In motivarea cererii, reclamantul arata ca la data de 02.06.2010 a achizitionat autoturismul mai sus mentionat, pe care l-a introdus in tara in vederea inmatricularii acestuia. In acest sens a initiat demersurile legale, iar paratul i-a comunicat ca trebuie sa plateasca o taxa de poluare pentru autoturism in valoare de 27512 lei.
Sustine reclamantul ca aceasta taxa contravine normelor europene, este discriminatorie si ilegala din urmatoarele considerente: dispozitiile OUG nr 50/2008, precum si ale OUG nr 7/2009 sunt contrare art 90 din Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene, intrucat este destinata sa diminueaze introducerea in Romania a unor autoturisme second-hand, déja inmatriculate intr-un alt stat membru UE. Dupa aderarea Romaniei la UE acest lucru nu e admisibil, atata timp cat norma fiscala nationala diminueaza sau este susceptibila de a diminua achizitia acestor produse, influentand alegerea consumatorilor; obligarea la plata taxei de poluare este discriminatorie in raport cu autovehiculele care au fost introduce in tara inaintea datei de 01.06.2008.
In sustinerea actiunii reclamantul a depus la dosar inscrisuri.
Paratul a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii fata de neindeplinirea procedurii prealabile a actului administrativ ce se cere a fi executat, cat si exceptia inadmisibilitatii actiunii raportata la antiteza dintre sustinerile pe care se fundamenteaza motivarea actiunii, din care ar rezulta nelegalitatea unor prevederi din Ordonanta nr 50/2008 si obiectul actiunii, acela de inmatriculare a unui autovehicul fara plata taxei de poluare, promovata pe calea obligatiei “de a face”.
Sustine paratul ca intre documentele pe care reclamantul trebuie sa le prezinte pentru inmatricularea autovehiculului se gaseste si dovada achitarii taxei de care solicita a fi scutit. Aceasta taxa se calculeaza si se plateste la Trezoreria Statului. Astfel, scutirea de plata taxei trebuie solutionata in contradictoriu cu autoritatea fiscala competenta si numai apoi s-ar putea dispune obligarea paratuluiu la indeplinirea actului administrativ al inmatricularii autovehiculului fara plata taxei de care eventual ar fi fost scutit.
Inmatricularea autovehiculelor presupune indeplinirea unui act administrativ, respectiv a acelui act unilateral cu caracter individual emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea executarii legii care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice. In acest context, era necesar ca reclamantul sa indeplineasca procedura prealabila fata de actul administrativ al inmatricularii si numai in situatia unui refuz nejustificat din partea autoritatii competent ar fi putut sesiza instanta de judecata compententa pentru obligarea acesteia la indeplinirea respectivului act. Or, in cauza nu s-a produs o asemenea dovada.
Sustine paratul ca reclamantul isi fundamenteaza toate sustinerile pe nelegalitatea prevederilor OG nr 50/2008, promovand o actiune, fara a fi insotita de exceptia de neconstitutionalitate care deriva din criticile formulate.
Se mai arata ca taxa de poluare nu reprezinta un impozit al carui cuantum sa poata fi comparat cu cel al unui impozit similar care se plateste in alt stat membru al Uniunii Europene, pentru ca textul legal invocat(art 90 din Tratat) sa fie aplicabil si nici nu s-a produs de catre reclamant vreo dovada in acest sens.
Pe fondul cauzei se invedereaza ca eventualul refuz de inmatriculare a autovehiculului din partea serviciului de specialitate din cadrul institutiei prefectului nu reprezinta un refuz nejustificat, caci se bazeaza pe existenta actelor normative in materie care reglementeaza inmatricularea autovehiculelor. Prin admiterea actiunii s-ar dispune unei autoritati publice sa incalce prevederile unor acte normative, respectiv sa inmatriculeze un autoturism in afara cadrului legal, in conditiile in care, in esenta, atributia Institutiei prefectului este de a verifica respectarea legalitatii in unitatile administrative-teritoriale din jurisdictia sa.
In situatia in care pe temeiurile actului normativ instanta de judecata apreciaza ca nelegala sau neconstitutionala taxa de poluare este necesar sa se pronunte asupra nelegalitatii sau neconstitutionalitatii actului normativ sau a dispozitiilor din acesta si nu ca exceptie pentru o persoana fizica si satisfacerea unui interes privat sub motivatia tipului actiunii cu care a fost investita.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele:
Potrivit art. 28 din Tratatul UE versiunea consolidată, Uniunea este alcătuită dintr-o uniune vamală care reglementează ansamblul schimburilor de mărfuri şi care implică interzicerea, între statele membre, a taxelor vamale la import şi la export şi a oricăror taxe cu efect echivalent, precum şi adoptarea unui tarif vamal comun în relaţiile cu ţări terţe, iar în conformitate cu art. 30 şi 31 din Tratat, între statele membre sunt interzise taxele vamale la import şi la export sau taxele cu efect echivalent, această interdicţie se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare şi nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producţie.
Instanta coroboreaza aceste prevederi cu dispozi?iile art. 110 (exarticolul 90 par.1) din Tratatul Uniunii Europene, versiunea consolidată, care precizează în mod expres că nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare, rostul acestei reglementări, se arată în hotărâre, este de a interzice a fiscală între produsele importate şi cele similare autohtone, în România nu se percepe nici un fel de taxă de poluare pentru autoturismele deja înmatriculate aici.
În ceea ce priveşte României, de la 1 ian 2007, România este stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art. 148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru şi-a asumat obligaţia de a respecta dispoziţiile din tratatele originare ale Comunităţii, dinainte de aderare.
