STATUTUL FUNCŢIONARULUI PUBLIC. CONDIŢII CE TREBUIE ÎNDEPLINITE PENTRU A SE PUTEA DISPUNE ELIBERAREA DIN FUNCŢIA DE EXECUŢIE


Potrivit art.92 din Legea nr.188/1999, privind Statutul funcţionarului public, la eliberarea din funcţie a unei persoane prin reducerea de personal ca urmare a reorganizării, trebuie îndeplinite mai multe condiţii, în sensul că reorganizarea trebuie să aibă loc prin reducerea unor posturi de natura celui ocupat de şi acesta să fi refuzat oferta Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. De asemenea, reorganizarea trebuie să fie efectivă, să corespundă unei nevoi reale a instituţiei, iar reducerea postului să fie definitivă, să nu constea în schimbarea denumirii ori în suspendarea acestuia.

în speţă, nu au fost îndeplinite condiţiile legale, întrucât nu a operat o reorganizare şi o reducere a activităţii care să corespundă unei nevoi reale a unităţii. Reorganizarea nu a fost efectivă şi nu s-au desfiinţat posturi de natura celui ocupat de funcţionarul public. Nu au fost desfiinţate mai întâi posturile vacante şi, de asemenea, nu au fost avute în vedere rezultatele obţinute de funcţionarul public la evaluarea anuală a activităţii.

Prin sentinţa civilă nr. 250/F/2002, Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a Civilă şi de Administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanta G.D. împotriva Casei de Asigurări de Sănătate “X”, a dispus anularea Deciziei nr.1.246/2001, şi reintegrarea reclamantei în funcţia deţinută la data emiterii deciziei şi a obligat pârâta la plata drepturilor salariate cuvenite de la data de 07.09.2001, până la data reîncadrării în funcţie.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin Decizia nr.1.248/ 2001, a Directorului General al Casei de Asigurări de Sănătate “X”, reclamanta a fost eliberată din funcţia publică de execuţie consilier clasa I, gradul I, raporturile de muncă încetând ca urmare a desfiinţării postului ocupat de reclamantă în cadrul Biroului contractare a Serviciilor Medicale.

Potrivit art.92 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarului public, la eliberarea din funcţie a unei persoane prin reducerea de personal ca urmare a reorganizării, trebuie îndeplinite mai multe condiţii, în sensul că reorganizarea să aibă loc prin reducerea unor posturi de natura celui ocupat de funcţionarul public şi acesta să fi refuzat oferta Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. De asemenea, reorganizarea trebuie să fie efectivă, să corespundă unei nevoi reale a instituţiei, iar reducerea potului să fie definitivă, să nu constea în schimbarea denumirii ori în suspendarea acestuia.

în cauză nu au fost respectate aceste condiţii, întrucât la 10 zile de la emiterea deciziei atacate, pârâta a publicat în presă anunţuri privind scoaterea la concurs a unor posturi vacante, ceea ce a condus la concluzia că desfiinţarea postului ocupat de reclamantă nu corespund unei nevoi generale şi reale de reorganizare a instituţiei.

Instanţa de fond a mai reţinut că reclamantei nu i-a fost oferit un post dintre cele vacante scoase la concurs şi că pârâta, prin trimiterea unei adrese către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a-i oferi un post corespunzător.

Argumentul pârâtei, în sensul că reclamanta a fost sancţionată disciplinar cu avertisment la 01.02.2000, nu a fost reţinut de instanţa de fond, întrucât, potrivit art.75 lit.a) din Legea nr.188/1999, sancţiunile disciplinare se radiază de drept în termen de un an de la aplicarea lor dacă funcţionarul public nu mai comite altă abatere.

împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta, care şi-a întemeiat motivele pe dispoziţiile art.304 pct.9 şi 10 din Codul de procedură civilă.

în motivarea recursului s-a arătat, în primul rând, că reclamanta a deţinut funcţia de şef-serviciu pentru o perioadă de 60 de zile, iar la expirarea acestui termen, instituţia nu era obligată să-i prelungească delegaţia, acest fapt rămânând la aprecierea conducătorului instituţiei.

Mai mutt, se arată, reclamanta nu îndeplinea condiţiile necesare petru ocuparea postului în discuţie, iar la emiterea deciziei atacate, s-a avut în vedere Ordinul nr.13/2001 al Preşedintelui Casei de Asigurări de Sănătate, potrivit căruia numărul maxim de posturi este de 60, faţă de cele 100 existente.

S-a mai susţinut că reducerea de personal a fost definitivă, că s-a desfiinţat postul ocupat şi că nu s-a schimbat denumirea postului, aşa cum greşit a reţinut instanţa de fond. Aceasta deoarece în cadrul serviciului Contractare servicii mediale au existat 9 posturi, din care au rămas 4, în prezent nemaifiind necesare studii medicale pentru postul de şef serviciu, cerându-se studii juridice.

Sa mai invocat faptul că fiind vorba de o reducere de personal, selecţionarea persoanelor este un atribut exclusiv al conducerii unităţii, instanţa neavând competenţă în acest sens.

în ceea ce priveşte obligaţia de a oferi un post corespunzător, recurenta a arătat că prin adresa înaintată la Agenţia Naţională a şi-a îndeplinit această obligaţie legală, răspunsul primit de la această instituţie fiind că nu exista un post vacant pentru a-i fi oferit intimatei-reclamante.

în fine, recurenta a arătat că a organizat concursuri pentru ocuparea unor posturi care erau de conducere, iar nu de specialitate medicală. Posturi de specialitate medicală au fost organizate ca urmare a demisiei a două salariate, ulterior eliberării din funcţie a intimatei-reclamante.

Prin decizia civilă nr.344/2002, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia Contencios Administrativ a respins recursul ca neîntemeiat. Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut că în cauză nu a operat o reorganizare şi o reducere a activităţii recurente, efectivă şi care să corespundă unei nevoi reale, precum şi că nu s-au desfiinţat posturi de natura celui ocupat de intimata reclamantă.

Instanţa de recurs a mai reţinut că în ura unui control efectuat de Ministerul Administraţiei Publice – Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici s-a întocmit un raport în care au fost indicate mai multe ilegalităţi ce s-au comis în cadrul Casei de Asigurări de Sănătate “X” în aplicarea legislaţiei privind funcţia publică şi funcţionarii publici. Astfel, s-a constatat ca la finalul procedurii de reorganizare a instituţiei au fost eliberaţi din funcţie 18 funcţionari publici, dar între timp s-au organizat trei concursuri succesive pentru ocuparea unui număr de 14 posturi vacante.

S-a mai reţinut şi faptul că recurenta a încălcat dispoziţiile art.62 alin.3 din Legea nr.188/199, potrivit cărora ar fi avut obligaţia ca, la reducerea numărului de posturi, să aibă în vedere rezultatele obţinute de funcţionarii publici în urma evaluării anulare a activităţii, în condiţiile în care intimata-reclamantă obţinuse un punctaj maxim. Recurenta nu a procedat la selecţia funcţionarilor pe baza unor teste profesionale, existând posibilitatea unei selecţii arbitrare.

în fine, instanţa de recurs a reţinut că au fost încălcate şi dispoziţiile art.133 alin.1 din Codul muncii, întrucât nu i-a propus intimate-reclamante trecerea într-o funcţie corespunzătoare.

Pentru aceste motive, recursul formulat de Casa de Asigurări de Sănătate “X”, împotriva sentinţei civile nr.250/F/2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă şi de Contencios Administrativ a fost respins ca nefondat. (Judecator Simona Marcu)

(Secpa Contencios Administrativ, decizia civilă nr. 344/2002)