In motivarea acţiunii, a precizat faptul că, lucrează în sistemul vamal de aproximativ 20 ani, la Biroul Vamal S., în domeniul contabilităţii conform pregătirii pe care o are, în postul de inspector vamal grad superior, gradaţia 5, clasa de salarizare 59 (Biroul Vamal S. din cadrul Direcţiei Regionale pentru Accize si Operaţiuni Vamale Iaşi.).
Prin Ordinul nr. 7160/2.08.2011 emis de Autoritatea Naţională a Vămilor, s-a dispus încetarea raporturilor de munca, în baza art. 97lit. C şi art. 99 alin.1 lit. „b”, alin. 3 şi alin. 5 din Legea 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată cu modificările şi completările ulterioare.
La baza emiterii acestui ordin au stat Ordinele nr. 2406 şi nr. 2407 emise de Preşedintele ANAF prin care s-a aprobat structura organizatorica si statele de funcţiuni ale direcţiilor regionale pentru accize si operaţiuni vamale şi ale birourilor vamale,bibliografia precum şi Regulamentul pentru Organizarea şi desfăşurarea examenului de testare profesională.
Prin preavizul nr. 28174 i s-a comunicat faptul că, postul pe care îl ocupă va fi supus reorganizării, dar poate opta pentru ocuparea lui prin concurs.
In perioada 18.07.2001 – 22.07.2011, în baza Ordinului 2406 /4.07.2011, a susţinut examenul de testare profesionala, proba scrisă şi interviul pentru categoria de inspectori vamali cu grad superior la care au participat 17 concurenţi pe 12 posturi vacante. Din cei 17 concurenţi a fost singurul care a optat pentru „inspector vamal grad superior cu atribuţii financiar –contabile”, conform fişei postului şi a adeverinţei din care rezultă domeniul de activitate desfăşurată în perioada de aproape 20 ani de la angajare. Prin Ordinul 2589 /12..07.2011 emis de Preşedintele A.N.A.F. (anexa 1), s-a stabilit clar bibliografia pentru profilul economic, fiind înscrişi pe listele de examen cu indicativul (C) fiind 5 persoane.
Din momentul primirii subiectelor, a constat că, grilele au fost concepute având la baza altă tematică decât cea afişată pe site-ul ANVF, la categoria personal vamal cu atribuţii financiar – contabile. În aceste condiţii a susţinut examenul pe o tematică în legătura cu activitatea de vămuire – la modul general, tematică care nu era specifică postului său. A obţinut 84 puncte din cele 100 posibile, dar acest lucru s-a datorat faptului că are o experienţă de aproape 20 ani în domeniul vamal. La data de 22 iulie 2011 a susţinut proba de interviu, fiind confruntat cu aceiaşi situaţie, întrebările adresate au fost diferite de profilul financiar – ce rezultă din fişa postului. La acesta probă a obţinut 80 puncte din cele 100 posibile, însă prin punctajul final a fost sub grila admişilor.
În cei aproape 20 de ani de activitate a desfăşurat numai activitate în domeniul financiar – contabil, iar toate examenele susţinute în cadrul A.N.V. pentru promovarea în grad, au avut la bază numai bibliografia din domeniul financiar – contabil.
Precizează faptul că listele de examinare cât şi în listele privind rezultatul final, cu atribuţii financiar – contabile, concurenţii erau evidenţiaţi litera (C). Nemulţumit de rezultatul examenului a depus în termen de 24 de ore contestaţie, respingerea ei fiind contestată de asemenea la instanţa de administrativ. Precizează că, fiind singurul inspector vamal cu grad superior pe specialitatea financiar contabilă, conform fişei postului, postul său nu era vacant şi nu ar fi trebuit să participe la examen, neavând concurenţi, ceilalţi concurenţi fiind înscrişi specialitatea „Vămuire”.
