– art. 303 , 306 şi art. 2441 Cod procedură civilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 2441 C.pr. civ. asupra suspendării judecării procesului, instanţa se va pronunţa prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronunţate în recurs. Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.
Potrivit dispoziţiilor art. 2441 C.pr. civ. asupra suspendării judecării procesului, instanţa se va pronunţa prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronunţate în recurs. Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.
Cum recursul poate fi declarat oricând, motivarea acestuia trebuie să se facă în cel mult 15 zile de la data declarării, însă nu mai târziu de primul termen de judecată a recursului.
Cum recursul poate fi declarat oricând, motivarea acestuia trebuie să se facă în cel mult 15 zile de la data declarării, însă nu mai târziu de primul termen de judecată a recursului.
Decizia nr. 131/27 ianuarie 2010 – pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti- Secţia Comercială şi de Administrativ şi Fiscal
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa sub nr. 2425/120/2009 reclamanţii IVC, LCC, TM, CŞ, RI, RP şi ACG au chemat în judecată pârâta Primăria Târgovişte solicitând obligarea acesteia din urmă să-i comunice în scris un răspuns la plângerea ce i-a fost formulată în luna martie 2009 în baza Legii nr.544/2001 şi Legii nr. 554/2004.
Prin încheierea de şedinţă din 12 noiembrie 2009 Tribunalul Dâmboviţa – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ a dispus suspendarea cauzei în baza art. 1551 Cod procedură civilă, până la o nouă stăruinţă a părţii interesate.
Pentru a pronunţa această încheiere instanţa de fond a reţinut că reclamanţii nu s-au conformat dispoziţiilor date la termenul anterior, respectiv 17 septembrie 2009, în sensul de a depune la dosar copia cererii adresate pârâtei Primăria Târgovişte sau numărul de înregistrare al acesteia şi a constatat că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina acestora prin neîndeplinirea obligaţiilor ce le revin.
Împotriva încheierii de şedinţă din 12 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa a declarat recurs reclamantul IVC pe care nu l-a motivat.
La termenul de judecată din data de 27 ianuarie 2010, Curtea din oficiu a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare în termen.
Analizând excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare în termen, prin prisma actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale ce au incidenţă în cauză, Curtea reţine următoarele:
Încheierea de suspendare din 12.11.2009 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa a fost comunicată recurentului – reclamant IVC la data de 23.11.2009 astfel cum rezultă din dovada de primire şi procesul-verbal de predare existent la fila 5 din dosarul de recurs.
Calea de atac împotriva încheierii de suspendare este recursul pe tot parcursul acestei măsuri, astfel cum se menţionează şi în încheiere.
Conform art. 303 alin.1 C.pr.civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Din aceste dispoziţii rezultă că termenul de depunere a motivelor de recurs are întotdeauna aceeaşi durată cu termenul pentru exercitarea recursului. Dacă recursul este motivat separat, motivarea trebuie făcută în acelaşi termen în care poate fi exercitată calea de atac în cauza respectivă.
Recurentul declară calea de atac la data de 25.11.2009, însă în conţinutul cererii de recurs nu se formulează motivele pentru care a fost declarată această cale de atac, menţionându-se că vor fi depuse ulterior. Însă până la primul termen de judecată recurentul nu a înţeles să motiveze calea de atac pe care a declarat-o.
Aşa fiind, potrivit dispoziţiilor art. 3021 lit. c C.pr.civ. , cererea de recurs este nulă dacă nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar potrivit art. 306 C.pr. civ. , recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute în alin.2 (motive de ordine publică).
Termenul de motivare a recursului este un termen legal imperativ, astfel încât sancţiunea nerespectării lui, conform art. 103 C.pr.civ. , este decăderea.
Totuşi, ca efect al decăderii, recursul nu va fi respins ca nemotivat, ci se va aplica sancţiunea specifică pentru această etapă procesuală, constatându-se nulitatea căii de atac .
Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă motive de ordine publică şi nici recurentul nu a invocat, în temeiul art. 3041 şi 312 C.pr.civ., Curtea a admis excepţia şi a constatat nulitatea recursului pentru nemotivare în termen .
