Pentru a se putea dispune în sensul unei compensări, trebuie să fie întrunite cerinţele art. 23 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, respectiv să existe un teren din intravilan “ce a fost atribuit de cooperative, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptăţite, pentru construcţie de locuinţe şi anexe gospodăreşti”.
Revendicarea sau reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren nu se pot face pe calea contenciosului administrativ.
(Secţia de administrativ, sentinţa nr. 626/1994)
Prin acţiunea înregistrată la data de 21.09.1994, G.D. a solicitat, în contradictoriu cu Primăria Eforie Sud, judeţul Constanţa, să se stabilească prin compensare dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 300 m.p., în intravilanul oraşului Eforie Sud.
în motivarea cererii, petentul arată că are un drept de proprietate asupra unui teren intravilan în suprafaţă de 300 m.p., formând lotul 78, teren pentru care a achitat impozitele până în anul 1961.
Petentul mai precizează că acest teren a fost dat ca dotă soţiei sale N.T., prin actul dotai autentificat de Tribunalul Constanţa sub nr. 5.551 din 25.11.1938, transcris de acelaşi tribunal sub nr. 9.308/1937.
Se mai precizează că în termen legal a cerut reconstituirea dreptului de proprietate la Comisia pentru aplicarea Legii fondului funciar de pe lângă Primăria oraşului Eforie Sud, care, prin adresa nr. 151/19.01.1994, i-a recomandat să se adreseze instanţei de contencios administrativ.
La dosarul cauzei, reclamantul a depus copie de pe adresa nr. 151/19.01.1994, eliberată de Consiliul Local al oraşului Eforie Sud, ce comunică reclamantului că până la data înaintării adresei nu s-a reglementat printr-un act normativ dreptul de a compensa cu o suprafaţă echivalentă terenurile ocupate de construcţii sau care fac parte din domeniul public.
De asemenea, s-a depus copie de pe actul dotai invocat prin acţiune, planul de situaţie al terenului intravilan lot nr. 78, întocmit de “PROIECT” – S.A. Constanţa.
Din adresa “PROIECT” – S.A. nr. 5.141/7.09.1994, rezultă că terenul solicitat este afectat în întregime de construcţia restaurantului “Splendid”, iar prin adresa nr. 4.335/6.10.1994, Consiliul Local al oraşului Eforie comunică faptul că terenul în litigiu a fost expropriat prin Decretul nr. 498/1961.
De asemenea, mai rezultă că, în parte, acest teren este ocupat de construcţia restaurantului “Splendid”, executată de către stat şi aflată în administraţia S.C. “C.S.”-S.A., motiv pentru care cererea formulată de reclamant a fost respinsă.
Din analiza probelor cauzei, tribunalul reţine următoarele:
La data de 29.11.1937, soţii N. au constituit pentru fiica lor, T.A.N., o dotă privind terenul ce constituie obiectul cauzei de faţă.
Reclamantul susţine că TA.N. este soţia sa, fără nici o dovadă în acest sens.
Fără a invoca o din partea soţiei, reclamantul a formulat această acţiune.
Trecând peste viciile de probă privind calitatea procesuală activă, întrucât partea adversă nu contestă calitatea reclamantului, sunt de reţinut pe fondul cauzei, următoarele:
Terenul în litigiu, aşa cum rezultă din documentaţia aflată la dosar -situaţie necontestată de părţi – şi pentru care se cere aplicarea art. 23 din Legea nr. 18/1991, a fost expropriat în anul 1961 şi pe acesta s-a construit un restaurant, construcţie ce există şi în prezent.
Această situaţie de fapt este relevantă sub aspectul reţinerii nea-plicării în cauză a art. 23 din Legea nr. 18/1991, potrivit căruia: “terenurile din intravilan care au fost atribuite de cooperative, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptăţite, pentru construcţie de locuinţe, anexe gospodăreşti, rămân şi se înscriu în proprietatea actualilor deţinători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate, indiferent în ce mod, de la foştii proprietari.
Foştii vor fi compensaţi cu o suprafaţă de teren echivalentă, în intravilan, sau, în lipsă, cu teren extravilan, în imediata vecinătate”.
Rezultă că pentru a se putea dispune în sensul unei compensări, trebuie ca instanţa de judecată să se afle în situaţia prevăzută de alin. 1 din art. 23 din Legea nr. 18/1991, respectiv să fie în prezenţa unui teren din intravilan “ce a fost atribuit de cooperative, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptăţite, pentru construcţie de locuinţe şi anexe gospodăreşti”.
Deci, această protecţie juridică se referă la terenuri cu un anumit regim juridic, expres prevăzut de art. 23 din lege.
Fiind vorba de o dispoziţie expresă de lege, nesusceptibilă de interpretare, invocarea art. 23 din Legea nr. 18/1991 este total neîntemeiată.
Aşa cum rezultă din dosar, terenul a fost expropriat în anul 1961 şi pe el s-a construit un restaurant.
Acţiunea în revendicare, sau, eventual, reconstituirea dreptului de proprietate nu se pot face potrivit Legii nr. 29/1990, pe calea contenciosului administrativ.
Ca atare, acţiunea urmează a fi respinsă, nefiind în prezenţa unui abuz administrativ, prin încălcarea dreptului recunoscut de lege reclamantului.