Potrivit OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) şi N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în S. privind omologarea de tip şi eliberarea cărţii de identitate a vehiculelor rutiere, precum şi omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 211/2003 (art. 3).
Obligaţia de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit. a), fără ca textul să facă distincţia nici între autoturismele produse în România şi cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi şi cele second-hand şi cum OUG a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14 alin 1), rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu şi pentru cele aflate deja în circulaţie înmatriculate în ţară, taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin 1).
Articolul 148 alin. 2 din Constituţia României instituie principiul priorităţii dreptului comunitar în faţa celui naţional, astfel că în cauză sunt direct aplicabile dispoziţiile art. 110 (fost art.90 alin.1) din Tratatul Comunităţilor Europene.
Judecătorul naţional are obligaţia să aplice dispoziţiile dreptului comunitar şi să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, această obligaţie rezultând şi din dispoziţiile constituţionale (art.148 alin.4) şi din dispoziţiile art.220 din TratatulC.E., sistemul de taxare nu trebuie să fie discriminatoriu, pentru autovehiculele second hand de pe teritoriul României înmatriculate deja nepercepându-se această taxă, ca pentru autovehiculele second hand înmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar membru al U.E.
Fiind adoptată cu ignorarea dispoziţiilor Tratatului C.E., această taxă specială reprezintă o plată nedatorată, dispoziţiile care o reglementează fiind contrare legislaţiei comunitare, legislaţie pe care judecătorul naţional trebuie să o aplice fără a solicita sau aştepta eliminarea prealabilă a acestora pe calea legislativă sau prin orice alt procedeu constituţional.
In acest context se impune a fi analizata exceptia inadmisibilitatii actiunii, invocata atat cu privire la pretinsa neindeplinire a procedurii prealabile, cat si sub aspectul nelegalitatii OUG nr 50/2008, fapt ce ar fi impus invocarea exceptiei de neconstitutionalitate.
In ce priveste exceptia indeplinirea procedurii prealabile sesizarii instantei, textul art. 109 al. 2 Cod procedură civilă stabileşte că, în cazurile prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dovada acesteia urmând a se anexa la cererea de chemare în judecată.
Se reglementează astfel un fine de neprimire a acţiunii pentru care legiuitorul a prevăzut obligaţia realizării procedurii prealabile, în măsura în care o astfel de cerinţă nu este îndeplinită.
Prin exceptie, conform art 7 alin 5 din L nr 554/2004, in cazul cererilor persoanelor vatamate prin ordonante sau dispozitii din ordonante, precum si in cazurile prevazute la art 2 alin 2 si la art 4 nu este obligatorie plangerea prealabila.
Se retine ca reclamantul s-a adresat paratei cu cerere privind inmatricularea autovehiculului mentionat mai sus, fara plata taxei de poluare, cererea fiind inregistrata cu nr.50374/24.06.2010.
Prin adresa nr 50374/28.06.2010 paratul comunica reclamantului ca, potrivit dispozitiilor OMAI 1501/2005 si OUG nr 50/2008, este necesar sa se faca si dovada de plata a taxei speciale, respectiv taxa de poluare oinstituita de OUG nr 50/2008.
Cererea formulata de reclamant la autoritatea administrativa nu privea o simpla comunicare de informatii, ci o solicitare de emitere a unui act administrativ in conditiile aratate.
In consecinta, instanta constata ca adresa paratului nr 50374/28.06.2010 reprezinta vointa acestui de a nu rezolva cererea reclamantului, situatie de fapt ce atrage incadrarea in art 2 alin 2 raportat la art 2 alin 1 lit i. din L nr 554/2004.
Nu poate fi retinuta sustinerea paratului in sensul ca refuzul dat reclamantului ar fi fost justificat, fiind intemeiat pe existenta unor prevederi legale, caci in fapt cererea formulata de catre reclamant nu a fost solutionata, prin respingere explicita, lipsind deci vointa neechivoca a autoritatii administrative de a emite un act administrativ prin care sa raspunda in concret cererii formulate.
In ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii motivata pe imprejurarea ca se solicita constatarea nelegalitatii OUG nr 50/2008, caz in care numai Curtea Constitutionala poate decide, este de mentionat ca nu este de competenţa să analizeze conformitatea unei dispoziţii de drept naţional cu textul Tratatului de instituire a Comunităţii Europene (Tratatul CE) prin prisma art. 148 din Constituţie. O atare competenţă, şi anume aceea de a stabili dacă există o contrarietate între legea naţională şi Tratatul CE, aparţine instanţei de judecată, care, pentru a ajunge la o concluzie corectă şi legală, din oficiu sau la cererea părţii, poate formula o întrebare preliminară în sensul art. 234 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene la Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene. În situaţia în care Curtea Constituţională s-ar considera competentă să se pronunţe asupra conformităţii legislaţiei naţionale cu cea europeană, s-ar ajunge la un posibil conflict de jurisdicţii între cele două instanţe, ceea ce, la acest nivel, este inadmisibil( in acest sens fiind jurisprudenta Curtii Constitutionale)
Pe fondul cauzei, analizând dispoziţiile OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot in România, dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în ţară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, cumpărătorii fiind orientaţi din punct de vedere fiscal să achiziţioneze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 110 (fost art 90 paragraf 1) din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România şi, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România, or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte ţări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală naţională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar şi potenţial, consumul produselor importate, influenţând astfel alegerea consumatorilor.
Fata de considerentele aratate, tribunalul va respinge exceptia inadmisibilitatii actiunii sub ambele aspecte invocate de parat si va admite actiunea, astfel cum a fost formulata.
