Termenul de 5 ani privind prescripţia dreptului de stabilire a taxelor vamale şi a altor drepturi cuvenite bugetului de stat începe să curgă de la data înregistrării declaraţiei vamale, conform art. 23 din O.G. nr. 26/1993.
Termenul de prescripţie pentru executarea silită a obligaţiilor bugetare începe să curgă de la data emiterii titlului de creanţă, conform art. 97 din O.G. nr. 11/1996.
Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr. 487 din 19 martie 2003
Prin sentinţa civilă nr. 2775 pronunţată la 7 noiembrie 2002, în dosarul nr. 2837/2002, Tribunalul Maramureş a admis contestaţia formulată de Parohia Ortodoxă Română Chechiş, judeţul Maramureş, şi a dispus anularea deciziei nr. 31 din 2 aprilie 2002, emisă de intimata Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş, şi a actului de constatare nr. 195/2001, respectiv a procesului-verbal nr. 196/2001, încheiate de Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Oradea.
în motivarea sentinţei s-a reţinut că la 15 septembrie 1996, Parohia Ortodoxă Română Chechiş a introdus în ţară un autoturism marca „Fiat”, şi nu s-a prezentat la Biroul Vamal pentru a încheia operaţiunea de tranzit vamal, astfel că organele vamale au stabilit prin actul nr. 195 din 28 septembrie 2001 o datorie vamală de 8.024.900 lei, iar prin procesul-verbal nr. 196 din 28 septembrie 2001 majorări aferente în sumă de 33.023.265 lei.
Instanţa de fond a reţinut că importul realizat de reclamantă a avut loc la data când era în vigoare O.G. nr. 26/1993, iar potrivit art. 23 din acest act normativ, termenul de prescripţie a taxelor şi a altor drepturi cuvenite bugetului de stat este de 5 ani şi curge de la data înregistrării declaraţiei vamale de import. Drept consecinţă instanţa a concluzionat că actele de constatare din 28 septembrie 2001 au fost încheiate cu depăşirea termenului de prescripţie menţionat raportat la data introducerii în ţară a autoturismului, respectiv 15 septembrie 1996.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Oradea, solicitând modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii.
Recurenta arată că în mod eronat instanţa de fond a reţinut excepţia prescripţiei dreptului de a constata drepturile vamale întrucât în cauză se pune problema naturii juridice a actului de constatare nr. 195/2001 emis de Vama Borş şi nu a debitului care ar rezulta din declaraţia vamală de tranzit invocată de instanţă. Se susţine că declaraţia vamală în detaliu şi actele de constatare încheiate de autoritatea vamală sunt titluri executorii valide pentru urmărirea şi încasarea drepturilor de import şi export, iar în cauză nu se pune problema prescripţiei dreptului de a cere executarea silită întrucât acest drept curge de la data naşterii dreptului, conform art. 97 din O.G. nr. 11/1996, respectiv de la 28 septembrie 2001.
Raportat la aceste dispoziţii legale, recurenta susţine că nu este prescris dreptul de a cere executarea silită.
Curtea, analizând recursul declarat reţine că acesta este nefondat.
Este în afara oricărei discuţii că sumele datorate cu titlu de taxe vamale, inclusiv TVA pentru importurile realizate, constituie obligaţii bugetare în sensul dispoziţiilor O.G. nr. 11/1996, în prezent abrogată prin O.G. nr. 61/2002.
Declaraţia vamală în detaliu şi actele constatatoare devin titluri executorii numai în măsura în care acestea a fost comunicate părţii interesate, iar aceasta nu le-a contestat. Prin urmare, emiterea actului constatator nu îndreptăţeşte organele vamale să procedeze de îndată la executarea silită. Pentru aceasta se are în vedere că atât dispoziţiile art. 23 din O.G. nr. 11/1996, cât şi dispoziţiile art. 40 din O.G. nr. 61/2002, se referă la titlurile de creanţă care devin executorii numai după expirarea unui termen de 15 zile de la data comunicării somaţiei, act premergător executării silite.
în cauză nu este însă în discuţiei prescripţia dreptului de a cere executarea silită, cum greşit afirmă recurenta, ci prescripţia dreptului de stabilire a obligaţiilor vamale, întrucât nu există un alt act constatator decât cel încheiat la 28 septembrie 2001.
în conformitate cu dispoziţiile art. 23 din O.G. nr. 26/1993, act normativ în vigoare la data realizării operaţiei de import, dreptul recurentei de a stabili taxele vamale este prescris raportat la data introducerii în ţară a autoturismului.
Faţă de cele menţionate anterior, recursul apare ca nefondat, urmând a fi respins în baza art. 312 alin.(1) C.pr.civ. (Judecător Gheţa Eleonora)
