În contextul art.581 Cod procedură civilă, la care face trimitere art.133 alin.1 din Legea nr.31/1990 republicată, există urgenţă ori de câte ori păstrarea unui drept sau prevenirea unei pagube iminente nu s-ar realiza în mod adecvat pe calea dreptului comun. În ambele situaţii, însă se impune a se face dovada dreptului ce urmează a se proteja ori paguba a cărei producere urmează a fi împiedicată prin luarea măsurii pe calea ordonanţei. Ambele situaţii se impun, însă a exista în realitate, iar nu doar în mod ipotetic.
În speţă, nu s-a făcut dovada vreunui drept în patrimoniul reclamanţilor care să necesite a fi protejat prin suspendarea executării hotărârilor adoptate de către societatea pârâtă. Posibilitatea ca hotărârile adoptate să fie supuse cenzurii şi respectiv validării de către CNVM precum şi eventualitatea atacării în instanţa de administrativ a deciziilor CNVM nu poate constitui un drept în acest sens, necesar a fi protejat ci, cel mult o eventualitate care scapă protecţiei textului de lege menţionat.
Nici existenţa unei pagube iminente a cărei producere să fie împiedicată prin suspendarea executării hotărârilor atacate nu a fost dovedită în cauză. O pagubă iminentă este aceea aflată pe punctul de a se produce, individualizată ca atare atât în ce priveşte existenţa cât şi întinderea sa, tocmai de aceea posibil de dovedit. Simpla afirmare a eventualităţii producerii unor prejudicii, chiar de natură financiară, fără ca acestea să fie individualizate în conţinutul lor, doar ca o formulare generală, nu satisface exigenţele condiţiei urgenţei din textul de lege menţionat, legiuitorul instituind prin textul art.581 Cod procedură civilă posibilitatea luării unor măsuri concrete pentru situaţii şi împrejurări concrete şi care în desfăşurarea lor produc în mod efectiv prejudiciile a căror înlăturare nu poate aştepta finalizarea pe fond a procesului, ceea ce exclude ab iniţio orice prejudicii eventuale şi ipotetice.
Nici existenţa unei pagube iminente a cărei producere să fie împiedicată prin suspendarea executării hotărârilor atacate nu a fost dovedită în cauză. O pagubă iminentă este aceea aflată pe punctul de a se produce, individualizată ca atare atât în ce priveşte existenţa cât şi întinderea sa, tocmai de aceea posibil de dovedit. Simpla afirmare a eventualităţii producerii unor prejudicii, chiar de natură financiară, fără ca acestea să fie individualizate în conţinutul lor, doar ca o formulare generală, nu satisface exigenţele condiţiei urgenţei din textul de lege menţionat, legiuitorul instituind prin textul art.581 Cod procedură civilă posibilitatea luării unor măsuri concrete pentru situaţii şi împrejurări concrete şi care în desfăşurarea lor produc în mod efectiv prejudiciile a căror înlăturare nu poate aştepta finalizarea pe fond a procesului, ceea ce exclude ab iniţio orice prejudicii eventuale şi ipotetice.
În cauză nu s-a făcut dovada unor nelegalităţi evidente în adoptarea hotărârilor AGA a căror nulitate se cere, de natură să provoace o serioasă îndoială în privinţa executării lor. Reclamanţii s-au limitat la aceleaşi formulări generale în această privinţă fără a indica în concret nerespectarea unor norme imperative procedurale ori de fond, de natură să afecteze în mod serios prezumţia de legalitate de care se bucură respectivele hotărâri până la momentul soluţionării lor în cadrul acţiunilor în anulare.
Secţia comercială – Decizia comercială nr. 869/ 04 august 2011
Prin sentinţa comercială nr.590/C/2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr.2335/85/2011 s-a dispus, pe calea ordonanţei preşedinţiale, suspendarea executării Hotărârilor Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor SC S. – S.S.E. SA nr. I; II; III; IV; V; VI şi VII din data de 29.04.2011 până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 2336/85/2011 şi a Hotărârilor Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor SC S.– S.S.E. SA nr. I; II; III; IV; V; VI şi VII din data de 29.04.2011 până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 2336/85/2011 la cererea reclamanţilor SC W.K.G. SRL Sibiu, SC I.E. SRL cu sediul în comuna C., jud. D. şi V.N.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că pe rolul Tribunalului Sibiu s-a înregistrat dosarul nr. 2336/85/2011 având ca obiect constatarea nulităţii absolute a Hotărârilor Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor SC S. – S.S.E. SA nr. I; II; III; IV; V; VI şi VII şi a Hotărârilor Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor SC S.– S.S.E. SA nr. I; II; III; IV; V; VI; VII; VIII, IX; X şi XI din data de 29.04.2011 şi menţionarea în a hotărârii.
