Facilităţile de timbru ale Legii nr. 76/1992 nu se aplică atunci când se configurează o altă natură juridică a obiectului acţiunii dedusă judecăţii.
(Secţia comercială, sentinţa nr. 351/1.10.1997)
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta S.C. „B.C.” – S.R.L. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta S.C. „G.T.” – S.R.L., să se constate rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. SB/102/8.04.1996 încheiat între părţi, motivat de faptul că pârâta vânzătoare nu a îndeplinit obligaţia contractuală de a livra marfa la termenul şi în calitatea prevăzută în contract, cu obligarea la daune interese; obligarea pârâtei la plata sumei de 9.000.000 lei, reprezentând contravaloarea primei tranşe de cherestea pe care pârâta trebuie să o livreze, obligarea la daune interese, conform clauzei contractuale, reprezentând penalităţi de întârziere în decontare, calculate la valoarea întregului contract şi precizate la suma de 261 DM/zi de întârziere.
în motivarea acţiunii arată că a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. SB/102/8.04.1996, prin care pârâta, în calitate de vânzătoare, se obligă să vândă 1.800 bucăţi seturi blaturi lemn de răşinoase, livrarea mărfurilor urmând să se facă în tranşe lunare, timp de 3 luni. Reclamanta pretinde (şi dovedeşte) că a achitat suma de 9.000.000 lei, reprezentând valoarea cherestelei din prima tranşă, dar pârâta a refuzat să predea marfa. Faţă de neîndeplinirea, de către pârâtă, a obligaţiei contractuale de livrare a mărfurilor, reclamanta solicită, în primul capăt al cererii de chemare în judecată, constatarea, de către instanţă, a rezoluţiunii de drept a contractului încheiat între părţi.
Reclamanta îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile art. 67 Cod comercial şi art. 969, 1020, 1021 şi 1320 Cod civil, precum şi art. 10 pct. 4 Cod proc. civilă.
Reclamanta timbrează cererea de chemare în judecată cu 10.000 lei taxă de timbru şi 5.000 lei timbru judiciar.
La termenul din 27.03.1997, instanţa de judecată pune în vedere reclamantei să reconsidere cererea de chemare în judecată, să indice cuantumul sumei solicitate cu titlu de daune interese şi să completeze timbrajul cererii, cu suma de 887.540 lei. La termenul din 22.05.1997, reclamanta formulează o precizare a acţiunii introductive, explicând că înţelege să solicite restituirea sumei de 9.000.000 lei, reprezentând avans achitat pentru prima tranşă de produse nelivrată de pârâtă, iar cu privire la plata penalităţilor de întârziere, precizează cuantumul acestora la suma de 32.580.630 lei, penalităţi “la valoarea mărfii nelivrate în termenul contractat”, în această precizare nu mai face nici o referire cu privire la capătul de cerere privind constatarea rezoluţiunii de drept a contractului de vânzare cumpărare, iar în privinţa timbrajului reclamanta exprimă punctul de vedere potrivit căruia acţiunea sa este legal timbrată, întrucât urmează regimul juridic instituit printr-o lege specială, Legea nr. 76/1992, în vigoare la data introducerii sale. în aceeaşi încheiere de şedinţă, instanţa menţine obligaţia – în sarcina reclamantei – de a satisface timbrajul legal, aferent acţiunii sale.
La termenul din 25.09.1997, reclamanta nu-şi îndeplineşte obligaţia dispusă de instanţă cu privire la timbraj, menţinându-şi, implicit, punctul de vedere (exprimat în scris) şi solicită judecarea cauzei.
Examinând actele şi lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
Este fără dubiu că reclamanta nu a avut intenţia să-şi întemeieze în drept cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile Legii nr. 76/1992, câtă vreme această lege nu este invocată ca temei de drept în promovarea acţiunii, reclamanta invocând doar dispoziţiile Codului comercial, şi ale Codului de procedură civilă. Deşi nu invocă ca temei de drept această lege specială, satisface timbrajul după această lege, împrejurare care determină instanţa să pună în vedere obligaţia de timbraj legal, faţă de natura juridică a acţiunii. Cu privire la timbraj, dispoziţia instanţei este facultativă pentru partea obligată la timbraj legal, aceasta asumându-şi riscurile în cazul unei opinii divergente faţă de cea exprimată de instanţă, în ceea ce priveşte taxarea legală a acţiunilor.
Scopul real al acţiunii introduse de reclamantă este exprimat în capătul doi al cererii de chemare în judecată, prin care solicită restituirea preţului achitat pentru mărfurile nelivrate de pârâtă, ceea ce, din punct de vedere juridic, înseamnă repunerea părţilor în situaţia anterioară, care se poate concretiza printr-o acţiune în realizarea dreptului, tip de acţiune care, sub aspectul taxelor de timbru, urmează regimul juridic al dreptului comun.
Sub aspectul timbrajului legal datorat, acelaşi regim juridic se aplică şi capetelor de cerere privind daunele interese, generic enunţate de reclamantă în acţiunea iniţială.
Deşi promovează acţiunea introductivă în temeiul regulilor de drept comun, reclamanta uzează de facilităţile de timbraj ale Legii nr. 76/1992, care însă nu se aplică ori de câte ori se configurează o altă natură juridică a obiectului acţiunii dedusă judecăţii.
Aşa fiind, neîndeplinirea obligaţiei de timbraj, din partea reclamantei, conduce la aplicarea dispoziţiilor paragraful 9 alin. 2 teza a Il-a din I.M.F. nr. 1711/1960, coroborate cu dispoziţiile H.G. nr. 1.295/1990, cu consecinţa anulării acţiunii, ca insuficient timbrată.
Notă: Cu privire la Legea nr. 76/1992, a se vedea nota de la speţa nr. 12.
Referitor la H.G. nr. 1.295/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 461.
