Timbru judiciar. Cerere neevaluabilă în bani


Legea nr. 146/1997, art. 3 lit. o), art. 20 O.G. nr. 32/1995, art. 3 alin. (2)

Dat fiind că legiuitorul a considerat neevaluabile în bani cererile având ca obiect somaţia de plată, sunt incidente, în privinţa timbrului judiciar, prevederile art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, conform cărora „cererile de chemare în judecată, adresate instanţelor judecătoreşti, se timbrează cu timbru judiciar în valoare de 0,30 lei, în cazul în care se solicită soluţionarea în fond a cauzei, şi în valoare de 0,15 lei, când cererile au ca obiect exercitarea unei căi de atac”.

C.A. Timişoara, s. com., dec. civ. nr. 779/R din 1 iunie 2009,

în Jurindex

Prin sentinţa comercială nr. 138/03.02.2008 pronunţată de Tribunalul Arad, s-a anulat ca insuficient timbrată cererea formulată de debitoarea SC P.E.E. SRL împotriva creditoarei SC D.B.D. SRL.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că prin cererea introductivă, debitoarea a chemat în judecată pe creditoare, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa în cauză, să fie anulată ordonanţa nr. 2176/27.10.2008 pronunţată de Tribunalul Arad, Secţia comercială, cu motivarea în fapt că creanţa solicitată nu este certă şi exigibilă, fiind contestată prin întâmpinare.

Pentru primul termen de judecată din data de 03.02.2009, debitoarea, deşi a fost legal citată să timbreze acţiunea cu suma de 4,7 lei timbru judiciar, în condiţiile art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, modificată, sub sancţiunea anulării cererii ca insuficient timbrată, nu şi-a îndeplinit obligaţia timbrării corespunzătoare a acţiunii.

Prima instanţă a reţinut că, în conformitate cu art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, modificată, în cazul în care cererile prevăzute la alin. (1) din acest text legal, indiferent dacă privesc fondul sau o cale de atac, au ca obiect o valoare mai mare de 100 lei, se aplică timbre judiciare de 1,50 lei, dacă valoarea este de peste 1.000 lei, se aplică timbre judiciare de 3 lei, iar dacă valoarea este de peste 10.000 lei, se aplică timbre judiciare de 5 lei. Având în vedere că suma care face obiectul ordonanţei depăşeşte suma de 100.000 lei, s-a apreciat că cererea trebuia timbrată cu 5 lei timbru judiciar; faţă şi de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a admis excepţia de timbrare insuficientă, constatând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 146/1997, modificată; prin urmare, a anulat acţiunea debitoarei ca insuficient timbrată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC P.E.E. SRL, solicitând admiterea recursului, anularea ordonanţei nr. 2176/

27.10.2008 şi respingerea cererii de somaţie de plată formulate de către SC D.E.D. SRL.

în motivarea recursului s-a arătat, printre altele, că instanţa nu i-a pus în vedere completarea timbrajului şi nu a făcut nicio dovadă că societatea recurentă, prin reprezentant, a luat cunoştinţă de faptul că

timbrajul este insuficient. Arată că alin. (2), primul paragraf din art. 20 al Legii nr. 146/1997, modificată, obligă instanţa să pună în vedere petentului să achite cuantumul legal al taxei de timbru, dar instanţa nu i-a pus în vedere acest lucru şi nu a avut cunoştinţă de o astfel de obligaţie. Consideră că era corect şi legal ca instanţa să pună în vedere petentei, prin reprezentant, să completeze timbrajul, iar dacă petenta lipsea, să pună în vedere acesteia prin încheierea de şedinţă de la primul termen de judecată; apreciază că este abuzivă atitudinea instanţei de judecată care a pronunţat această soluţie ilegală.

Recurenta apreciază că timbrajul este corect, acţiunea în anulare fiind o cale de atac specifică somaţiei de plată, timbrându-se ca orice cale de atac, cu jumătate din taxa acţiunii principale.

