Curtea Supremă de Justiţie (C.S.J.), Secţia de administrativ, decizia nr. 731 din 23 martie 1998
Chiar dacă prin Hotărârea Guvernului nr. 269/1994 s-a prevăzut că persoanele care îşi stabilesc domiciliul în România pot introduce în ţară, fără plata taxelor vamale, bunurile prezentate la vămuire, trebuie ţinut cont că această hotărâre se poate interpreta numai în sensul dispoziţiilor Codului vamal care permite introducerea în ţară, fară plata taxelor vamale, numai a bunurilor de uz personal, familial sau gospodăresc.
Codul vamal a fost adoptat prin Legea nr. 30/1994 şi era în vigoare la data introducerii bunurilor în ţară, astfel că prevederile acestui act normativ aveau prioritate faţă de Hotărârea Guvernului prin care, de altfel, nu s-a urmărit permiterea scutirii de taxe vamale la toate bunurile ce se aduc în ţară de persoanele ce se repatriază, indiferent de felul şi destinaţia lor.
In caz contrar ar însemna că astfel de persoane pot aduce în ţară, cu scutire de taxe vamale, bunuri în cantităţi şi de dimensiuni mari, cum ar fi avioane, vapoare şi altele asemănătoare, ceea ce nu se poate concepe că a fost în intenţia emitentului hotărârii.
Prin Hotărârea Guvernului nr. 269/1994 s-a urmărit, indiscutabil, sprijinirea persoanelor care îşi stabilesc domiciliul în România, în special a
cetăţenilor români domiciliaţi în străinătate care doresc să se repatrieze, prin acordarea unor facilităţi vamale, dar aceasta numai în limitele generale legale.
Este irelevant pentru corecta soluţionare a cauzei faptul că soţul recurentei este şofer şi mecanic auto, deoarece bunurile în discuţie exced celor de uz personal, familial, sau gospodăresc pentru a putea fi scutite de taxe vamale.
Ca atare, se va respinge recursul ca nefondat.