Reorganizarea unei autorităţi nu presupune vacantarea unui post legal ocupat ci, conform art. 99 alin. 1, lit. „b” din Legea nr. 188/1999, „reducerea personaluluiprin reducere postului ocupat de funcţionarul public”.. În caz de reorganizare trebuie respectate dispoziţiile art. 100 din legea 188/1999. Conform acestei dispoziţii, dacă există mai mulţi funcţionari publici, se organizează examen de către autoritatea sau instituţia publică”. Conform alin. 3 din acelaşi articol, numai în cazul în care dintr-un număr de « n » posturi ocupate legal de funcţionarii publici, se reduc unul sau mai multe posturi, (ocupate), autoritatea sau instituţia publica va organiza un examen de selecţie a acestor funcţionari, la care participă doar funcţionarii ce ocupă aceste posturi. Din toate aceste împrejurări precum şi cele dezvoltate în contestaţia depusă împotriva deciziei de respingere şi a cererii de anularea a Ordinului 2406 emis de Preşedintele ANAF, rezultă o îndoială serioasă, puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate a actului administrativ, constituind un caz bine justificat de admitere a cererii de suspendare.
Astfel, potrivit art. 14 din Legea contenciosului administrativ „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
Prin urmare, pentru suspendarea actului administrativ, pe lângă cerinţa iniţierii procedurii prealabile, este necesar să fie întrunite, cumulativ condiţia existenţei unui caz bine justificat şi iminenţa unei pagube.
De asemenea, Recomandarea nr. R/89/8 din 13 sept 1989 a Comitetului de Miniştrii al Consiliului Europei, referitoare la protecţia provizorie în materia administrativă prevede ca principiu, tocmai posibilitatea conferită celui ce se consideră vătămat, de a solicita instanţei de contencios administrativ, ca măsură vremelnică şi provizorie, suspendarea actului administrativ (Î.C.C.J. – Secţia contencios administrativ si fiscal, dec. 4620 din 14.12.2006).
Legat de prima condiţie, art. 2, lit. „f” din lege defineşte cazul bine justificat, drept împrejurarea legată de starea de fapt, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ supus judecăţii, existând indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actului. Aşadar existenta unui caz bine justificat, în sensul art. 14 poate fi reţinută dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate, care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu ale actelor administrative (ICCJ – Secţia de contencios administrativ şi fiscal – dec.nr.507/2007.)
Referitor la prevenirea unei pagube iminente, face dovadă că, prin efectele acestui ordin, nu mai are un loc de munca, nu are venituri şi are de întreţinut o familie cu 2 copii mari, şi mai mult decât atât, prin ordinul atacat nu a fost pus la dispoziţia corpului funcţionarilor publici, pentru a fi redistribuit într-un alt loc de muncă.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinare, pârâta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării Ordinului nr.7160/02.08.2011 până la pronunţarea instanţei de fond a acţiunii privind anularea acestui ordin, pentru următoarele considerente :
Reclamantul, pe calea prezentei acţiuni, a chemat in judecată Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Autoritatea Naţională Vămilor.
Pentru o deplină înţelegere cu privire la organizarea celor două instituţii distincte (A.N.A.F. si A.N.V.) face următoarele precizări:
– Agenţia Naţionala de Administrare Fiscala este organizată şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Finanţelor Publice, finanţată din bugetul de stat şi din venituri proprii.
Potrivit dispoziţiilor art.1 din H.G. nr.109/2009 cu modificările si completările ulterioare; potrivit prevederilor art. 2 din acelaşi act normativ, în subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala funcţionează Garda Financiara, Autoritatea Naţionala a Vămilor, direcţiile generale a finanţelor publice judeţene şi Direcţia Generala a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, ca instituţii publice cu personalitate juridică.
Autoritatea Naţionala a Vămilor este organizată şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, cu buget şi patrimoniu proprii, în subordinea Ministerului Finanţelor Publice, în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
In ceea ce priveşte cerere de suspendare a executării Ordinului nr.71607 02.08.2011, emis de Vicepreşedintele A.N.A.F. care conduce Autoritatea Naţionala Vămilor, solicită respingerea acesteia.
În ceea ce priveşte existenţa unui caz bine justificat, consideră că reclamantul, deşi solicită suspendarea executării ordinului emis de Vicepreşedintele A.N.A.F. care conduce Autoritatea Naţionala a Vămilor, nu a făcut dovada că această prima condiţie, prevăzuta de lege, este îndeplinită. Cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce ţin de legalitatea unui act, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul unei acţiuni în anulare.
