Legea nr. 85/2006, art. 62 alin. (2), art. 73
Potrivit art. 62 alin. (2), judecătorul-sindic va putea hotărî o majorare a termenelor prevăzute la alin. (1) lit. b), c) şi d), în funcţie de circumstanţele cauzei şi numai pentru motive temeinice.
Posibilitatea majorării termenelor de către judecătorul-sindic nu vizează doar termenul de înregistrare a creanţei, ci toate celelalte termene, referitoare la verificarea creanţelor, întocmirea, afişarea şi comunicarea tabelului preliminar, precum şi la definitivarea tabelului creanţelor. Primind o asemenea cerere, judecătorul-sindic trebuie să analizeze dacă există motive temeinice pentru prelungirea tuturor acestor termene în funcţie de circumstanţele obiective ale
cauzei şi nu în funcţie de împrejurarea că un creditor nu a depus în termen declaraţia de creanţă.
O astfel de prelungire nu poate fi admisă dacă a fost depus la dosarul cauzei tabelul definitiv final, cu propunere de închidere a procedurii.
C.A. Galaţi, dec. com. nr. 851 din 28 noiembrie 2011, nepublicată
Prin contestaţia înregistrată la Tribunalul Galaţi la data de 14 februarie 2011, creditoarea SC U.L.C. IFN SA a solicitat majorarea termenului de depunere a declaraţiei de creanţă cu 15 zile şi înscrierea în tabel a creanţei sale. In drept a invocat dispoziţiile art. 62 alin. (2) din şi art. 73 din Legea nr. 85/2006.
In motivarea contestaţiei, creditoarea a arătat că urmare a deschiderii procedurii insolvenţei la data de 22 noiembrie 2010, lichidatorul judiciar al debitoarei nu a notificat-o individual, motiv pentru care a fost în imposibilitate de a depune declaraţia de creanţă în termenul stabilit prin sentinţa de deschidere a procedurii. Mai arată că a solicitat majorarea termenului de depunere a declaraţiei de creanţă şi admiterea creanţei sale.
Tribunalul Galaţi, prin sentinţa nr. 846 din 14 iunie 2011 a reţinut următoarele: prin sentinţa comercială nr. 506cc din 22 noiembrie 2010 a Tribunalului Galaţi, Secţia comercială, s-a deschis procedura simplificată de asupra debitoarei SC K.P.I. SRL, fiind desemnat lichidator judiciar provizoriu C.I. B.D. Lichidatorul judiciar a notificat deschiderea procedurii insolvenţei în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 10142 din 15 decembrie 2010.
Referitor la contestaţia la tabelul preliminar, judecătorul-sindic a reţinut că este nefondată, cu motivarea că cererea de majorare a termenului de depunere a declaraţiei de creanţă nu poate fi primită pentru motivele arătate de contestatoare. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 62 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, privind legea insolvenţei, „în funcţie de circumstanţele cauzei şi pentru motive temeinice, judecătorul-sindic va putea hotărî o ma-
jorare a termenelor”. In cauză, contestatoarea nu a dovedit existenţa unor motive temeinice care să justifice o astfel de măsură care ar profita tuturor creditorilor, în condiţiile în care lichidatorul judiciar a depus la dosar tabelul definitiv consolidat rectificat al creditoarei, precum şi raportul final. Contestatoarea avea la îndemână şi instituţia repunerii în termen, de care nu a înţeles să uzeze.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs contestatoarea SC U.L.C. I.F.N. SA, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, Secţia comercială, maritimă şi fluvială. Sentinţa recurată a fost criticată sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, pentru următoarele motive: nu s-au dovedit motivele temeinice care să justifice măsura de majorare a termenului
de depunere a declaraţiilor de creanţă. Astfel, prevederile art. 62 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 stipulează în mod expres posibilitatea instanţei de a majora termenul-limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţei, în funcţie de circumstanţele cauzei şi pentru motive temeinice. Mai mult, potrivit art. 76 din Legea nr. 85/2006, sancţiunea decăderii din drepturile prevăzute de alin. (1) nu operează în situaţia în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 7 din lege. Or, lipsa evidenţelor contabile, o evidenţă contabilă incompletă, ce conduc la imposibilitatea notificării individuale a creditorului, nu poate conduce la sanc-ţionarea creditorului. In sensul neopozabilităţii faţă de creditorii cunoscuţi a notificării efectuate doar prin Buletinul procedurilor de insolvenţă şi nu potrivit Codului de procedură civilă, s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin decizia nr. 1137 din 4 decembrie 2007.
Curtea de apel a apreciat că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Aşa cum corect a reţinut judecătorul-sindic prin considerentele sentinţei recurate, potrivit art. 62 alin. (2), judecătorul-sindic va putea hotărî o majorare a termenelor prevăzute la alin. 1 lit. b), c) şi d), în funcţie de circumstanţele cauzei şi numai pentru motive temeinice. Din textul de lege sus-arătat, rezultă că posibilitatea majorării termenelor de către judecătorul-sindic nu vizează doar termenul de înregistrare a creanţei (termen vizat prin conţinutul contestaţiei), ci toate celelalte termene, referitoare la verificarea creanţelor, întocmirea, afişarea şi comunicarea tabelului preliminar, precum şi la definitivarea tabelului creanţelor. In acest context, judecătorul-sindic a analizat dacă există motive temeinice pentru prelungirea tuturor acestor termene în funcţie de circumstanţele cauzei, reţinând în mod corect, pe de o parte, că nu s-a indicat niciun astfel de motiv, iar pe de altă parte, că o astfel de prelungire nu poate fi admisă faţă de depunerea la dosar a tabelului definitiv final cu propunere de închidere a procedurii. De asemenea, în mod corect a reţinut că nu exista pentru contestatoare decât posibilitatea de a cere repunerea în termenul de înregistrare a creanţei în condiţiile art. 103 C. proc. civ. (de care nu a uzat,), iar nu de a cere prelungirea termenelor prevăzute de art. 62 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, procedură care vizează toţi creditorii şi se circumscrie altor circumstanţe ale cauzei. Cât priveşte critica referitoare la greşita aplicare a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), reţine, în primul rând, aşa cum s-a arătat în precedent că posibilitatea prelungirii termenelor de către judecătorul-sindic, conform art. 62 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, vizează şi termenele prevăzute de art. 62 lit. c) şi d), nu doar termenul de înregistrare a creanţei.
în al doilea rând este adevărat că potrivit art. 76 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 decăderea din drepturile prevăzute de acest text de lege, pentru nedepunerea cererii de înregistrare a creanţei în termenul defipt de lege, nu operează în cazul în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea art. 7 din lege. In speţă, notificarea deschiderii procedurii s-a efectuat cu respectarea prevederilor legale. Astfel, potrivit art. 7 alin. (3) teza a Il-a din Legea nr. 85/2006, pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută de art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevăzută de art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin
Buletinul procedurilor de insolvenţă. In speţă, întrucât creditoarea-recuren-tă nu a fost identificată în lista sus-arătată, procedura notificării deschiderii procedurii s-a efectuat prin Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 10142 din 15 decembrie 2010.