Creditoarea intimată SC D.E.D. SRL a formulat întâmpinare, arătând, în ceea ce priveşte susţinerea recurentei în sensul că nu ar fi fost citată corect cu menţiunea timbrării cererii în anulare, că pentru termenul de judecată din 03.02.2009 debitoarea care formulase cerere în anulare a fost citată cu menţiunea de a timbra cererea cu suma de 19 lei taxă judiciară de timbru şi 5 lei timbru judiciar, dar debitoarea nu s-a conformat acestei solicitări a instanţei şi nu a depus decât 0,3 lei timbru judiciar şi 20 lei taxă judiciară de timbru, rezultând că aceasta mai datora timbru judiciar de 4,7 lei, pe care însă nu a achitat-o, astfel că în mod corect instanţa a anulat ca insuficient timbrată cererea în anulare formulată de debitoare.

Examinând recursul declarat de debitoare prin prisma motivelor invocate şi a prevederilor art. 304 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a constatat că acesta este întemeiat, în mod greşit prima instanţă anulând cererea în anulare formulată de debitoare ca insuficient timbrată.

Astfel, prin ordonanţa nr. 2176/27.10.2008 pronunţată de Tribunalul Arad, Secţia comercială, a fost admisă cererea formulată de creditoarea SC D.B.D. SRL împotriva debitoarei SC P.E.E. SRL şi a fost somată debitoarea să plătească creditoarei suma de 137.000 lei în termen de 10 zile de la comunicare.

împotriva acestei ordonanţe, debitoarea a formulat cerere în anulare, în baza art. 8 din O.G. nr. 5/2001, solicitând să fie anulată ordonanţa nr. 2176/27.10.2008, cu motivarea că creanţa solicitată nu este certă şi exigibilă, fiind contestată prin întâmpinare, cererea fiind timbrată cu 20 de lei taxă de timbru şi 0,3 lei timbru judiciar.

Pentru primul termen de judecată din data de 03.02.2009, debitoarea a fost citată cu menţiunea să timbreze cererea cu suma de 4,7 lei, diferenţă de timbru judiciar, în condiţiile art. 3 alin. (2) din O.G.

nr. 32/1995, sub sancţiunea anulării cererii ca insuficient timbrată. Reţinând că debitoarea nu şi-a îndeplinit obligaţia timbrării corespunzătoare a cererii, având în vedere că suma care face obiectul ordonanţei depăşeşte suma de 100.000 lei, s-a apreciat că cererea trebuia timbrată cu 5 lei timbru judiciar, astfel că prima instanţă a anulat cererea debitoarei ca insuficient timbrată.

Curtea constată că hotărârea primei instanţe este greşită, în mod corect debitoarea timbrând cererea sa cu suma de 0,3 lei timbru judiciar. Este adevărat că, potrivit art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, modificată, în cazul în care cererile prevăzute la alin. (1), indiferent dacă privesc fondul sau o cale de atac, au ca obiect o valoare mai mare de 100 lei, se aplică timbre judiciare de 1,50 lei, dacă valoarea este de peste 1.000 lei, se aplică timbre judiciare de 3 lei, iar dacă valoarea este de peste 10.000 lei, se aplică timbre judiciare de 5 lei, însă în cauză nu sunt incidente aceste prevederi legale, având în vedere că, potrivit art. 3 lit. o1) din Legea nr. 146/1997, cererile privind somaţia de plată nu sunt evaluabile în bani.

în aceste condiţii, dat fiind că legiuitorul a considerat neevaluabile în bani, din punct de vedere al timbrării, cererile formulate în baza O.G. nr. 5/2001, în cauză sunt incidente, în privinţa timbrului judiciar, prevederile art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, conform cărora „cererile de chemare în judecată, adresate instanţelor judecătoreşti, se timbrează cu timbru judiciar în valoare de 0,30 lei, în cazul în carc se solicită soluţionarea în fond a cauzei, şi în valoare de 0,15 lei, când cererile au ca obiect exercitarea unei căi de atac”.

Aşa fiind, întrucât în mod greşit cauza a fost soluţionată pe excepţia insuficientei timbrări, în baza art. 312 C. proc. civ., Curtea a admis recursul declarat de debitoare.