Punerea în posesie se face numai pentru situaţiile când reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate au avut loc în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 18/1991.
Punerea în posesie se face numai pentru situaţiile când reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate au avut loc în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 18/1991.
(Secţia de administrativ, sentinţa nr. 631/1994)
Prin cererea înregistrată la acest tribunal sub nr. 281/1994, reclamantul L.V. cheamă în judecată Comisia Locală de Fond Funciar de pe lângă Consiliul Local al oraşului Buftea, S.A.l. pentru a fi obligată să-1 pună în posesie asupra suprafeţei de teren de 3.600 m.p., intravilan, conform adeverinţei de proprietate nr. 217/3.02.1992.
în motivarea acţiunii, se arată că prin adeverinţa nr. 217/1992 i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa totală de 0,36 ha teren intravilan, ce reprezintă curtea şi grădina casei sale din str. Crişan, Buftea, S.A.I., iar pârâta refuză să-I pună în posesie.
Din probele administrate în cauză, tribunalul reţine următoarele:
Reclamantul face dovada reclamaţiei administrative prealabile prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990 cu cererea înregistrată sub nr. 3.463/18.08.1993, prin care a solicitat punerea sa în posesie, dar nu a primit un răspuns favorabil.
Prin adresa nr. 281/10.05.1994, pârâta Comisia Locală Fond Funciar din oraşul Buftea comunică faptul că L.V. şi soţia sa L.F. au cumpărat, cu contractul de vânzare-cumpărare nr. 1.017/11.11.1971 (încheiat de Notariatul de Stat S.A.I.), suprafaţă de 800 m.p. teren şi construcţie de la I.T. şi I.L. (socrii lui L.V. şi, respectiv, părinţii lui L.F.).
Imobilul compus din casă şi teren în suprafaţă de 800 m.p. se află în oraşul Buftea, str. Crişana, S.A.I..
După afişarea anexelor, conform Legii nr. 18/1991, soţii L. au depus contestaţie, înregistrată cu nr. 1/21.10.1994, motivând că sunt pe suprafaţa de 3.600 m.p. teren intravilan, în baza contractului de vânzare-cumpărare menţionat.
Comisia municipală de fond funciar le-a admis contestaţia şi le-a validat dreptul pentru suprafaţa de 3.600 m.p., fiind trecuţi Ia anexa 2 b, poziţia 142.
Apoi, Comisia locală de fond funciar din oraşul Buftea, cu ocazia întocmirii proceselor-verbale de punere în posesie a constatat că diferenţa de teren de 800 m.p., cumpărată de reclamanţi până la 3.600 m.p., este revendicată şi de moştenitorii vânzătorului I.T., pentru care, Ia 19.05.1992, le-a emis procesul-verbal de punere în posesie.
Comisia locală de fond funciar, cu adresa nr. 2.072 din 10.05.1994, a înaintat punctul său de vedere Comisiei de fond funciar constituită la nivelul Prefecturii Municipiului Bucureşti şi S.A.I., în sensul că soţii L. au cumpărat în 1971 numai 800 m.p. teren.
La dosar s-a depus contractul de vânzare-cumpărare autentificat la Notariatul S.A.I. cu nr. 1.017/11.11.1971, din care rezultă că reclamantul şi soţia sa au cumpărat 800 m.p. teren.
Deci, situaţia lor nu se încadrează în prevederile Legii nr. 18/1991, întrucât sunt proprietarii suprafeţei cumpărate.
Ei nu au situaţia prevăzută de art. 35 din Legea nr. 18/1991, deoarece au cumpărat înainte de apariţia Legii nr. 58/1974.
Reclamantul nu poate pretinde în baza acestui contract de vânzare-cumpărare o suprafaţă de teren mai mare.
Faptul că i s-a eliberat reclamantului adeverinţă de proprietate (în urma soluţionării contestaţiei de către Comisia de fond funciar de pe lângă Prefectura Municipiului Bucureşti şi S.A.I.) nu poate fi reţinută de către instanţă în sensul că ar avea dreptul la 3.600 m.p. pentru a fi pus în posesie.
Tribunalul nu poate consfinţi o ilegalitate (reconstituirea dreptului de proprietate pentru 3.600 m.p., cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 18/1991), prin punerea în posesie.
în mod legal, Comisia de fond funciar din oraşul Buftea nu i-a emis reclamantului proces-verbal de punere în posesie.
Situata reclamantului şi a soţiei sale (de cumpărători, în 1971, deci înainte de apariţia Legii nr. 58/1974), nu le conferă drepturi mai mari, decât exact asupra a ceea ce au cumpărat.
Soţia reclamantului, ca moştenitoare a tatălui ei, alături de alţi succesori, a primit proces-verbal la 19.05.1992, situaţie care nu face obiectul cauzei de faţă şi nu se poate confunda cu situaţia de cumpărător a celor 800 m.p. în 1971.
Prin urmare, instanţa va respinge acţiunea, ca nefondată.