În ce priveşte urgenţa măsurii suspendării, s-a reţinut că societatea pârâtă are calitatea de operator de piaţă reglementată de instrumente financiare şi acela de administrator al Bursei financiar-monetare din Sibiu şi că potrivit dispoziţiilor Legii nr.294/2006 R dar şi prin Regulamentele emise de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM), atât pentru obţinerea cât şi pentru menţinerea autorizaţiei speciale de funcţionare, o astfel de societate trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de art. 126 din lege, iar adoptarea tuturor hotărârilor societăţii trebuie să fie făcute cu respectarea dispoziţiilor Regulamentului CNVM nr. 6/2009 şi a dispoziţiilor generale ale Legii nr. 31/1990 R.
S-a mai reţinut că hotărârile AGA atacate de către reclamanţi vizează elemente esenţiale ale bunei funcţionări a societăţii pârâte – denunţarea conducerii societăţii – respectiv revocarea Consiliului de Administraţie, tribunalul apreciind că este îndeplinită şi cerinţa urgenţei. Mai mult, în conformitate cu dispoziţiile art. 130 alin. (1) din Legea nr.297/2006 privind piaţa de capital, membrii consiliului de administraţie al operatorului de piaţă sunt validaţi individual de CNVM înainte de începerea exercitării mandatului de către aceştia.
De asemenea, s-a reţinut că hotărârile atacate sunt supuse, cel puţin cele care vizează fuziunea, modificarea actului constitutiv al societăţii şi schimbarea Consiliului de administraţie, cenzurii şi respectiv validării de către CNVM, iar o eventuală admitere a acţiunii în nulitate ar duce la obligativitatea atacării deciziilor CNVM în instanţa de contencios administrativ,potrivit legislaţiei speciale privind piaţa de capital precum şi faptul că orice schimbare provizorie în desfăşurarea activităţii societăţii, inclusiv privitoare la o eventuală instabilitate a conducerii acesteia, ar putea afecta în mod grav credibilitatea societăţii ca operator şi administrator al pieţei de capital, cauzând astfel serioase prejudicii de natură financiară, atât societăţii cât şi jucătorilor de pe piaţă.
În cauză au formulat cereri de intervenţie, în interesul pârâtei, intervenienţii M.P.G.şi S.C., cereri respinse în principiu în partea introductivă a aceleiaşi sentinţe.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs atât societatea pârâtă, cât şi intervenienţii.
În recursul societăţii pârâte se arată că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru admiterea cererii de suspendare pe calea ordonanţei preşedinţiale prevăzută de art.581 Cod procedură civilă, respectiv condiţia urgenţei luării măsurii şi nici aceea privind prejudecarea fondului a cărei aparenţă de legalitate este în favoarea pârâtei iar nu în favoarea susţinerilor reclamanţilor.
Cât priveşte urgenţa măsurii de suspendare solicitată se arată că în cauză nu s-au dovedit fapte care să o justifice, simple presupuneri sau invocarea unor eventualităţi nefiind suficiente. În realitate, se arată în motivare, nu există o obligativitate de atacare a deciziilor CNVM în instanţa de contencios administrativ în caz de anulare a hotărârilor AGA atacate, şi nici nu se poate reţine că ar afecta credibilitatea societăţii de natură a-i provoca prejudicii financiare.
Intervenienţii, în recursul lor, arată că prima instanţă nu le-a analizat şi nu s-a pronunţat asupra admiterii în principiu a cererilor de intervenţie formulate în interesul pârâtei.
Deşi legal citaţi, reclamanţii intimaţi nu au formulat întâmpinare.
Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate se constată următoarele :
Cu privire la cererea principală, prin care s-a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, reglementată de art.581 Cod procedură civilă, în contextul art.133 din Legea nr.31/1990 republicată, suspendarea hotărârilor atacate cu acţiunea în anulare pe calea dreptului comun, se constată că pe această cale se pot lua măsuri vremelnice în cazuri grabnice ceea ce conduce la concluzia că urgenţa măsurii constituie raţiunea şi condiţia sa esenţială.
În contextul aceluiaşi art.581 Cod procedură civilă, la care face trimitere art.133 alin.1 din Legea nr.31/1990 republicată, există urgenţă ori de câte ori păstrarea unui drept sau prevenirea unei pagube iminente nu s-ar realiza în mod adecvat pe calea dreptului comun.
În ambele situaţii însă, se impune a se face dovada dreptului ce urmează a se proteja ori paguba a cărei producere urmează a fi împiedicată prin luarea măsurii pe calea ordonanţei. Ambele situaţii se impun însă a exista în realitate, iar nu doar ipotetic.
În speţă, nu s-a făcut dovada vreunui drept în patrimoniul reclamanţilor care să necesite a fi protejat prin suspendarea executării hotărârilor adoptate de către societatea pârâtă. Posibilitatea ca hotărârile adoptate să fie supuse cenzurii şi respectiv validării de către CNVM precum şi eventualitatea atacării în instanţa de contencios administrativ a deciziilor CNVM nu poate constitui un drept în acest sens, necesar a fi protejat ci, cel mult o eventualitate care scapă protecţiei textului de lege menţionat.
Mai mult, previzionarea de către reclamanţi a unei alte situaţii ipotetice, respectiv a unei acţiuni în contencios administrativ prin care să se solicite anularea hotărârii CNVM de validare a consiliului de administraţie ales prin hotărârile atacate în cazul în care, tot atât de probabil, s-ar anula pe calea dreptului comun respectivele hotărâri, diminuează inclusiv din caracterul eventual al producerii acestor evenimente, conferind prin aceasta susţinerilor reclamanţilor un caracter speculativ care nu poate fi protejat pe calea dreptului.
Pe de altă parte, aşa cum se susţine de către recurentă, validarea administratorilor de către CNVM este o condiţie a începerii executării mandatului de către persoanele numite în funcţia de administrator iar în cazul în care hotărârea adunării generale de numire a acestora este anulată actul de validare rămâne fără obiect, fără a fi nevoie de invalidarea sa pe calea contenciosului administrativ aşa cum se susţine.
Pe de altă parte, chiar dacă am avea în vedere, asemenea primei instanţe, faptul că o conducere provizorie a societăţii pârâte ( provizorie, în eventualitatea anulării hotărârii de schimbare a acesteia) este de natură a afecta credibilitatea societăţii ca operator şi administrator al pieţei de capital, nu mai puţin adevărat că şi suspendarea conducerii numite prin actele atacate este în măsură să producă aceeaşi incertitudine în percepţia terţelor persoane implicate în activitatea societăţii, inclusiv în relaţia cu CNVM aşa încât nici sub acest aspect măsura suspendării executării hotărârilor atacate aferente nu se justifică.
Deşi neîndeplinirea în cauză a condiţiei urgenţei luării măsurii suspendării executării hotărârilor atacate este suficientă pentru respingerea unei astfel de cereri, condiţiile privind admisibilitatea unei cereri de ordonanţă preşedinţială pe temeiul art.581 Cod procedură civilă trebuind a fi îndeplinite cumulativ, examinarea condiţiei neprejudicierii fondului invocată de recurentă conduce înspre aceeaşi soluţie.
Într-adevăr, în cauză nu s-a făcut dovada unor nelegalităţi evidente în adoptarea hotărârilor AGA a căror nulitate se cere, de natură să provoace o serioasă îndoială în privinţa executării lor. Reclamanţii s-au limitat la aceleaşi formulări generale în această privinţă fără a indica în concret nerespectarea unor norme imperative procedurale ori de fond, de natură să afecteze în mod serios prezumţia de legalitate de care se bucură respectivele hotărâri până la momentul soluţionării lor în cadrul acţiunilor în anulare.
Aşa fiind, faţă de cele menţionate, se constată că nu se impune luarea măsurii suspendării hotărârilor atacate, motiv pentru care pe temeiul art.312 Cod procedură civilă a fost admis prezentul recurs, cu consecinţa modificării în tot a sentinţei atacate în sensul respingerii cererii reclamanţilor.
