Dovedirea existenţei unui caz bine justificat şi necesităţii prevenirii unei pagube iminente. Cele două condiţii se cer a fi îndeplinite cumulativ.
Invocarea aspectelor legate de nelegalitatea actului administrativ contestat şi cuantumul sumei stabilite prin acesta fie el şi foarte ridicat, nu sunt argumente suficiente care să justifice măsura suspendării prin prisma celor două condiţii impuse de textul legal incident.
Prin sentinţa nr.177 din 17 martie 2009 a Tribunalului Mureş, Secţia administrativ şi fiscal, s-a respins cererea reclamantei S.C. D. C. S. S.R.L. Târgu Mureş, formulată în contradictoriu cu D.G.F.P. Mureş, reţinându-se în considerentele hotărârii atacate că cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal al pârâtei (decizia de impunere nr.57/30.01.2009 privind obligaţiile fiscale suplimentare stabilite prin raportul de inspecţie fiscală nr.66/30.01.2009) nu este justificată, întrucât condiţiile ce trebuie îndeplinite cumulativ, în raport de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, nu sunt îndeplinite.
Astfel, s-a apreciat că actul administrativ atacat este titlu executoriu op legis, nefiind necesară parcurgerea unei proceduri speciale pentru a se executa din oficiu, nefiind justificată în cauză existenţa vreunui exces de putere din partea autorităţii publice în executarea controlului de fond şi, de asemenea, nu s-a făcut dovada existenţei unei pagube iminente.
Impotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termenul legal reclamanta, criticând hotărârea atacată ca nelegală prin prisma dispoziţiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susţinând, în esenţă, că societatea desfăşoară activitate de construcţii, că derulează raporturi comerciale cu alţi parteneri şi că o silită asupra fondurilor băneşti ale societăţii ar avea consecinţe severe (introducerea în evidenţele Centralei incidentelor de plăţi, neplata la timp a ratelor scadente), existenţa cazului bine justificat fiind dovedită prin împrejurarea că există serioase îndoieli cu privire la legalitatea sau oportunitatea actelor administrative atacate.
Prin întâmpinare, pârâta D.G.F.P. Mureş a solicitat respingerea recursului promovat în cauză, susţinând, în esenţă, că reclamanta nu se află într-o situaţie care să justifice admiterea cererii de suspendare, dat fiind caracterul de excepţie al acestei măsuri, de altfel, în cauză nefiind îndeplinite, cumulativ, cele două condiţii cerute de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Analizând hotărârea atacată prin prisma acestor considerente, precum şi din oficiu, potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, curtea a constatat următoarele :
Chestiunea dedusă judecăţii în prezenta cauză se reduce la existenţa sau inexistenţa condiţiilor cerute de textul legal al art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, a căror îndeplinire trebuie realizată cumulativ.
Astfel, în ceea ce priveşte cazul bine justificat, curtea a constatat că actul a cărui executare se cere a fi suspendată este atacat cu contestaţie, fiind invocate aspecte de nelegalitate a acestei decizii, inclusiv excepţia de nulitate. Aceste aspecte sunt, în opinia curţii, argumente ce conduc la existenţa unei îndoieli evidente asupra prezumţiei de legalitate a actului atacat, care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. Pe de altă parte, această îndoială este consecinţa examinării sumare a aparenţei dreptului, dat fiind faptul că în prezenta procedură nu poate fi rejudecat fondul cauzei.
In ceea ce priveşte iminenţa producerii unei pagube, chiar dacă suma ce reprezintă obligaţiile băneşti stabilite în sarcina reclamantei este într-un cuantum ridicat, această împrejurare nu este de natură să reprezinte o pagubă, ci iminenţa producerii acestei pagube este reprezentată de perturbarea bunului mers al activităţii societăţii reclamante, care are în derulare cu alţi parteneri contracte comerciale.
Pentru aceste considerente, curtea a apreciat că recursul promovat în prezenta cauză este întemeiat şi potrivit art.312 alin.1 şi 3 Cod procedură civilă, l-a admis, cu consecinţa modificării hotărârii atacate şi, cu ocazia rejudecării, să admită cererea formulată pentru suspendarea executării deciziei de impunere nr.57/30.01.2009 şi a actului subsecvent – raportul de inspecţie fiscală nr.66/30.01.2009.
