Potrivit art. 4 din Legea nr. 105/1997 (atunci în vigoare), plângerea împotriva deciziei DGFPCFS trebuia introdusă în termen de 15 zile de la comunicare. Decizia a fost comunicată reclamantei la 04.05.1998, iar plângerea a fost depusă la oficiul poştal la data de 19.05.1998, astfel că termenul prevăzut de lege a fost respectat. Pentru acest motiv, instanţa a anulat decizia autorităţii administrative prin care plângerea a fost respinsă ca tardiv introdusă şi a trimis cauza aceleiaşi autorităţi pentru soluţionare pe fond.
Reclamanta, societate comercială, a solicitat anularea deciziei nr. 875/ 1998 emisă de M.F. prin care s-a respins plângerea reclamantei formulată împotriva dispoziţiei nr. 145/1998 a DGFPCFS, ca tardiv depusă.
în motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că plângerea adresată M.F. a fost formulată în termenul legal, de 15 zile, dispoziţia atacată fiindu-i comunicată la data de 4.05.1998, iar plângerea a fost expediată prin poştă la 19.05.1998.
Reclamanta a mai solicitat anularea dispoziţiei nr. 145/1998 a DGFPCFS, a hotărârii Gărzii Financiare şi a procesului verbal încheiat în 1997 de aceasta.
Prin sentinţa civilă sus-menţionată Curtea de Apel – Secţia Administrativ a admis acţiunea, a dispus anularea deciziei nr. 875/1998 a M.F. şi a trimis cauza aceluiaşi organ pentru a soluţiona pe fond cauza privind plângerea formulată de reclamantă împotriva dispoziţiei nr. 145/1998.
Cu privire la tardivitatea formulării plângerii de către reclamantă împotriva dispoziţiei emisă de DGFPCFS, s-a reţinut că dispoziţia s-a comunicat reclamantei la data de 4.05.1998, iar la data de 19.05.1998 a predat, prin oficiul poştal, plângerea şi în raport cu dispoziţiile art. 101-104 C. pr. civ., plângerea s-a formulat în termenul de 15 zile prevăzut de art. 4 din Legea nr. 105/1997 în vigoare la acea dată.
Cum Ministerul Finanţelor a respins plângerea ca tardiv formulată de reclamantă, şi nu a soluţionat cauza pe fond, s-a anulat decizia nr. 875/ 1998 a M.F. ca nelegală, şi s-a trimis cauza aceluiaşi organ – Ministerul Finanţelor – pentru a soluţiona pe fond plângerea. Reclamanta a solicitat ca instanţa să analizeze pe fond legalitatea deciziei M.F. şi a celorlalte acte subsecvente (dispoziţia emisă de DGFPCFS, hotărârea Gărzii Financiare, procesul verbal de control). Avându-se în vedere însă dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 105/1997 care prevăd că numai decizia emisă de Ministerul Finanţelor investeşte legal Curtea pentru verificarea legalităţii actului administrativ emis în urma cercetări fondului pricinii s-a impus trimiterea cauzei la acelaşi organ administrativ jurisdicţional, pentru a se pronunţa pe fondul cauzei. Mai trebuie precizat că nu s-au avut în vedere susţinerile reclamantei de a soluţiona pe fond pricina, deoarece în aceste condiţii s-ar eluda procedura administrativ jurisdicţională reglementată de Legea nr. 105/ 1997.
Notă: Sentinţa a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 3050/2000 a Curţii Supreme de Justiţie. (Judecator Apostol Filofteia)
(Secţia Contencios Administrativ, sentinţa civilă nr. 1310/1999)