Până la anularea de către o instanţă judecătorească, ordinul a cărui suspendare se solicită se bucură de prezumţia de legalitate. Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situaţie de excepţie care intervine când legea o prevede, în limitele şi condiţiile expres reglementate.
In acest sens s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie si Justiţie – Secţia de Contencios Administrativ si Fiscal prin Decizia nr.2447/11.05.2007 în care s-a reţinut că “susţinerile elaborate ale reclamantei în sensul existenţei cazului bine justificat nu poate fi constatat întrucât nu s-a demonstrat existenţa unor motive temeinice care să pună la îndoială legalitatea actului administrativ”. Totodată, prin Decizia nr.257/27.10.2006, Curtea Constituţională a reţinut că “suspendarea actelor administrative reprezintă totodată o situaţie de excepţie, întrucât acestea se bucură de prezumţia de legalitate”.
În ceea ce priveşte procesul de reorganizare a Autorităţii Naţionale a Vămilor precizează următoarele:
În conformitate cu prevederile art.7 alin.(5) din H.G. nr.110/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale a Vămilor, modificată şi completată prin H.G. nr.565/2011, numărul maxim de posturi aprobat pentru Autoritatea Naţională a Vămilor este de 3159, ceea ce înseamnă că numărul maxim de posturi aprobat a fost redus de la 4586 la 3159.
Conform art.11 din H.G. nr.565/2011 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 110/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale a Vămilor încadrarea în numărul maxim de posturi şi în structura organizatorică se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, la propunerea vicepreşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală care conduce Autoritatea Naţională a Vămilor, cu respectarea termenelor şi a procedurilor prevăzute de lege.
În aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, la data de 4 iulie 2011 au fost emise Ordinele Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, nr.2406/2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al Autorităţii Naţionale a Vămilor, direcţiilor regionale pentru accize şi operaţiuni vamale şi direcţiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru accize şi operaţiuni vamale şi nr.2407/2011 privind aprobarea statelor de funcţii ale Autorităţii Naţionale a Vămilor – aparat central şi structuri subordonate.
Conform prevederilor art.5 din Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr.2406/04.07.2011, respectiv art.3 din Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr.2407/04.07.2011, noile structuri organizatorice şi noile state de funcţii intră în vigoare la data de 08.08.2011.
Învederează instanţei faptul că, prin emiterea Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr.2407/2011 s-a urmărit consolidarea şi eficientizarea administraţiei vamale, în vederea maximizării eficienţei de operare a aparatului vamal în actualul context economic şi social, care a impus identificarea unor soluţii pentru asigurarea încadrării în fondurile bugetare alocate.
În vederea eficientizării şi îmbunătăţirii coordonării activităţii Autorităţii Naţionale a Vămilor s-a procedat la:
– reducerea numărului maxim de posturi aprobat pentru Autoritatea Naţională a Vămilor de la un număr de 4586 la un număr de 3159 de posturi;
– în domeniul perfecţionării profesionale a personalului din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor, au fost înfiinţate la nivelul unor direcţii regionale şi judeţene pentru accize si operaţiuni vamale, centre regionale de instruire;
– completarea atribuţiilor Autorităţii Naţionale a Vămilor, astfel încât să se asigure buna funcţionare si organizare a unităţii nucleare.
De asemenea, conform art.6 din Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr.2406/04.07.2011, respectiv art.4 din Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr.2407/ 04.07.2011 dispoziţiile art.99 alin.(1), lit. b), alin.(3), (4), (6) şi (7) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată (r2) cu modificările şi completările ulterioare sunt direct aplicabile.
Prin Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala nr.2589/12.07.2011 a fost aprobată bibliografia, prevăzuta in anexele nr.1 si nr. 2, pentru examenul de testare profesională a şi a personalului încadrat pe funcţii contractuale din cadrul aparatului central al Autorităţii Naţionale a Vămilor, direcţiilor regionale pentru accize şi operaţiuni vamale, direcţiilor judeţene si a municipiului Bucureşti pentru accize si operaţiuni vamale şi birourilor vamale, ale căror funcţii au fost supuse reorganizării şi care se va desfăşura în perioada 18- 29 iulie 2011.
