În motivarea cererii, arata reclamantul ca prin Ordinul a carui suspendare o solicita a fost eliberat din functia de conducere de director executiv adjunct conform art.69 alin.3 lit.c, art.97 lit.c, art.99 alin.1, lit.d din Legea nr.188/1999, cu acordarea unui preaviz de 30 zile, conform art.99 alin.3 din Legea nr.188/1999.
Masura eliberarii din functia publica a fost întemeiata pe rezultatele evaluarii performantelor profesionale pe anul 2007, când reclamantului i s-a acordat calificativul „nesatisfacator”.
Sustine reclamantul ca Ordinul nr.66/2009 este nelegal, formulând în acest sens si recurs administrativ la Agentia Nationala de Administrare Fiscala.
Se arata în motivare ca evaluarea profesionala pentru anul 2007 s-a facut cu încalcarea prevederilor HG nr.1209/2003, de altfel si calificativul acordat fiind contestat în instanta.
Reclamantul precizeaza ca pentru anul 2006 a primit calificativul „foarte bine”, ca toti subalternii sai au obtinut acelasi calificativ, ca la testarea profesionala de la sfârsitul anului a obtinut punctajul maxim si ca nu i s-a adus la cunostinta nici o justificare a punctajului acordat.
Mai arata reclamantul ca obiectivele prevazute pentru evaluarea profesionala pentru anul 2007 au fost stabilite prin adresa ANAF nr.761895/10/10/2007, adresa de care a luat cunostinta în luna iulie 2008.
Se mai arata în motivare ca, potrivit art.99 alin.7 din Legea nr.188/1999, angajatorul avea obligatia sa-i puna la dispozitie o functie imediat inferioara, fapt ce nu s-a produs, ceea ce denota înca un element de ilegalitate a actului emis.
Prin concluziile scrise depuse în instanta la termenul de judecata, reclamantul aduce, de asemenea, argumente prin care tinde sa probeze nelegalitatea calificativului acordat pentru anul 2007 si a Ordinului ce face obiectul prezentului dosar.
Reclamantul si-a întemeiat cererea pe dispozitiile art.14 din Legea nr.554/2004.
Prin întâmpinare, pârâta Agentia Nationala de Administrare Fiscala a solicitat respingerea cererii, ca nefondata.
Se arata în întâmpinare ca sustinerile reclamantului privind nelegalitatea actului administrativ fiscal nu pot fi primite sub pretextul ca se tinde la înfatisarea cazului bine justificat, întrucât prezenta cauza nu are ca obiect stabilirea legalitatii actului administrativ, si mai mult, pâna la anularea de catre o instanta judecatoreasca, actul administrativ se bucura de prezumtia de legalitate. În caz contrar s-ar anticipa solutia ce va fi data pe fondul cauzei, ajungându-se propriu-zis la o prejudecare a fondului, ceea ce ar contraveni dispozitiilor art.14 din Legea nr.554/2004.
Mai arata pârâta ca suspendarea executarii este o masura de exceptie, care se justifica numai daca actul administrativ contine dispozitii a caror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlaturat în ipoteza anularii actului, conditie care nu este îndeplinita în cauza.
Prin concluziile scrise depuse pentru termenul când s-a amânat pronuntarea, reclamantul arata ca exista un „caz bine justificat” pentru suspendarea Ordinului nr.66/2009, constând în nelegalitatea calificativului profesional acordat pentru anul 2007, reiterând faptul ca nu s-au respectat prevederile HG nr.1209/2003.
De asemenea, arata ca este data si o „paguba iminenta” în sensul art.14 din Legea nr.554/2004, aratând ca îi este prejudiciata activitatea profesionala viitoare si ca se creeaza totodata „mari disfunctionalitati în cadrul directiei”.
S-au depus concluzii scrise si din partea pârâtului, fiind reiterate sustinerile din întâmpinare si aratându-se ca, întrucât reclamantul a fost eliberat din functie pentru incompetenta profesionala, o eventuala admitere a cererii ar produce prejudicii grave institutiei publice.
Examinând sustinerile si înscrisurile depuse la dosar de catre parti, instanta constata ca cererea este nefondata.
Astfel, potrivit art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 „În cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, în conditiile art.7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pâna la pronuntarea instantei de fond.”
De asemenea, art.2 alin.1 lit.s din acelasi act normativ defineste paguba iminenta ca fiind „prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public”, precum si cazurile bine justificate care constau în „împrejurarile legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o îndoiala serioasa în privinta legalitatii actului administrativ.”
Curtea de Apel Suceava – Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal, prin sentinta nr.38 din 23 februarie 2009, a constatat ca în cauza nu sunt îndeplinite cerintele prevazute cumulativ aratate mai sus, pentru suspendarea executarii actului administrativ: cazul bine justificat si prevenirea producerii unei pagube iminente.
Astfel, existenta unui caz bine justificat poate fi retinuta daca din împrejurarile cauzei ar rezulta o îndoiala puternica si evidenta asupra prezumtiei de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Instanta are, însa,numai posibilitatea sa efectueze o cercetare sumara a aparentei dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevazute de lege pentru suspendarea executarii actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Natura masurii dispuse prin actul atacat, destituirea din functia publica, nu constituie prin ea însasi un caz bine justificat, iar motivele de nelegalitate a ordinului, invocate de reclamant, presupun cercetarea cu profunzime a fondului, atât fata de prezenta cauza cât si fata de contestatia formulata în instanta împotriva calificativului profesional acordat pentru anul 2007 si care formeaza obiectul dosarului nr.627/39/2008 pe rolul acestei instante.
În ceea ce priveste paguba iminenta, instanta are în vedere ca suspendarea executarii este o masura de exceptie, care se justifica numai daca actul administrativ contine dispozitii a caror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlaturat în ipoteza anularii actului.
Nici aceasta din urma conditie nu este îndeplinita atâta timp cât, potrivit art.106 din Legea nr.188/1999 actualizata la zi, reclamantul are posibilitatea de a solicita, odata cu anularea actului în conditiile Legii nr.554/2004, plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si recalculate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, precum si reintegrarea în functia publica detinuta.
În consecinta, nefiind date cerintele prevazute de art.14 din Legea nr.554/2004, Curtea de Apel Suceava – Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal a respins cererea, ca nefondata.
