Suspendarea execuţiei vremelnice. Competenţa materială.


întrucât împotriva sentinţei executorii s-a formulat apel, cererea de suspendare a execuţiei vremelnice este de competenţa instanţei de apel, conform art. 280 Cod procedură civilă.

(Secţia comercială, sentinţa nr. 628/19.02.1997)

Prin acţiunea înregistrată la data de 27.01.1997, reclamanta S.C. “A.” -S.A. Bucureşti a formulat contestaţie la ordonanţa din 20.01.1997, prin care s-a înfiinţat, în favoarea S.C. “B.” — S.A. Bucureşti, o poprire pentru suma de 64.542.876 lei, la terţul poprit B.R.D. – S.M.B, solicitând suspendarea executării.

în motivarea cererii, petiţionara arată că, prin ordonanţa de poprire din 20.01.1997, instanţa a considerat că sentinţa civilă nr. 4.148/4.11.1996, pronunţă de T.M.B. – secţia comercială, este definitivă şi executorie, or nu aceasta este realitatea, de vreme ce art. 12 din Legea nr. 76/1992 prevede că “după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, creditorul este în drept să urmărească, în condiţiile legii …”. Numai Legea nr. 76/1992 reprezintă o reglementare specială a raporturilor dintre creditori şi debitori – agenţi economici, stabilind imperativ când şi în ce ordine creditorul are dreptul să urmărească elementele patrimoniale ale debitorului, iar respectarea normelor prohibitive este o garanţie tocmai pentru buna administrare a justiţiei. Cere astfel suspendarea executării, ca o condiţie necesară apărării unităţii împotriva actelor efectuate, cu încălcarea legii.

Prin reprezentantul său, în şedinţă, contestatoarea reclamantă arată că a formulat apel împotriva hotărârii ce constituie titlu executoriu şi cere suspendarea executării ordonanţei de înfiinţare a popririi.

Intimata, prin , cere respingerea acestei cereri, deoarece apelanta a cerut şi în faţa Curţii de Apel acelaşi lucru.

Faţă de cele de mai sus, tribunalul reţine că, întrucât ambele părţi în cauză recunosc că împotriva sentinţei, ce constituie titlu executoriu, s-a formulat apel, cererea de suspendare a execuţiei vremelnice nu este de competenţa acestei instanţe, ci de competenţa instanţei de apel, conform art. 280 Cod procedură civilă.

Notă: Cu privire la Legea nr. 76/1992, a se vedea nota de la speţa nr. 12.