In aplicarea prevederilor Ordinelor Preşedintelui A.N.A.F. nr.2406/04.07.2011 şi nr.2407/04.07.2011 au fost emise şi comunicate preavizele funcţionarilor publici ale căror posturi au fost supuse reorganizării.
Prin urmare, Autoritatea Naţionala a Vămilor, prin preavize a adus la cunoştinţa funcţionarului public faptul că postul pe care-l ocupa, va fi supus reorganizării şi că până la data de 12.07.2011, ora 16,30 acesta poate opta pentru o funcţie vacantă corespunzătoare, opţiune care constituie în acelaşi timp şi cerere pentru înscriere la examen.
Prin acelaşi preaviz se aducea de asemenea la cunoştinţa funcţionarului public că, în vederea exprimării opţiunii, lista posturilor vacante a fost publicată pe site-ul www.customs.ro si afişată la sediul A.N.V. şi al structurilor subordonate conform art.99 alin. (5) din Legea nr.188/1999 şi că in situaţia în care nu se optează pentru ocuparea niciuneia dintre funcţiile publice vacante corespunzătoare, se va dispune încetarea raporturilor de serviciu prin eliberare din funcţia publică, începând cu data de 08.08.2011 (data intrării în vigoare a noilor structuri organizatorice şi a noilor state de funcţii).
Având în vedere art.2 alin.(4) şi art.33 din Regulament, în vederea exprimării opţiunii, Autoritatea Naţionala a Vămilor a pus la dispoziţia funcţionarilor publici, lista posturilor vacante corespunzătoare, în care se regăseau toate funcţiile publice vacante corespunzătoare din cadrul aparatului central al Autorităţii Naţionale a Vămilor, direcţiilor regionale pentru accize si operaţiuni vamale, direcţiilor judeţene si a municipiului Bucureşti pentru accize si operaţiuni vamale si birourilor vamale.
Opţiunea pentru ocuparea unei funcţii publice corespunzătoare presupune posibilitatea de a opta pentru ocuparea unei funcţii publice din aceeaşi categorie, respectiv funcţie publică de conducere sau de execuţie, corespunzător categoriei funcţiei publice deţinute la momentul exprimării opţiunii şi cu respectarea gradului profesional deţinut, în sensul de a fi exclusă posibilitatea de a opta pentru o funcţie publică cu un grad profesional superior celui deţinut, ceea ce ar presupune o promovare în funcţia publică fără respectarea prevederilor legale referitoare la dezvoltarea carierei funcţionarilor publici. Conform art.99 alin.(7) din Legea nr.188/1999 de conducere are prioritate la ocuparea unei funcţii publice vacante la nivel inferior. În mod similar funcţionarul public de execuţie are posibilitatea de a opta pentru ocuparea unei funcţii publice de execuţie de nivel inferior.
Potrivit art.31 din Regulament, în situaţia în care pentru un post de conducere/execuţie din lista posturilor vacante exista o singura opţiune, examinarea profesională nu se mai impune, iar funcţionarul public respectiv va fi numit în mod corespunzător pe funcţia pentru care a optat.
Potrivit art.3 din Regulament, în situaţia în care mai multe persoane optează pentru aceeaşi funcţie publică de conducere sau de execuţie vacantă se organizează examen de testare profesională, cu respectarea opţiunii pentru una din funcţiile publice vacante oferite reprezentând cererea pentru înscrierea la examen.
Potrivit art.6 alin.(1) si (2) din Regulament, examenul consta în susţinerea în perioada 18-29 iulie 2011, a unei probe scrise şi a unui interviu, care să reflecte capacitatea de analiză şi sinteză a funcţionarilor publici, nivelul cunoştinţelor profesionale în concordanţă cu nivelul şi specificul funcţiilor publice pentru care se organizează examinarea.
Cu privire la aspectele susţinute de reclamant prin acţiune, menţionează următoarele:
Reclamantul şi-a exprimat opţiunea pentru funcţia vacantă de inspector vamal superior la Biroul vamal Şiret, funcţie corespunzătoare pentru care aceasta îndeplinea toate condiţiile specifice de vechime şi studii. Simplul fapt că acesta a optat pentru funcţia publică de inspector vamal superior, nu însemna că opţiunea sa nu a fost legal exprimată sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de vechime şi studii necesare ocupării unei astfel de funcţii .
