diferenţe de chirie şi cu atât mai puţin penalităţi pentru neplată.
În ceea ce priveşte obligaţiile de plata ale utilităţilor, potrivit contractului, în chirie sunt incluse şi utilităţile, astfel că acestea au fost achitate odată cu plata chiriei.
Referitor la stabilirea întinderii prejudiciului produs prin plata nelegală la lucrările de reabilitare la corpul A în cursul auditului, constructorul a recunoscut erorile din situaţiile de lucrări şi a întocmit factura de stornare nr. 62781/11.03.2010 la nivelul stabilit de echipa de audit, iar suma a fost diminuată din obligaţia de plată a Colegiului faţă de executant, astfel că pct. 3 din decizie nu mai are obiect. De aceea în mod eronat în decizie s-a stabilit luarea de măsuri de stabilire a întinderii prejudiciului şi luarea unor măsuri legale pentru recuperarea acestuia.
În ceea ce priveşte acordarea ilegală a sporului pentru condiţii vătămătoare de 15%, tribunalul retine ca in anul 2009, trei salariaţi din categoria personalului didactic auxiliar au beneficiat nelegal de acest spor.
Sporul s-a acordat în baza aprobării Consiliului de administraţie al CT I din data de 02.03.2007 şi a Buletinului de determinare prin expertizare, din data de 30.09.2008, emis de Cabinetul de medicină de întreprindere/medicina muncii. Aprobarea Consiliul de administraţie nu a avut la bază documente emise de instituţiile abilitate din care să rezulte că locurile de muncă şi salariaţii respectivi îndeplinesc condiţiile de acordare a sporului de ecran.
Art. l din Regulamentul comun al Ministerului Sănătăţii (MS) şi Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale (MMPS) nr. LV/1132/6366/1993 precizează: “Locurile de munca, categoriile de personal şi mărimea concreta a sporului pentru salariaţii care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebit de periculoase, condiţii periculoase, condiţii vătămătoare, condiţii nedorite sau dificile, sunt cele prevăzute in anexele nr. l, 2, 3, 4 si 5 care fac parte integranta din prezentul regulament”.
Reclamantul susţine ca art. 8 alin.2 din HG 281/1993 făcea trimitere la un regulament elaborat de MS si MMSSF. Acest regulament elaborat în comun de către cele 2 ministere nu a fost publicat în Monitorul Oficial şi ca atare el nu are caracter normativ şi deci obligatoriu, în afara celor 2 emitenţi.
Tribunalul retine, în privinţa efectelor nepublicării acestui regulament în Monitorul Oficial al României, că urmările juridice ale nepublicării sunt reglementate prin Legea nr. 24 din 27 martie 2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificata si republicata.
Conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, „în vederea intrării lor în vigoare, legile şi celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile şi ordonanţele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităţilor administrative autonome, precum şi ordinele, instrucţiunile şi alte acte normative emise de conducătorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I”
De la această regulă, alineatul (11) al art. 10 din Legea nr. 24/2000 prevede anumite excepţii, stipulând că „nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României:a) deciziile primului-ministru clasificate, potrivit legii; b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum şi cele cu caracter individual, emise de autorităţile administrative autonome şi de organele administraţiei publice centrale de specialitate”. Încadrându-se în aceste excepţii, regulamentul invocat îşi produce efectele chiar in lipsa publicării în monitorul oficial.
Referitor la Buletinul de determinare prin expertizare, din data de 30.09.2008, emis de Cabinetul de medicină de întreprindere/medicina muncii, acesta prezintă un raport referitor la riscurile profesionale la care este expus personalul care prin fişa postului are atribuţiuni în desfăşurarea activităţii la calculator, fără ca acestea să fie susţinute de buletine de măsurători din care să rezulte că emisiile de calculator au fost determinate si limitele de radiaţii sunt depăşite.
Pentru considerentele mai sus arătate, instanţa apreciază că acţiunea reclamantului este întemeiată numai în parte, urmând să admită, în parte, contestaţia formulată de reclamant împotriva Deciziei nr. 10/2010 a Curţii de Conturi a României – Camera de Conturi a Judeţului Bistriţa-Năsăud, pe care o va anula în ceea ce priveşte pct. 1 şi 3 din dispozitiv şi măsurile dispuse la aceste puncte.
Va respinge cererea de anulare a pct. 2 din aceiaşi decizie şi a măsurilor dispuse la acest punct.
