Art. 105 din Regulamentul vamal permite acordarea regimului de import vamal şi prelungirea acestuia până la 2 ani.
Secţia de Administrativ, decizia nr. 1233 din 25 mai 1998.
Reclamanta S.C. “UZINSIDER” SA Bucureşti a chemat în judecată Direcţia Generală a Vămilor solicitând ca instanţa să dispună anularea adresei pârâtei către reclamanta nr. 02346 din 20 noiembrie 1995, recunoaşterea regimului juridic aplicat importului de vopsea, grund şi diluanţi intraţi în România în perioada 11 iulie -16 august 1995 şi suspendarea executărilor luate de organele vamale.
în motivarea acţiunii se arată că, în calitate de comisionară, reclamanta a încheiat cu o firma germană un contract de export pentru livrarea către aceasta de furnitură complexă pentru oţelărie ce trebuia executată de Române, cu livrarea de către firma germană a unui import de completare compus din vopsea, grund şi diluanţi.
Se mai arată că importul de completare a intrat în ţara noastră în perioada 11 iulie – 16 august 1995, încadrându-se în regimul de import temporar cu termen iniţial de realizare a exportului până la 15 octombrie 1995 şi pentru care reclamanta a prezentat scrisori de garanţie bancară cu valabilitatea până la 30 octombrie 1995, prelungite apoi până la 30 decembrie 1995.
Reclamanta menţionează că la 18 octombrie 1995 a solicitat prelungirea operaţiunii de import până la 31 decembrie 1995, deoarece furnizorii mărfii ce trebuia exportată nu au realizat decât o parte din echipamente, însă la 20 octombrie 1995 Vama Brăila a întocmit actele constatatoare nr. 11-19, procesul-verbal nr. 5053 şi procesul-verbal de contravenţie nr. 88/B prin care a fost obligată la plata sumei de 29.028.516 lei, suma ce a fost reţinută.
De asemenea, susţine că pârâta a încălcat prevederile regulamentului vamal prin transformarea abuzivă a operaţiunii de import temporar într-o operaţiune definitivă.
Acţiunea a fost respinsă că nefondată prin sentinţa civilă nr. 980 din 22 octombrie 1996 pronunţată de Curtea da Apel Bucureşti – secţia de contencios administrativ.
Instanţa reţine că reclamanta avea termen limită la 15 octombrie 1995 pentru introducerea în ţară a vopselei, grundului şi diluanţilor, însă acest termen a fost depăşit iar reclamanta a solicitat ulterior datei de 15 octombrie 1995 prelungirea operaţiunii de import, situaţie în care organele vamale au făcut aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/1993 privitoare la încasarea din oficiu a taxelor vamale aferente mărfii, majorărilor de întârziere şi plata unor amenzi.
împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta.
Aceasta consideră că hotărârea este nelegală şi netemeinică, deoarece nu s-a avut în vedere că organele vamale au încălcat prevederile art. 99, 100 şi 105 din Regulamentul vamal, în baza cărora termenul importul temporar poate fi prelungit până la 2 ani, în raport de scopul şi natura activităţii pentru care se solicită prelungirea, că nu se prevede un termen de decădere a acordării prelungirii operaţiunii de import temporar şi că nu existau împrejurări care să facă imposibilă efectuarea reexportului.
Arată că pentru neefectuarea operaţiunii de reexport şi pentru nesolicitarea prelungirii acesteia până la 15 octombrie 1995, art. 246 lit. d din Regulamentul vamal prevede aplicarea de sancţiuni contravenţionale, pe care le-a primit şi pe care nu le contestă.
Recursul este fondat.
Recurenta a făcut un import de vopsea, grund şi diluanţi necesari în procesul de derulare a unui contract de export în valoare de 4.300.000 DM, ea având calitatea de comisionar, efectuând importul în perioada 11 iulie -16 august 1995, perioada în care se încadra în categoria import temporar.
Pentru acest import, recurenta a prezentat scrisori de garanţie bancară cu valabilitate 30 octombrie 1995 şi prelungite apoi până la 30 decembrie 1995.
Ea nu a efectuat întreaga operaţiune până la 15 octombrie 1995 din cauza furnizorilor de echipamente care au realizat numai parţial furnitura, operaţiunea fiind definitivă numai în zilele următoare iar marfa a fost încărcată în vapor pentru beneficiarul extern în perioada 18-26 octombrie 1995.
Recurenta are în culpă nesolicitarea anterior datei de 15 octombrie 1995 a prelungirii importului temporar, dar trebuie avut în vedere că cererea a formulat-o la câteva zile după expirarea termenului şi în timpul în care activitatea de derularea a contractului încheiat cu furnizorii interni era spre lichidare iar recurenta avea depuse scrisori de garanţie bancară cu valabilitate până la 30 octombrie 1995 şi care au fost apoi prelungite până la 30 decembrie 1995.
Trebuie ţinut cont şi de finalitatea activităţii desfăşurate de recurenta, aceasta contribuind la exportarea unei furnituri complexe de oţelărie în valoare de 4.300.000 DM în care se includeau şi vopseaua, grundul şi diluanţii, produse primite în mod gratuit de la beneficiarul extern şi care s-au încorporat în masa exportată.
Regulamentul vamal, în art. 105 permite acordarea regimului de import temporar şi prelungirea acestuia până la 2 ani, recurenta încadrându-se în acest termen.
Pentru considerentele arătate mai sus, se va admite recursul, sentinţa va fi casată şi în fond va fi admisă acţiunea formulată de reclamant S.C. “UZINSIDER” SA Bucureşti, vor fi anulate actul nr. 02346/1995 emis de Direcţia Generală a Vămilor şi actele de constatare nr. 11-19 şi 50-53 ale Vămii Brăila iar reclamanta va fi exonerată de plata sumei de 29.028.516 lei stabilită în sarcina acesteia de organele vamale.