În mod eronat susţine reclamantul faptul că legislaţia vamala făcea parte din bibliografia specifica pentru alte funcţii. Din anexa nr.1 (pag.7) la Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr.2589/ 12.07.2011 prin care a fost aprobata bibliografia pentru examenul de testare profesională a funcţionarilor publici şi a personalului încadrat pe funcţii contractuale din cadrul aparatului central al Autorităţii Naţionale a Vămilor, direcţiilor regionale pentru accize si operaţiuni vamale, direcţiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru accize si operaţiuni vamale si birourilor vamale, ale căror funcţii au fost supuse reorganizării, rezultă foarte clar faptul că la nivelul biroului vamal, din bibliografia aprobată face parte legislaţia vamala (Codul comunitar, Regulamentul comunitar, Legea nr.86/2006 privind Codul vamal al României şi H.G. nr. 707/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României).
Abia în situaţia în care, pentru aceeaşi funcţie pentru care s-a exprimat o opţiune, Autoritatea Naţionala a Vămilor ar fi procedat la o examinare diferită a candidaţilor sub aspectul bibliografiei se putea vorbi despre un „tratament discriminatoriu”.
Solicită instanţei să constate că reintegrarea reclamantului pe funcţia pe care o deţinea anterior reorganizării nu este posibilă, deoarece postul acestuia a fost supus reorganizării, motiv pentru care el a şi formulat opţiunea de numire pentru funcţia publică de inspector vamal grad profesional superior.
In plus, în prezent funcţia publica pentru care a optat reclamantul a fost deja ocupată de un alt funcţionar public potrivit punctajului obţinut la examenul de testare profesională..
În ceea ce priveşte a doua condiţie, respectiv prevenirea unei pagube iminente, consideră că nu este dată, întrucât reclamantul nu aduce vreun argument care sa susţină cererea de suspendare întemeiată pe art.14 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
Paguba iminentă este definită de art.2 alin.1 lit.ş) din Legea nr.554/ 2004, drept prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenţă sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice ori a unui serviciu public.
Suspendarea executării este însă o măsură de excepţie, care se justifică numai dacă actul administrativ conţine dispoziţii a căror îndeplinire ar produce reclamanţilor un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat, în ipoteza anulării actului, condiţie care nu este îndeplinită în cauză.
Astfel, executarea unui act administrativ nu poate fi considerată prin ea însăşi ca producătoare a unei pagube iminente, întrucât nu rezultă din probele administrate că această vătămare este ireparabilă pentru reclamant..
Iminenţa producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezata, îndeplinirea condiţiei referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care să probeze iminenţa producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanţă simplele afirmaţii făcute ca atare în acţiunea formulată.
Argumentele reclamantului aduse în susţinerea cererii de suspendare a ordinului nu sunt de natură să facă dovada îndeplinirii cumulative a celor doua condiţii prevăzute de lege, acestea neputând fi reţinute în soluţionarea favorabilă a cauzei.
Cele doua condiţii prevăzute de art.14 alin.1, prin tonul lor restrictiv-imperativ, denotă caracterul de excepţie al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând aşadar dovedirea efectiva a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existenţa unui caz bine justificat şi a iminenţei producerii pagubei.
Pentru a se putea dispune măsura suspendării actului administrativ nu este suficientă simpla afirmaţie a persoanei presupus vătămate în sensul că ar fi îndeplinite condiţiile prevăzute de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, în lipsa mijloacelor de probă din care să rezulte temeinicia susţinerilor cu privire la existenţa unui caz bine justificat şi la prevenirea producerii unei pagube iminente.
Prin sentinţa nr.357/07.11.2011, Curtea de Apel Suceava – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a admis cererea de suspendare act administrativ, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Administrare Fiscală – Autoritatea Naţională a Vămilor şi a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 7160/02.08.2011 emis de pârâtă, până la soluţionarea de către instanţa de fond a contestaţiei formulate împotriva aceluiaşi act administrativ.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea a reţinut următoarele:
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art.14 alin. 1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate.”
