Curtea reţine că este lipsită de relevanţă în speţă natura răspunderii civile a celor două pârâte faţă de consumatorul reclamant raportat la taxele de timbru de care evident este exonerată, calitatea reclamantului fiind aceeaşi faţă de ambele pârâte, şi anume consumator.
în atare situaţie, în mod greşit instanţa de fond a aplicat diferenţiat legea taxelor de timbru în raport de răspunderea civilă a pârâtelor când în realitate trebuia corect aplicată, în funcţie de calitatea de consumator a reclamantului, calitate pe care acesta o are faţă de ambele pârâte.
(Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, decizia nr. 1900 din 5 decembrie 2003)
CURTEA,
Prin sentinţa comercială nr. 2709/28.02.2003 s-a admis excepţia de netimbrare a acţiunii şi s-a anulat ca netimbrată cererea formulată de reclamantul
S.F.L. cu domiciliul în Bucureşti, împotriva pârâtelor SC “W.O.” SRL cu sediul în Câmpina, judeţul Prahova şi SC “S.V.P.” SRL cu sediul în comuna Baloteşti, judeţul Ilfov.
în motivarea acestei sentinţe s-a reţinut că prin acţiunea sa reclamanta a cerut obligarea celor două pârâte în solidar, la plata sumei de 6.000.000.000 lei contravaloare prejudiciu provocat în urma aprinderii a două lămpi care au distrus parte din imobilul iluminat cu aceste aparate şi 2.000.000.000 lei daune morale, acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 998-999 C. civ. şi O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorului modificată prin Legea nr. 178/1998 şi O.G. nr. 48/1998.
Că toate excepţiile invocate de pârâţi în cursul soluţionării cauzei au fost respinse.
Că prin precizările din 01.11.2002 reclamantul a răspuns excepţiei inadmisibilităţii acţiunii formulate de cei doi pârâţi, precizând astfel că izvorul pretenţiilor sale îl formează răspunderea civilă contractuală faţă de SC “W.O.” SRL şi răspunderea civilă delictuală faţă de SC “S.V.P.” SRL, astfel că acţiunea sa sub acest aspect este perfect admisibilă.
Prin încheierea de şedinţă din 01.11.2002 instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantei faţă de precizările aduse acţiunii.
A pus însă în vedere reclamantei excepţia netimbrării acţiunii conform Legii nr. 146/1997 motivând că, întrucât acţiunea are temeiuri juridice diferite pentru fiecare pârât, pretenţiile formulate faţă de pârâtul SC “S.V.P.” SRL se supun timbrajului prevăzut de Legea nr. 146/1997 şi în consecinţă, reclamantul va timbra acţiunea cu suma de
104.645.000 lei aşa cum i s-a pus în vedere prin încheierea din 01.11.2002.
Mai arată instanţa de fond că măsura dispusă prin încheierea din 06.09.2002 de respingere a excepţiei netimbrării din oficiu a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 43 din O.G. nr. 21/1992, dar ulterior faţă de precizările acţiunii, timbnrea acţiunii se impune şi în consecinţă s-a pronunţat sentinţa de mai sus.
împotriva sentinţei comerciale nr. 2709/
28.01.2003 au declarat recurs reclamantul S.F.L. cât şi pârâta SC “W.O.” SRL.
în recursul său întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8,9 şi 5 C. pr. civ., reclamantul consideră sentinţa atacată ca netemeinică şi nelegală, considerând că instanţa a dat o interpretare greşită actului dedus judecăţii, schimbând noţiunea şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, a pronunţat o hotărâre cu încălcarea legii şi în plus pronunţarea hotărârii s-a făcut cu încălcarea formelor de procedură prevăzute de art. 105 alin. 2 C. pr. civ.
în dezvoltarea pe larg a motivelor de recurs recurentul arată în esenţă că, indiferent de divizarea răspunderii civile divizată în mod diferit faţă de cele două pârâte, calitatea sa de consumator se păstrează faţă de amândouă astfel că, interpretarea legii privind protecţia consumatorilor nu poate fi decât în sensul scutirii de plata taxei de timbru. în ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs motivează că citarea făcută pentru termenul din 28.02.2003 este lovită de nulitate dacă se au în vedere dispoziţiile exprese ale art. 100/1 coroborate cu art. 88 pct. 5/1 C. pr. civ. care au fost încălcate.
Pentru cele arătate cere admiterea recursului, casarea în întregime a hotărârii în sensul scutirii de plata taxei de timbru şi trimiterea spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
în motivarea recursului său SC “W.O.” SRL consideră neîntemeiată sentinţa pronunţată de instanţa de fond care trebuia să se pronunţe şi sub aspectul cererii sale privind chetuielile de judecată în sumă de 40.319.737 lei ce au fost efectuate efectiv cu soluţionarea litigiului şi care în mod nejustificat nu i-au fost acordate. Depune dovezi în acest sens.
îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 296 C. pr. civ.
Cere şi admiterea recursului în sensul acordării către societatea sa a cheltuielilor de judecată.
La dosarul cauzei toate părţile au depus întâmpinare cerând reciproc respingerea recursului părţilor adverse.
Reclamantul-recurent depune în termenul de pronunţare şi concluzii scrise în care cere motivat
admiterea recursului şi casarea cu trimitere spre rejudecare a sentinţei recurate.
Recursurile sunt fondate.
Faţă de cele de mai sus şi având în vedere actele depuse la dosarul cauzei, Curtea constată şi reţine următoarele:
Este neîndoielnic faptul că reclamantul S.F.L. are faţă de cele două societăţi pârâte calitatea de consumator, calitate ce se păstrează indiferent de natura răspunderii ce revine fiecărei pârâte în raport cu consumatorul în cauză.
Legea protecţiei consumatorului în materie de taxă de timbru nu face nici o distincţie privind raporturile juridice şi respectiv natura răspunderii civile ca temei al pretenţiilor reclamantului.
Important este faptul că potrivit art. 43 din O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor modificată prin Legea nr. 178/1998 şi O.G. nr. 58/ 2000 se prevede în mod expres că: “Acţiunile în justiţie îndreptate de către asociaţiile pentru protecţia consumatorilor… îndreptate împotriva agenţilor economici care au prejudiciat drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor sunt scutite de taxa de timbru”.
Că aceste dispoziţii ale legii speciale privind protecţia consumatorilor coroborate cu dispoziţiile art. 15 lit. j din Legea nr. 146/1997 privind plata taxelor de timbru precum şi de art. 20 lit. j din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 146/1997 au acelaşi scop şi anume “sunt scutite de taxa judiciară de timbru potrivit legii, acţiunile şi cererile inclusiv cele pentru exercitarea căii de atac referitoare la: protecţia consumatorilor, atunci când persoanele fizice, asociaţiile pentru protecţia consumatorilor au calitate de reclamant împotriva agenţilor economici care au prejudiciat drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor”.
Că faţă de dispoziţiile exprese ale legilor speciale privind protecţia reală a consumatorilor, protecţie ce priveşte inciusiv plata taxelor de timbru al cărei scop este tocmai acela de a înlesni calea spre justiţie a celor păgubiţi din cauza unor produse sau prestaţii necorespunzătoare calitativ. Curtea reţine că este lipsită de relevanţă în speţă natura răspunderii civile a celor două pârâte faţă de consumatorul reclamant raportat la taxele de timbru de care evident este exonerată, calitatea reclamantului fiind aceeaşi faţă de ambele pârâte, şi anume consumator.
