Nu poate fi avută în vedere renunţarea la judecata unor capete de cerere făcută prin petiţie, depusă la dosar, aceasta neemanând de la reclamanta (persoană juridică), fiind semnată de apărător, neprobându-se existenţa unei procuri speciale în acest scop. De altfel, renunţarea la judecată, după ce instanţa a fost învestită cu judecarea unei cereri, nu poate fi avută în vedere decât după timbrarea acesteia, obligaţie ce se efectuează anticipat.
(Secţia comercială, sentinţa civilă nr. 4.145/11.11.1997).
Prin cererea înregistrată Ia data de 3.03.1997, la această instanţă, S.C. “E.C.” – S.R.L. a chemat în judecată S.C. “S.” – S.R.L. şi pe N. R, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligaţi pârâţii să predea reclamantei, în stare de funcţionare, autoizoterma înmatriculată sub nr. “X” şi să plătească acesteia penalităţi în sumă de 285.000 lei pe zi întârziere, începând cu 1.11.1996, până la data executării obligaţiei de predare a bunului, la care urmează a se aplica indicele de inflaţie, contravalorii lipsei de folosinţă, în sumă de 560.000 lei, pentru fiecare lună, de la data de 1.04.1996, până Ia data predării bunului, cu aplicarea indicelui de inflaţie, precum şi a cheltuielilor de judecată aferente litigiului. Alternativ primului capăt de cerere, s-a cerut ca pârâţii să fie obligaţi la plata contravaloarea reparaţiilor necesare aducerii în stare de funţionare a autoizotermei, evaluată provizoriu la 40.000.000 lei, cu aplicarea indicelui de inflaţie.
în motivarea acţiunii s-a învederat că părţile au încheiat o “înţelegere”, în baza căreia pârâta, persoană juridică, urma a folosi autoizoterma, cu obligarea asigurării responsabilităţii pentru eventuale lipsuri, întreţinerea bunului şi plata lunară a 560.000 Iei către reclamantă. La data de 16.03.1996, bunul a fost avariat, din culpa prepusului pârâtei, fiind adus în stare de nefuncţionare. Deşi pârâtul N. R., ca reprezentant al pârâtei (persoană juridică) şi-a asumat responsabilitatea privind consecinţele juridice şi financiare ale accidentului ce a avut drept urmare distrugerea bunului, angajându-se să plătească costul reparaţiilor şi sarcinilor de locaţie, pârâţii nu au înţeles să aducă la îndeplinire aceste obligaţii.
Atitudinea pârâţilor a generat prejudicierea patrimoniului reclamantei cu pretenţiile băneşti deduse judecăţii, aceasta fiind în imposibilitate să exploateze bunul.
Reclamanta a indicat, ca temei juridic, dispoziţiilor Legii nr. 76/1992, în afara prevederilor Codului civil, prevalându-se în timp de achitarea unei taxe de timbru de numai 10.000 lei, aplicând şi timbru judiciar de 4.500 lei.
La termenul de judecată din 8.04.1997, faţă de faptul că, în speţă, nu erau aplicabile dispoziţiile Legii nr. 76/1992, nefiind vorba de o creanţă certă şi lichidă, precum şi de faptul că a fost chemat în judecată şi un pârât persoană fizică, instanţa a pus în vedere reclamantei ca, pentru pretenţiile având ca obiect contravaloarea reparaţiilor, să timbreze la valoare şi să depună timbru judiciar de 10.000 lei, să timbreze cu 600 lei – obligaţia de a face. S-a cerut, totodată, ca reclamanta să precizeze cuantumul pretenţiilor reprezentând penalităţi de întârziere şi contravaloarea lipsei de folosinţă, urmând ca şi aceste pretenţii să fie timbrate la valoare.
Drept consecinţă, reclamanta a depus taxa de timbru de 4.000.000 lei, corespunzător pretenţiilor având ca obiect contravaloarea reparaţiilor, la termenul din mai 1997.
La acest ultim termen, ca de altfel şi la termenul din 16.09.1997, s-a menţinut dispoziţia instanţei privind comunicarea cuantumului pretenţiilor, reprezentând penalităţi întârziere şi contravaloarea lipsei de folosinţă şi timbrarea acestora, la valoare, precum şi depunerea timbrului judiciar de 10.000 lei, corespunzător cererii.
La 11.11.1997, reclamanta, prin apărător, a arătat că nu înţelege să aducă la îndeplinire dispoziţia privind timbrarea capetelor 2 şi 3 din acţiune, întrucât renunţă la judecarea acestora, depunând o petiţie scrisă în acest sens.
Analizând actele şi lucrările cauzei, instanţa va reţine că reclamanta a înţeles să completeze timbru judiciar cu 10.000 lei, corespunzător pretenţiilor având ca obiect contravaloarea reparaţiilor, fiind astfel aplicabile prevederile din O.G. nr. 32/1995 privind timbru judiciar, aprobată prin Legea nr.106/ 1995.
Totodată, petenta nu a dat curs dispoziţiei instanţei (consemnată în trei încheieri de şedinţă) de a timbra la valoare cererile privind plata penalităţilor de întârziere şi contravaloarea lipsei de folosinţă.
Nu poate fi avută în vedere renunţarea la judecata acestor capete de cerere (depusă la dosar, prin petiţie scrisă), aceasta neemanând de la reclamanta, persoană juridică, fiind semnată de apărător, neprobându-se, conform art. 69 Cod proc. civilă, că S.C. “E.C.” – S.R.L. a dat o specială în acest scop. De altfel, orice fel de renunţare la judecată, după ce instanţa a fost învestită cu judecarea unei cereri, nu poate fi avută în vedere, decât după timbrarea sa, obligaţie ce se efectuează anticipat.
Pentru considerentele arătate, în baza dispoziţiilor H.G. 1.295/1990, modificată şi completată prin O. G. nr. 10/1993, ale prevederilor art. 9 alin. 2 din Legea nr. 106/1995, cu raportare la dispoziţiile art. 114 Cod proc. civilă, acţiunea promovată urmează a fi anulată, ca insuficient timbrată.
Notă: La data soluţionării litigiului era în vigoare Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Faţă de prevederile art. 246 Cod procedură civilă, reclamantul poate oricând să renunţe la judecată, ca expresie a principiului disponibilităţii -iar instanţa constată acest fapt prin încheierea dată fără drept de apel.
Dacă renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanţa, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli, iar când părţile au intrat în dezbaterea fondului, renunţarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părţi.
In speţă, soluţia de anulare este corectă, faţă de împrejurarea că renunţarea la judecată nu este valabilă, câtă vreme apărătorul reclamantei nu a fost împuternicit, prin procură specială, conform art. 69 Cod procedură civilă.
