Codul fiscal, art. 145 alin. (2) lit. a)
Achiziţionarea de bunuri încorporate în imobilizarea în curs de execuţie nu sunt realizate în folosul operaţiunilor taxabile dacă societatea comercială nu este proprietara construcţiei.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia administrativ şi fiscal,
Sentinţa civilă nr. 1605 din 10 noiembrie 2011, R.O.
Prin sentinţa civilă nr. 231 din 10 noiembrie 2010 pronunţată în dosarul nr. 215/108/2010 Tribunalul Arad a respins ca nefondată acţiunea reclamantei societate comercială, împotriva pârâtelor Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad şi Direcţia Finanţelor Publice Arad având ca obiect anularea în parte a Raportului de Inspecţie Fiscală întocmit la data de 09.06.2009, a Deciziei de impunere nr. 316/09.06.2009 emisă de Activitatea de Inspecţie Fiscală din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Judeţului Arad şi a Deciziei nr. 767/11.08.2009 privind soluţionarea contestaţiei formulată de reclamanta societate comercială de către Biroul Soluţionare Contestaţii din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Judeţului Arad pentru suma de 516 lei, reprezentând TVA stabilit suplimentar, 6.463 lei reprezentând TVA dedus eronat şi 30 lei majorări de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 1605 din 10 noiembrie 2011 pronunţată în dosarul nr. 215/108/2010, Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondat recursul reclamantei, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. arătându-se că nu pot fi reţinute în speţă susţinerile recurentei referitoare la caracterul deductibil al sumei de 6.463 lei, TVA aferent costului materialelor de construcţie şi a lucrărilor de construcţii în sumă totală de 40.475 lei, utilizate la edificarea unei construcţii în Arad.
Este adevărat că în speţă denumirea atribuită contractului prin care societatea a convenit să participe la construirea imobilului cu materiale în valoare de 30.000 euro, în schimbul dreptului de a folosi cu titlul gratuit parterul acestuia pe o durată de 10 ani de la finalizarea construcţiei, nu prezintă relevanţă în speţă, convenţia astfel încheiată fiind susceptibilă să producă efecte juridice între părţi, indiferent de calificarea sa juridică. Din acest punct de vedere, se cuvine a fi înlăturate considerentele din hotărârea recurată referitoare la caracterele juridice ale contractului de barter, specific dreptului comercial internaţional, fiind necesar a se analiza doar în ce măsură convenţia astfel încheiată între societate şi administratorul său împreună cu soţia sa, poate justifica deducerea TVA aferent.
Din acest punct de vedere însă prezintă relevanţă doar dispoziţiile art. 145 alin. (2) lit. a) Cod fiscal, care prevăd că sunt deductibile fiscal doar acele sume achitate cu titlu de TVA în folosul operaţiunilor taxabile ale debitorului fiscal.
Or, astfel cum corect s-a reţinut în raportul de inspecţie fiscală ce a stat la baza emiterii deciziei de impunere atacată şi în decizia de soluţionare a contestaţiei administrative, achiziţiile de bunuri incorporate în imobilizarea în curs de execuţie nu pot fi considerate a fi fost realizate în folosul operaţiunilor taxabile ale reclamantei, având în vedere obiectul său principal de activitate – transporturi rutiere de mărfuri, cod CAEN 6024, împrejurarea că până la acest moment societatea nu şi-a schimbat sediul stabilit iniţial şi faptul că ai construcţiei sunt administratorul societăţii şi soţia sa, aceştia fiind şi beneficiari ai cheltuielilor astfel efectuate.
Cât priveşte convenţia în baza căreia s-a stabilit dreptul societăţii de a folosi pe viitor o parte din clădirea realizată, instanţa constată că aceasta nu relevă utilizarea materialelor de construcţie în scopul realizării operaţiunilor taxabile ale societăţii, scutirea s-a de cheltuieli viitoare, constând în chirii aferente acestui spaţiu nefiind efect al utilizării acestor materiale la construcţia imobilului, ci al acordului exprimat de proprietar de a transfera cu titlu gratuit folosinţa parterului, printr-un contract de comodat (inclus în convenţia eronat denumită „barter”, având natură juridică mixtă, generată de obligaţiile reciproce asumate de părţi).
Instanţa concluzionează că în mod corect organul fiscal a apreciat în speţă că nu este deductibilă fiscal TVA aferentă cheltuielilor astfel angajate, actele administrative fiscale atacate în speţă, fiind legale şi temeinice.
Pagina 1 din 2
