La data de 28.03.2002, A.D. şi D.M., pârâţi în dosarul Tribunalului Prahova au declarat recurs (intitulat din eroare „apel”) împotriva încheierii de şedinţă din 26.02.2002 a Tribunalului Prahova, prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în baza dispoziţiilor art. 244 pct. 2 C. proc. civ., susţinând că măsura instanţei este nelegală, deoarece contravine Codului de procedură civilă, întrucât reclamantul nu a dovedit, cu proces-verbal al poliţiei sau ordonanţă a parchetului, că s-a început urmărirea penală în legătură cu plângerea penală formulată de acesta şi depusă în copie la dosar.
Analizând încheierea criticată prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont şi de dispoziţiile legale incidente soluţionării cauzei, curtea a constatat că legalitatea şi temeinicia acesteia sunt afectate, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit textului de lege menţionat în încheierea din 26.03.2002, ce formează obiectul recursului, instanţa poate dispune suspendarea judecării unei cauze atunci când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se pronunţa conform art. 244 pct. 2 C. proc. civ.
în speţă, această condiţie nu este îndeplinită, deoarece reclamantul C.A. a depus la dosarul cauzei copia unor plângeri penale adresate organelor de cercetare penală, un răspuns de la Inspectoratul de Poliţie Prahova, prin care se comunică faptul că se fac cercetări penale privind pârâţii A.D. şi D.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals şi înşelăciune, însă nu există nici o dovadă din care să reiasă că s-a început urmărirea penală împotriva acestora, astfel încât, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., curtea a admis recursul pârâţilor D.M. şi A.D. şi a modificat în tot încheierea din 27.03.2002 a Tribunalului Prahova, în sensul de a respinge, ca nefondată, cererea de suspendare a judecăţii formulată în cauză de reclamantul C.A.
C.A. Ploieşti, decizia nr. 1518 din 7.06.2002