Rezultă că, pentru admisibilitatea cererii de suspendare a executării actului administrativ trebuie îndeplinite trei condiţii, respectiv formularea plângerii prealabile administrative în condiţiile art. 7 din lege, existenţa cazului bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Prima condiţie privind formularea contestaţiei administrative este îndeplinită, reclamantul făcând dovada că s-a adresat la data de 19.08.2011 autorităţii emitente solicitând revocarea Ordinului nr. 7160/02.08.2011.
Cazul bine justificat este definit de dispoziţiile art. 2 alin. 1 lit. t din Legea contenciosului administrativ: „împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ”.
Condiţia cazului „bine justificat”, lăsată de legiuitor la aprecierea judecătorului sub aspectul conţinutului său, presupune ca asupra legalităţii actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă, fără a se intra în cercetarea pe fond a dispoziţiilor actului, respectiv a consecinţelor juridice pe care le-a produs.
Pentru a înlătura, chiar şi temporar, regula executării imediate şi din oficiu a actelor administrative, prin suspendarea acestora, instanţa apreciază necesitatea unei asemenea măsuri, dar prin raportare la probele administrate în cauză şi care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de sancţionare a prezumţiei de legalitate, fără a analiza, pe fond, conţinutul actului administrativ, instanţa având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenţei dreptului.
În cazul de faţă, se constată că ordinul atacat şi a cărui suspendare se solicită, a fost emis ca o consecinţă a Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr.2406/04.07.2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al Autorităţii Naţionale a Vămilor, direcţiilor regionale pentru accize şi operaţiuni vamale, direcţiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru accize şi operaţiuni vamale şi a Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr.2407/04.07.2011 privind aprobarea statului de funcţii al Autorităţii Naţionale a Vămilor – aparat central şi structuri subordonate şi a Regulamentului pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de testare profesională a funcţionarilor publici şi personalului contractual.
Potrivit art.5 al.3 din HG nr.110/2009, forma la zi, „în exercitarea atribuţiilor sale, vicepreşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală care conduce Autoritatea Naţională a Vămilor emite, în condiţiile legii, ordine cu caracter individual sau normativ (…)”, iar, potrivit alin. 4 „ordinele cu caracter normativ şi instrucţiunile de aplicare a reglementărilor vamale se publică în Monitorul Oficial, Partea I.
De asemenea, potrivit art.11 din Legea nr.24/2000 „în vederea intrării lor în vigoare, legile (…), ordinele, instrucţiunile şi alte acte normative emise de conducătorii organelor administrative publice centrale de specialitate se publică în Monitorul oficial, Partea I”.
În cazul de faţă pentru Ordinele nr. 2406 şi 2407 din 04.07.2011, aparent acte administrative unilaterale cu caracter normativ, nu s-a făcut dovada publicării în Monitorul Oficial.
Ori, un asemenea viciu pune la îndoială şi legalitatea actelor administrative subsecvente, printre care şi actul atacat, aşa încât instanţa apreciază că este dat „cazul bine justificat”.
Cât priveşte paguba iminentă definită de dispoziţiile art. 2 alin. 1 lit. ş din Legea nr. 554/2004 ca fiind „prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public”, Curtea reţine că reclamantul va suferi un prejudiciu material viitor şi previzibil prin executarea ordinului contestat având în vedere că va fi lipsit de drepturile salariale cuvenite. Această situaţie va duce la lipsirea reclamantului şi a familiei sale de mijloacele minime de subzistenţă, posibilităţile de angajare fiind destul de reduse în actuala stare economică traversată de întreaga societate.
În altă ordine, este necontestat că punerea în executare a unui act administrativ asupra căruia există o îndoială în privinţa legalităţii, conduce inevitabil şi la îndeplinirea condiţiei referitoare la paguba iminentă, astfel cum această noţiune este definită în art.2 alin.1 lit. ş din Legea nr.554/2004.
În considerarea celor arătate, Curtea de Apel Suceava – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, în temeiul art. 14 şi 15 din Legea contenciosului administrativ, a admis cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 7160/02.08.2011 până la soluţionarea irevocabilă a cererii de anulare a acţiunii în anularea ordinului.
